Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 rep. – „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii […]”
În sensul prezentei legi, apărarea familiei nu se rezumă doar la apărarea unui membru de familie de eventualele fapte penale ale altui membru, ci la schimbarea unei mentalităţi în ceea ce priveşte familia, victimele având la îndemână o acţiune mai suplă şi mai rapidă decât cea penală, care să readucă rapid liniştea și să înlăture o stare de pericol.
Art. 3 din L 217/2003 stipulează că „violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima”.
Decizia nr. (…) din data de 28 iulie 2022 a Tribunalului Brăila
Domeniu asociat: Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia); Libertatea persoanei (infracţiuni privind libertatea persoanei)
Tribunalul observă că principala condiţie impusă de lege pentru a se dispune emiterea unui astfel de ordin de protecţie o reprezintă starea de pericol iminent referitoare la integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din legea nr. 217/2003 – „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: (…) c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora”.
Astfel, legea nu impune ca violentele exercitate asupra victimei să aibă legătură cu relația de concubinaj, ci impune drept condiţie specială de admisibilitate a cererii, calitatea de actuali sau foști concubini a părților, condiţie îndeplinită în cauză. De asemenea, dispoziția legală nu distinge cu privire la durata relației de concubinaj sau cu privire la un moment anterior la care aceasta să fi încetat. Singura condiție sub aspectul calității de „membru de familie” este aceea de concubin sau fost concubin.
Înregistrările depuse la fond constituie o probă concludentă, care singure fac dovada pericolului la care este expusa apelanta, iar amenințările proferate („gata, m-am săturat”, „cum te-am văzut, cum te-am ars”, „te omor”, „te sparg cu bătaia”, „ți-oi rupe căpăţâna” etc) pe lângă limbajul plin de înjurături și suburban utilizat, la care se adaugă si tonul folosit, sunt apte să creeze apelantei o stare de temere și fac totodată dovada pericolului reprezentat de intimat.
Limbajul indecent si tonul ridicat si agresiv este folosit din abundenţă doar de intimat, iar fata de istoricul relatiei dintre parti, acestea fac dovada starii de pericol şi a violentei psihologice, fiind suficiente pentru admiterea cererii de emitere a ordinului de protectie.
Din declaratia martorului audiat in apel, se retine ca apelanta se simte ameninţată de intimat, care, chiar ulterior sesizarii instantei cu prezenta cerere de emitere a ordinului de protectie a oprit-o brutal in trafic, amenintand-o in continuare cu acte de violenta.
Desi s-a invocat subiectivitatea martorului, tribunalul retine ca trebuie facuta diferenta intre marturia mincinoasa si marturia subiectiva. Caracterul mincinos al marturiei trebuie dovedit de cel care il invoca.
In ceea ce priveste marturia subiectiva, tribunalul retine ca martorul a declarat ceea ce i
s-a relatat de către apelanta, respectiv modul in care a fost oprita in trafic de către intimat si faptul ca se simte amenintată. In aceste conditii, de redare a unor imprejurari/aspecte/fapte relatate de apelantă, fără a adăuga propriile păreri sau amănunte in plus faţă de ceea ce i s-a povestit, declaratia martorului nu poate fi considerata subiectivă.
Astfel, faţă de aspectele relatate, si perseverenta cu care intimatul o urmareste pe apelantă, se impune cu atat mai mult admiterea cererii, acesta fiind un pericol real fata de integritatea fizica si psihica a apelantei.
În concluzie, constatând că in cauză sunt intrunite conditiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 rep., fata de considerentele de drept si de fapt retinute mai sus, in baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul declarat, va schimba in parte sentinţa apelată si in rejudecare va admite in parte cererea de chemare in judecată, doar in referire la persoana apelantei reclamante.
Va fi obligat pârâtul la păstrarea unei distanţe minime de 100 metri faţă de reclamantă, precum si de domiciliul acesteia, cu excepţia situaţiilor în care se impune, potrivit legii, prezenţa concomitentă a acestora în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor instituţii şi autorităţi publice.
Se va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Avand in vedere ca reclamanta a solicitat emiterea ordinului şi faţă de propria familie, fara indicarea membrilor acesteia, vazand si imprejurarea ca acestia nu au inteles sa promoveze actiune, neexistand nicio manifestare de voinţă în acest sens, se va respinge cererea cu privire la acest capăt de cerere.
Prezenta hotărâre este obligatorie pentru pârât şi pentru persoana protejată şi îşi va produce efectele pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii.
Se va atrage atenţia pârâtului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Se va dispune comunicarea de îndată, a copiei dispozitivului prezentei hotărâri structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului precum si Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Avand in vedere violenta de limbaj si amenintarile cu actele de violenta proferate de intimat la adresa intimatei, fata de dispozitiile art. 38 alin. 4 si 5 din legea nr. 217/2003 pârâtul va fi obligat să urmeze consiliere psihologică şi psihoterapie, precum si să se prezinte săptămânal, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie.
Totodata se va vor dispune verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află pârâtul, conform planificării ce va fi intocmita de secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;.
Vazand dispozitiile art. 453 C.pr.civ va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat achitat la fond.
Se vor păstra restul dispozitiilor care nu sunt contrare prezentei, respectiv cele referitoare la cheltuielile de judecata avansate de stat la instanta de fond.
Se va dispune înaintarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru intimat, conform delegaţiei pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2099/25.07.2022, aceste cheltuieli de judecată urmând a rămâne in sarcina statului.
Comments 2