Jurisprudență | Declararea judecătorească a morţii. Imposibilitatea biologică ca o persoană să mai trăiască, întrucât ar avea 155 ani

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2020 sub nr. …./299/2020, petenta A a formulat cerere de declare judecătorească a morţii defunctului B, fiul lui C, născut în anul 1866.
În motivarea cererii, petenta a arătat că localitatea unde a avut ultimul domiciliu defunctul – Gura Galbina, Tighina era teritoriu românesc în perioada 1918 – 1940 și 1940 – 1944, astfel că, potrivit art. 1081 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ., competența revine instanțelor române.

Petenta a arătat că este unica moștenitoare a stră-străbunicii paterne D (proprietar al imobilelor părăsite în martie 1944 în comuna Ciuntulești și comuna Casunca, jud. Soroca, Basarabia), respectiv a străbunicilor parterni, E și F, proprietari ai imobilelor părăsite în martie 1944 în satul Visterniceni, comuna Ciuntulești, jud. Soroca, Basarabia. Astfel, în această calitate, are dreptul de a obține despăgubirile prevăzute de Legea nr. 290/2003, fiind depuse la Comisia Municipiului București cererile înregistrate sub nr. (…)/1943/2003, nr. (…)/1947/2003 și nr. (…)/2248/2004.

Petenta a menționat că, din cauza lipsei certificatului de deces al defunctului B, se află în imposibilitate de a dezbate succesiunea de pe urma străbunicilor săi, D și E.

În acest sens, a menționat că defunctul B s-a născut în anul 1866, iar, în anul 1901, s-a căsătorit cu numita G. Ulterior, în anul 1905, s-a născut F (fiica soților B și D), iar, în anul 1928, aceasta se căsătorește cu E (străbunicii săi). Astfel, în anul 1935, se naște bunica sa, H, care se căsătorește cu numitul I în anul 1953, iar, în anul 1954, se naște tatăl său, J. A mai arătat că, în anul 1963, bunicii săi divorțează, iar, în anul 1966, bunica sa, H se căsătorește cu numitul K. Ulterior, în anul 1983, tatăl său se căsătorește cu numita L, iar, în anul 1985, se naște petenta.

Petenta a învederat că intimatul B s-a născut în anul 1866 în localitatea Gura Galbină, Tighina, și a locuit în satul Cașunca, jud. Soroca (azi Republica Moldova) până în anul 1931, unde a fost căsătorit cu D. A menționat că a efectuat mai multe demersuri pentru a obține certificatul de deces de la Arhiva Națională a Republicii Moldova – Direcția Județeană Mehedinți a Arhivelor Naționale și Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale, având în vedere că însuși certificatul de căsătorie a fost eliberat de Sfatul Popular al Comunei Teașcu.

Petenta a susținut că ultimele informații avute despre defunct sunt din anul 1931, fiind împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 49 alin. 1 C.civ. Pe de altă parte, a invocat și imposibilitatea biologică ca defunctul să mai trăiască la acest moment (ar avea 154 lei), astfel încât a solicitat să fie declarat judecătorește mort, data morții urmând a fi stabilită, conform art. 52 alin. 2 C.civ., la ora 23 a zilei de 23.12.1933.

În drept, au fost invocate prevederile art. 944 C.civ.

În susținerea cererii, petenta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cerere eliberare certificat (filele 5-7), certificat de căsătorie (filele 8, 10, 12, 16, 17, 19), certificat de naștere (filele 9, 11, 13, 18), sentința civilă nr. …./02.10.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului 1 Mai București în dosarul nr. …./1963 (filele 14-15), carte de identitate (fila 19 verso), adresa nr. SJANMH-929-C/04.01.2018 (fila 20), ordin de serviciu (fila 21), adresa nr. 6595/27.03.1944 (fila 21 verso), proces-verbal din 17.03.1944 (fila 22).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 1).

La data de 16.04.2020 și 04.06.2020, prin serviciul registratură, petenta a depus precizările solicitate de instanță.

La termenul din data de 27.08.2020, instanța a desemnat, pentru intimat, un curator special.

La data de 24.09.2020, prin serviciul registratură, intimatul, prin curator special, a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București în raport de faptul că ultimul domiciliu al defunctului a fost pe raza județului Dolj, astfel că Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze prezenta cauză, respectiv excepția prematurității cererii, în raport de faptul că nu există nicio dovadă din care să reiasă vreun răspuns de la instituțiile de la care s-au solicitat relații de către petentă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii și să se constate netemeinicia cererii, susținerile petentei referitoare la presupusa dispariție a defunctului în anul 1931 nefiind dovedite.

La data de 16.11.2020, prin serviciul registratură, Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliției Române – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol a depus precizările și înscrisurile solicitate (filele 103-109).

La data de 29.10.2020, prin serviciul registratură, petenta a depus precizări și note scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor, la care a atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 111-125).

La data de 28.01.2021 și 04.02.2021, prin serviciul registratură, Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ a depus precizările solicitate de instanță.

La termenul din data de 29.03.2021, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței teritoriale și a calificat excepția prematurității drept apărare de fond, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 151).

La data de 06.05.2021, prin serviciul registratură, Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova a depus precizările solicitate.

La data de 09.07.2021, prin serviciul registratură, Ministerul Justiției a depus precizări.

În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului M (fila 99).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 49 alin. 1 C.civ., „în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.”

Astfel, instanţa reţine că textul legal anterior menţionat impune îndeplinirea în mod cumulativ a două condiții pentru declararea  morții prin hotărâre judecătorească, respectiv ca persoana să fie dispărută de cel puțin doi ani și să existe indicii că a încetat din viață.

Aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de căsătorie seria Cd nr. 140041, intimatul B s-a născut în localitatea Gura Galbină, Tighina, în anul 1866 (fila 8).

Instanța constată că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, petenta A, stră-strănepoata intimatului (filele 9-20), a susținut că acesta din urmă a dispărut în anul 1931, împrejurare confirmată de către martora M, care a declarat că „în 1930 știu că B a plecat de acasă să rezolve probleme de familie și nu a mai apărut (…) Soția lui nu a mai putut să dea de el în niciun fel. A dispărut și nu s-a mai știut nimic de el.”

Totodată, în urma verificărilor efectuate atât de autoritățile competente din Republica Moldova, pe al cărui teritoriu se află în prezent localitatea Gura Galbină, Tighina (filele 106-110), cât și de autoritățile din țară (filele 113, 115, 118 și 140), nu au putut fi identificate date cu privire la intimatul B.

Astfel, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada că în toată perioada ce a urmat anului 1931 ar fi existat vreun indiciu că intimatul ar fi încă în viaţă. Mai mult, instanţa constată că există și o imposibilitate biologică ca, la acest moment, intimatul B să mai trăiască, întrucât acesta ar avea 155 ani. De asemenea, martora M a relatat că soția intimatului a aflat că acesta este decedat în urma unei pneumonii.

Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 49 C.civ. pentru declararea judecătorească a morții intimatului B, respectiv acesta a dispărut în urmă cu 90 de ani, neexistând indicii că ar mai fi în viaţă în prezent.

Instanţa reţine că art. 52 prevede că: „(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii. (2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.” 

Astfel, potrivit art. 49 alin. 2 C.civ., „dacă data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socoteşte de la sfârşitul lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitului anului calendaristic”.

Prin urmare, având în vedere că ultimele informaţii despre intimat datează din anul 1931, instanţa va stabili data decesului acestuia ca fiind 31.12.1933.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite cererea, sens în care va dispune declararea judecătorească a morţii intimatului B la data de 31.12.1933.

Totodată, în temeiul art. 947 C.pr.civ., dispozitivul prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, va fi afişat timp de două luni la sediul instanţei şi va fi comunicat Primăriei Cașunca, Raionul Florești, Republica Moldova, respectiv serviciului de stare civilă din cadrul Raionul Florești, Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției – Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, potrivit Tratatului între Republica Moldova și România privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 06.07.1996 și ratificat prin Legea nr. 177/1997.