Jurisprudență | Modalitatea de comunicare a hotărârii judecătorului sindic prin care s-a deschis procedura insolvenţei

În cazul în care s-a admis cererea de  deschidere a procedurii insolvenţei de către judecătorul sindic sunt incidente dispoziţiile cu caracter de regulă din art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, întrucât a fost deschisă procedura insolvenţei, iar hotărârea judecătorului sindic este executorie, chiar dacă împotriva ei se poate exercita calea de atac a apelului. În acest caz, termenul de apel este de 7 zile şi curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, nefiind incidente cazurile de excepţie prevăzute de art. 42 alin. (3) sau (4) din Legea nr. 85/2014.  

Comunicarea sentinţei efectuată de prima instanţă potrivit Codului de procedură civilă, respectiv prin poştă, nu este de natură să conducă la modificarea modului prevăzut de lege pentru comunicarea actului atacat, respectiv prin publicarea în BPI, şi nici la modificarea prevederilor legale referitoare la data de la care începe să curgă termenul de apel, respectiv de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI

Deliberând asupra apelului de faţă, se constată că prin sentinţa nr. X/19.11.2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. Y/1371/2020 s-a respins ca fiind tardivă contestația formulată de către debitoarea AA SRL, în contradictoriu cu creditoarea BB SRL şi s-a admis cererea formulată de către creditoarea BB SL, în contradictoriu cu debitoarea AA SRL.

În temeiul dispozițiilor art. 72 din Legea nr.85/2014 raportat la art. 38 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoarea AA SRL.

De asemenea, au fost dispuse toate măsurile prevăzute de lege în cazul deschiderii procedurii generale de insolvenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei de către creditoare (f. 5-19) rezultă că în temeiul Contractului de furnizare de produse fructe și legume încheiat între părți, creditoarea a furnizat debitoarei fructe și legume, pentru achitarea cărora a emis facturi, din valoarea cărora a rămas de achitat un debit de 19.651,64 euro (93.832,65 lei). Astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 22, creditoarea a trimis o notificare debitoarei în condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr.55/2020, privind posibilitatea de stingere a litigiului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a răspuns la notificarea creditoarei.

În conformitate cu art. 70 raportat la art. 5 pct. 20 și pct. 72 al Legii nr. 85/2014, pentru admiterea cererii creditorului trebuie îndeplinite două condiții: creditorul să fie titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 60 de zile, al cărui cuantum depășește valoarea prag de 50.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii brute pe economie, respectiv debitorul să fie în stare de insolvență, astfel cum este definită aceasta la art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014. Iar, conform art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, prin creanță certă, în sensul legii, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Judecătorul sindic a apreciat că, deși a respins ca tardiv formulată contestația introdusă de către debitoare, totuși înscrisurile depuse de către aceasta au fost încuviințate ca probe în cauză, astfel că, referitor la acestea a reținut că, nu s-a făcut dovada prin aceste înscrisuri a achitării creanței care rezultă din actul de creanță depus de către creditoare, fișa de furnizor din propria contabilitate neputând în sine să facă dovada îndeplinirii obligației de achitare a produselor cumpărate de la creditoare. Iar, referitor la dovezile depuse pentru a face dovada executării necorespunzătoare de către creditoare a propriei obligații de livrare a unor produse conforme, judecătorul sindic a apreciat că fotografiile anexate nu fac dovada faptului că mărfurile care apar în aceste fotografii ar fi fost livrate de către creditoare, respectiv că aceste produse ar fi fost degradate deja la momentul recepționării lor.

Mai mult, conform art. VIII din Contractul încheiat între părți (f. 9), în cazul în care mărfurile fiecărei livrări individuale nu prezintă nici una din caracteristicile calitative, cumpărătorul în termen de 6 ora după primirea mărfii, poate refuza marfa sau poate solicita livrarea unui produs diferit, care are caracteristicile stabilite, prin notificare scrisă imediată către vânzător, însă debitoarea nu a depus la dosar dovada emiterii vreunei notificări privind lipsa conformității mărfurilor, ci a invocat conversații telefonice care ar fi avut loc în acest sens, afirmație care în sine nu poate face dovada celor reclamate. În ceea ce privește condiția ca debitorul să fie în stare de insolvență, judecătorul sindic a reținut că, conform art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, iar insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă.

Debitoarea a depus la dosar acte contabile, din care rezultă că, deși aceasta are activitate curentă în prezent, totuși fondurile bănești disponibile sunt insuficiente pentru achitarea datoriilor, cât timp la data de 30.06.2020 avea datorii în valoare de 2.219.719 lei, însă  profitul pentru acea lună nu acoperea această datorie (f. 107-118).

Prin urmare, astfel cum rezultă din starea de fapt și de drept prezentată, judecătorul sindic a stabilit că debitoarea se află în stare de insolvență, că aceasta are față de creditoare o datorie certă, lichidă și exigibilă a cărei valoare este mai mare decât valoarea-prag de 50.000 lei și nefiind îndeplinite aparent și condițiile prevăzute la art. 38 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic în baza art. 72  alin. 6 din Legea nr. 85/2014 a admis cererea formulată de către creditoarea BB SL.

În consecință, în baza art. 38 alin. 1 din Legea nr. 85/2014,  coroborat  cu art. 72  alin. 6 din Legea nr. 85/2014 deschide procedura generală a insolvenței față de debitoarea AA SRL şi a dispus măsurile subsecvente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea AA SRL solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, constatarea caracterului netemeinic al sentinţei atacate, constatarea caracterului inadmisibil al cererii formulate ca urmare a neîndeplinirii condiţiei valorii prag conform art. 5 punct 72 din Legea 85/2014 astfel cum a fost modificată de Legea 113/2020 şi Legea nr.55/2020, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă, constatarea caracterului inadmisibil al cererii formulate ca urmare a nerespectării condiţiei privind încercarea rezonabilă de încheiere a unei convenţii de plată ca urmare a modificărilor survenite pe perioada stării de alertă conform art. 48 din Legea nr.55/2020, constatarea caracterului inadmisibil al cererii formulate ca urmare a neîntrunirii condiţiilor privind caracterul cert al creanţei.

În motivare a arătat că din documentele aflate la dosar rezultă că soldul de plată este de 45890,64 lei, marfa livrată de creditoare fiind neconformă, fiind purtate discuţii în vederea soluţionării disputei pe cale amiabilă. Mai arată că din balanţa pe anul 2020 coroborat cu lista stocurilor de marfă şi lista lungă de furnizori care îi datorează bani, rezultă fără urmă de echivoc lipsa stării de insolvabilitate. Arată că pe perioada stării de alertă valoarea prag pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă este de 50.000 lei, fiind făcute plăţi parţiale, la acest moment creanţa fiind de 45.890,64 lei. Invocă şi prevederile art. 48 din Legea nr. 55/2020 şi arată că nu s-a încercat în mod rezonabil încheierea unei convenţii de plată, lipsind dovezile aferente. Mai arată că creanţa invocată nu este certă, lichidă şi exigibilă, cererea fiind formulată cu rea-credinţă, apelanta nefiind în stare de incapacitate de plăţi.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 11 februarie 2021 s-a invocat din oficiu excepţia tardivităţii formulării apelului.

Examinând excepţia invocată din oficiu, Curtea reţine următoarele:

Sentinţa nr. X din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosar nr. Y/1371/2020 a fost comunicată prin publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. x din data de 26.11.2020 potrivit dovezii de la fila 7 din dosarul primei instanţe.

Potrivit art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014  curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive. Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cu privire la comunicarea sentinţei efectuată de prima instanţă potrivit Codului de procedură civilă, respectiv prin poştă, instanţa de apel reţine că nu este de natură să conducă la modificarea modului prevăzut de lege pentru comunicarea actului atacat, respectiv prin publicarea în BPI, şi nici la modificarea prevederilor legale referitoare la data de la care începe să curgă termenul de apel, respectiv de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI. În acest context se mai reţine că nu sunt incidente nici situaţiile menţionate la art. 42 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 drept excepţii de la comunicarea potrivit alin. 1 al art. 42. Astfel, nu s-a realizat comunicarea unui act de procedură anterior deschiderii procedurii, ci sentinţa de deschidere a procedurii şi nu este incidentă nici instituţia notificării deschiderii procedurii astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 99 din lege.

Se mai reţine că aceasta este şi opinia unanimă exprimată cu ocazia întâlnirii reprezentanţilor CSM cu preşedinţii secţiilor specializate ale ÎCCJ şi curţilor de apel, în materia litigiilor cu profesionişti şi insolvenţei, ce a avut loc la Curtea de Apel Cluj în perioada 5-6 noiembrie 2015, opinie potrivit cu care în cazul în care s-a admis cererea de  deschidere a procedurii insolvenţei de către judecătorul sindic sunt incidente dispoziţiile cu caracter de regulă din art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, întrucât a fost deschisă procedura insolvenţei, iar hotărârea judecătorului sindic este executorie, chiar dacă împotriva ei se poate exercita calea de atac a apelului. În acest caz, termenul de apel este de 7 zile şi curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, nefiind incidente cazurile de excepţie prevăzute de art. 42 alin. (3) sau (4) din Legea nr. 85/2014.  
În continuare se reţine că apelul declarat împotriva sentinţei nr. X/19.11.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. Y/1371/2020 a fost formulat şi depus la instanţă la data de 8 decembrie 2020.

Prin urmare, se reţine că apelul a fost exercitat după împlinirea termenului legal calculat potrivit art. 181-184 C. pr. civ., ultima zi a acestui termen fiind 04.12.2020, iar sancţiunea care intervine în acest caz este cea prevăzută de art. 185 C. pr. civ. potrivit cu care, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Raportat la cele de mai sus, Curtea va admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi va respinge ca tardiv apelul formulat de debitoarea AA SRL împotriva sentinţei nr. X/19.11.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. Y/1371/2020.