Jurisprudență | Revizuire pentru motivul că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru ce nu s-a cerut

Dacă apelul priveşte numai soluţia referitoare la primul capăt de cerere, instanţa de apel a fost învestită numai cu acesta, neputând analiza şi soluţia referitoare la al doilea capăt de cerere. Însă, dacă în dispozitivul deciziei din apel se menționează anularea în întregime a sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare înseamnă că soluţia pronunţată se extinde peste ceea ce a fost supus judecății. Or, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, aşa cum este cazul în speţă, deci revizuirea este admisibilă.

Prin cererea înregistrată în dosar nr.(…)/121/2013/a13, creditorul … a formulat contestație la tabelul definitiv de creanțe publicat în BPI din data de 15.01.2018, solicitând înlăturarea din tabel a creanței creditorului …, schimbarea administratorului judiciar conform art.22 al.2 şi 3 şi înlocuirea administratorului special … pentru elemente de incompatibilitate cu funcția deținută.

Cererile de înlocuire a administratorului judiciar … şi a administratorului special … au fost disjunse şi atașate în dosarul de bază cu nr. (…)/121/2013, astfel cum s-a consemnat prin încheierea din 8.10.2019.

Cu privire la cererea de înlocuire a administratorului judiciar, creditorul a invocat lipsa de diligență a acestuia în verificarea documentelor justificative ale creanțelor, precum şi modalitatea de întocmire a raportului de evaluare a bunurilor, aspecte ce au constituit premise favorabile materializării intereselor unui anumit grup de creditori, în dauna societăţii debitoare şi a celorlalți creditori.

2. Prin sentinţa civilă intermediară nr.(…) din 12.12.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a fost respinsă ca nefondată, cererea de deschidere a procedurii de faliment a debitoarei … formulată de creditorul … A fost respinsă cererea creditoarei … de înlocuire a administratorului judiciar al debitoarei …, ca nefondată.

Raportat la aceste dispoziții legale judecătorul-sindic a reţinut că legea prevede doar două ipoteze distincte în care se poate cere deschiderea procedurii falimentului unei societăți aflate în reorganizare şi că, printre acestea nu se regăsește situația invocată extrem de succint de creditorul …, respectiv situația neplății datoriilor curente. A mai arătat judecătorul-sindic că neplata datoriilor curente nu este o noțiune ce poate fi asimilată celei de pierderi aduse averii debitorului.

A reţinut judecătorul-sindic că nici înscrisurile depuse de creditor în susținerea cererii sale nu fac dovada pierderilor din averea debitoarei, fiind exclusiv declarații ale debitoarei privind obligațiile de plată şi deconturi de TVA, respectiv înscrisuri constatatoare ale unor creanțe pentru neplata cărora legea specială prevede alte modalități procedurale de recuperare.

A arătat judecătorul-sindic că  Legea insolvenței prevede modalități specifice de contestare a creanțelor, posibilitățile de contestare fiind în strânsă legătură şi cu anumite faze procedurale ale procedurii. Prin urmare, instanţa a apreciat că un creditor nemulțumit de modalitatea de înscriere a unei alte creanțe şi care nu mai are posibilitatea de a o contesta, nu se poate prevala de aceasta situație pentru a obține înlocuirea administratorului judiciar, de vreme ce în sarcina acestuia nu se pot reține nereguli legate de administrarea procedurii.

A mai arătat judecătorul-sindic că aceleași considerente rămân valabile şi pentru rapoartele de evaluare, pentru care art.17 al.6 din Legea nr.85/2006 prevede o modalitate specifică de contestare, la îndemâna oricărui creditor.

A concluzionat instanţa de fond că, nefiind indicate motive temeinice care să poată duce la înlocuire şi întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de  art.22 al.2 din lege, care impune şi condiția procedurală ca cererea de înlocuire să fie formulată de comitetul creditorilor, cererea este neîntemeiată.

Prin urmare, a susținut că este îndreptățit să formuleze cererea de deschidere a procedurii falimentului, în temeiul art. 105 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, contrar celor afirmate de instanța de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosar …, prin administrator special …, a solicitat respingerea, ca nefondat a apelului formulat de creditorul … împotriva sentinței civile intermediare nr. (…)/ 12.12.2019 pronunțata de Tribunalul Galați.

Sub prim aspect, s-a arătat că, în mod greșit apelantul a solicitat modificarea în totalitate a sentinței apelate aceasta deoarece, prin aceeași sentință s-a soluționat, prin respingere, şi o cerere a creditorului … şi această soluție excede apelului formulat de …

Sub un al doilea aspect, s-a susținut că motivele invocate de apelant sunt total străine de considerentele avute în vedere de instanța de fond şi de disp. art. 105 alin. l din Legea 85/2006. Împrejurarea invocată de apelant că nu a achitat obligațiile fiscale curente declarate ulterior deschiderii procedurii, nu constituie, în aprecierea intimatei un motiv sancționat de Legea nr. 85/2006 cu deschiderea procedurii falimentului, întrucât în această lege nu există prevăzut un termen de plată a datoriilor curente.

A mai arătat aceasta că art. 105 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se referă la ipotezele în care debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, în aceste situații cei menționați în acest text pot solicita judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment în condițiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.

A susținut că, în mod legal si temeinic, judecătorul-sindic a reţinut că Legea nr. 85/2006 (art. 105) prevede două ipostaze distincte în care se poate cere deschiderea falimentului unei societăți aflate în reorganizare (dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi averii sale) şi printre acestea nu se regăsește situația invocată extrem de succint de creditorul …, aceea a neplății datoriilor curente. 

În consecință, a solicitat menținerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică şi respingerea apelului ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de …, reprezentată de practician în insolvență coordonator …, în calitate de administrator judiciar a societății …, s-a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile intermediare nr.(…)/12.12.2019, ca fiind temeinică și legală.

A susținut că singura critică adusă de către apelantă sentinței apelate constă în faptul că instanța de fond nu a ținut cont de cererea de intrare în faliment, motivată în sensul că … nu a respectat planul de reorganizare și că debitoarea nu a achitat sumele declarate în timpul procedurii, sume reprezentând debite curente. Cererea de intrare în faliment a fost întemeiată pe prevederile art.105 alin.(l) din Legea nr. 85/2006. 

A invocat intimata că neachitarea creanțelor care vizează datoriile curente către stat, neincluse în plan, nu constituie un motiv de încetare a reorganizării. În ceea ce privește pierderile din averea debitoarei, s-a susținut că  … nu a dovedit în niciun fel aceste pierderi.

Așa fiind, întrucât dispozițiile Legii nr. 85/2006 stabilesc că intrarea în procedura falimentului din procedura reorganizării judiciare este condiționată de nerespectarea obligațiilor de plată și a celorlalte sarcini asumate de debitoare prin planul de reorganizare sau desfășurarea activității în procedura reorganizării aduce pierderi averii debitoarei, iar debitoarea nu se afla în nici una dintre aceste situații, a susținut că în mod corect a respins judecătorul-sindic cererea …, ca nefondată.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În apel nu au fost administrate probe noi.

Prin decizia civilă nr. 78/11.03.2020 Curtea de Apel Galați a admis apelul formulat de … împotriva sentinței civile nr.(…)/12.12.2020 pronunțată de Tribunalul Galați, a anulat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei pentru cercetarea fondului la judecătorul-sindic.

Doar în aceste limite instanţa de apel este învestită, astfel că soluția instanţei de fond faţă de cererea creditoarei … de înlocuire a administratorului judiciar al debitoarei …, a intrat în puterea de lucru judecat, nefiind atacată cu apel în termenul legal.

În aceste limite de învestire,   Curtea a constatat următoarele:

Principalul argument reţinut de instanţa de fond pe care s-a fundamentat respingerea cererii de trecere în faliment a societăţii debitoare, constă în aceea că ”legea prevede doar două ipoteze distincte în care se poate cere deschiderea procedurii falimentului unei societăți aflate în reorganizare şi că, printre acestea nu se regăsește situația invocată, extrem de succint, de creditorul …, respectiv situația neplății datoriilor curente. A mai arătat judecătorul-sindic că neplata datoriilor curente nu este o noțiune ce poate fi asimilată celei de pierderi aduse averii debitorului.”

Cu titlu general, Curtea a reținut că în cursul perioadei de observație, exploatarea întreprinderii debitorului trebuie să continue în condiții cât mai apropiate posibil de cele existente în cursul exploatării normale, în caz contrar, șansele redresării devenind nule. În perioada de reorganizare debitorul continuă activitatea, fiind firesc să genereze obligații curente, însă  pentru a putea fi considerată sustenabilă, activitatea debitorului  trebuie să asigure achitarea creanțelor curente.
În foarte multe cazuri, activitatea curentă (de exploatare) continuă şi după deschiderea procedurii, provocând pierderi. Dar, în orice caz, cu sau fără pierderi aduse averii debitorului, adică diminuări ale masei active supuse eventualei lichidări prin faliment, masa credală trebuie să suporte şi creanțele care rezultă din activitatea curentă, creanțe care sunt plătite pe măsura scadenței lor.

Curtea a reținut că creditorii anteriori deschiderii procedurii trebuie să decidă asupra continuării activității debitoarei, deoarece ei suportă riscul acumulării de noi pierderi şi de noi datorii. O eventuală hotărâre a adunării creditorilor de aprobare a continuării exploatării trebuie să reușească să creeze un compromis acceptabil între interesele divergente ale diferitelor categorii de creditori.
În orice caz, continuarea activității de către debitor nu se poate întinde dincolo de momentul  în care apar pierderi însemnate în averea sa sau dincolo de momentul în care devine evident că nu există șanse rezonabile de reorganizare.

Curtea a mai reținut şi faptul că între creanțele anterioare deschiderii procedurii şi cele ulterioare deschiderii procedurii există distincții importante. Astfel, creanțele anterioare se înscriu în tabelul de creanțe şi trebuie să suporte toate restricțiile impuse de efectele procedurii, în timp ce creanțele ulterioare nu suferă aceste restricții, ele fiind plătite în perioada de observație pe măsură ce devin scadente, iar în caz de trecere în faliment, ele beneficiază de privilegiul creanțelor născute din continuarea procedurii. Creditorii titulari ai creanțelor curente (cu excepția cazului în care au şi calitate de creditori ai unei creanțe anterioare deschiderii procedurii) nu fac parte din adunarea creditorilor şi nici din comitetul creditorilor, nu participă la adunările sau comitetele creditorilor şi nu votează planul de reorganizare, deci nu au la îndemână mijloace efective şi eficiente de recuperare a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce constituie o justificare în plus pentru protecția specifică acordată de legiuitor.

În consecință,  creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Prin urmare, titularii acestui tip de creanțe au prioritate la plată şi nu intră în concurs cu creditorii îndreptățiți să participe la procedură (titularii creanțelor anterioare deschiderii procedurii contra debitorilor, înscriși în tabelele de creanțe), principiul plății imediate şi integrale fiind consacrat de art. 64 alin. (6) din Legea insolvenței nr. 85/2006.

Regimul juridic privilegiat aplicabil creanței curente, care derogă de la principiile fundamentale ale procedurii insolvenței (procedură colectivă, concursuală şi egalitară), se justifică prin imperativul continuării activității debitorului după data deschiderii procedurii insolvenței, pentru evitarea intrării debitorului în faliment.

În cauza de faţă însă, apelanta-creditoarea a susținut că deține creanțe curente scadente din anul 204 şi neachitate. Or, în condițiile în care debitoarea îşi desfășoară activitatea în condiții cât mai apropiate de exploatarea normală a întreprinderii, amânarea la plată a unor creanțe curente pe parcursul a peste 5 ani de activitate sugerează că debitoarea nu produce lichiditățile necesare pentru continuarea activității sale.

În acest context, neplata unor creanțe curente pe parcursul a peste 5 ani de zile poate denota existența unor pierderi însemnate în averea debitorului.

Însă, judecătorul-sindic nu a analizat care este cauza pentru care nu s-a făcut plata acestor creanțe curente, dacă această neplată are sau nu o justificare legală, cum ar fi existența unor litigii referitoare la aceste creanțe sau neurmarea de către creditor a procedurii de punere în plată a creanțelor curente sau eventual caracterul necert al lor.

Curtea a constatat că debitoarea, prin administrator special, a invocat în întâmpinare că au existat mai multe litigii cu privire la creanțele curente pretinse de creditoare, astfel că, cuantumul lor este mai mic decât cel menționat de creditoare, însă nici debitoarea, dar nici judecătorul-sindic nu au arătat care este cuantumul cert al acestor creanțe și de când sunt scadente.

Mai mult, Curtea a constatat că din anexa la raportul de activitate al administratorului judiciar din data de 07.10.2019, depus la dosarul de fond, rezultă că debitoarea are încasări modice în perioada aprilie-iunie 2019 şi că a făcut plăți în sume foarte mici către anumiți furnizori. Judecătorul-sindic nu a analizat ce plăți au fost făcute şi de ce s-au făcut aceste plăți doar către anumiți furnizori şi nu şi către creditorul curent din prezenta cauză. Nu s-a menționat cum s-a stabilit prioritatea la plată a acestor plăți curente.

Curtea a constatat că, faţă de sumele modice din anexa la raport ar părea să rezulte că activitatea societății debitoare nu poate genera suficiente fonduri care să justifice continuarea activității sale, însă nici acest aspect nu a fost analizat de judecătorul-sindic.

Or, dată fiind situația concretă a acestei debitoare, care nu și-a plătit creanțele curente,   într-un cuantum foarte mare, respectiv de 1.384.165 de lei, creanțe scadente de mai bine de 5 ani, se impunea, în acest context,  să se analizeze dacă neplata acestora este cauzată chiar de acumularea unor pierderi însemnate în averea debitoarei, pierderi care să se întindă pe o perioadă de timp mai îndelungată și care să împiedice efectuarea plății creanțelor curente scadente.

Curtea a reținut și faptul că societatea debitoare a efectuat demersurile pentru vinderea la licitație a două bunuri imobile importante din averea sa, în condițiile în care debitoarea abia a intrat în procedura de reorganizare. Or, vinderea unor bunuri poate justifica prezumția lipsei lichidităților sau pur și simplu lipsa unor șanse rezonabile de redresare a societății debitoare.

Însă judecătorul-sindic a reținut doar că neplata unor creanțe curente nu se poate asimila cu existența unor pierderi însemnate din averea debitoarei și  nu a analizat deloc situația economică concretă a debitoarei. Altfel spus, deși a respins cererea de deschidere a procedurii falimentului, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, în fapt judecătorul-sindic nu a analizat cererea pe fondul ei, considerând-o ca fiind, în fapt, inadmisibilă, întrucât nu s-ar încadra în situația prevăzută de art. 105 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Curtea a reținut că plata creanțelor anterioare deschiderii procedurii insolvenței, la termenele și în cuantumurile prevăzute în planul de reorganizare nu este un argument pe care să se fundamenteze cererea de respingere a trecerii debitorului în faliment.

Așa cum s-a arătat deja mai sus, creanțele care se plătesc cu prioritate sunt creanțele curente și nu creanțele istorice. Se pare că debitorul din prezenta cauză a inversat prioritatea de achitare a creanțelor, contrar art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, plătind mai întâi creanțele istorice, înscrise în plan și neplătind deloc, sau doar foarte puțin, creanțele curente, dorind să se pună astfel la adăpost de invocarea de către creditorii istorici a incidenței art. 105 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Întrucât judecătorul-sindic nu a analizat deloc pe fondul cauzei cererea de trecere în faliment formulată de creditorul-apelant, respingând-o ca și când ar fi fost inadmisibilă, Curtea,  văzând și caracterul special al procedurii de insolvență, care presupune constituirea unui număr mare de dosare asociate, dar și existența unui număr mare de volume cu documente justificative, având în vedere și faptul că la dosarul cauzei nu au fost atașate rapoartele de activitate ale administratorului judiciar referitoare la creanțele curente în discuție și nici probe din care să rezulte situație economică concretă a debitoarei, și nici probe din care să rezulte cuantumul creanței curente deținute de creditoarea-apelantă, scadența acestora și eventuale cereri de punere în plată, cereri care să fi fost analizate de administratorul special, de administratorul judiciar și de judecătorul-sindic, a constatat că o analiză pe fondul cauzei nu se poate realiza direct în apel de către instanța de apel, dat fiind specificul acestei proceduri de insolvenţă.

În consecință, Curtea a constatat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului-sindic pentru a analiza pe fond cererea de trecere în faliment a debitorului, în sensul de a stabili dacă neplata creanțelor curente scadente de peste 5  ani de zile este sau nu cauzată de existența unor pierderi însemnate din averea debitorului, sau de alte cauze care nu ar avea legătură cu situația economică a debitorului.

În rejudecare, judecătorul-sindic va ține seama de toate cele expuse mai sus de instanța de apel.

Față de toate aceste considerente, văzând și dispoziţiile art. 480 alin. 3 C.proc.civ.,  Curtea a admis apelul formulat de …, împotriva sentinţei civile nr.(…)/12.12.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, numai în ceea ce privește soluția dată cererii de trecere în faliment formulată de creditorul …, a anulat sentinţa apelată în aceste limite şi a trimis cauza pentru cercetarea fondului la judecătorul-sindic, în limitele stabilite mai sus.

4. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați, debitoarea … prin administrator special … a formulat cerere de revizuire  solicitând  a se constata că, potrivit art.513 Cod procedură civilă,  este admisibilă, schimbarea în tot a deciziei nr. 78/ 11.03.2020 și în rejudecare  respingerea apelului declarat de către creditoarea … împotriva sentinței civile intermediare nr. (…)/12.12.2019 pronunțată de Tribunalul Galați, dosar nr. (…)/121/2013/a22, ca nefondat.

Referitor la împrejurarea în care s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, schimbând fundamental conținutul obiectului cererii formulate de către … de deschidere a procedurii falimentului debitoarei … cât și cuprinsul cererii de apel, încălcând principiul caracterului devolutiv al apelului.

Astfel, creditoarea … a formulat cerere de deschidere a procedurii falimentului debitoarei … Cererea a fost înregistrată și soluționată în dosarul de fond nr. (…)/121/2013 la Tribunalul Galați, iar judecătorul sindic, la primul termen, și-a exercitat rolul activ și a solicitat creditoarei … să își dezvolte/completeze cererea și să își expună motivele cererii. Având în vedere că … nu a înțeles să mai aducă completări/dezvoltări ale cererii sale inițiale, respectând principiul disponibilității, judecătorul sindic a soluționat cererea astfel cum aceasta a fost formulată de creditoarea …, care a fixat astfel cadrul procesual.

Raportat la obiectul cererii formulate, judecătorul sindic a reținut și raportat la disp. art. 105 alin.l și art. 107 din Leg. nr. 85/ 2006, că legea prevede doar două ipoteze distincte în care se poate cere deschiderea procedurii falimentului unei societăți aflate în reorganizare și că printre acestea nu se regăsește situația invocată extrem de succint de creditorul …, respectiv situația neplății datoriilor curente.

A mai reținut judecătorul sindic că neplata datoriilor curente nu este o noțiune ce poate fi asimilată celei de pierderi aduse averii debitorului, și nici înscrisurile depuse de creditoare în susținerea cererii sale nu fac dovada pierderilor din averea debitoarei, fiind exclusiv declarații ale debitoarei constatatoare ale unor creanțe pentru neplata cărora legea specială prevede alte modalități procedurale de recuperare.

Prin urmare, considerentele avute în vedere de judecătorul sindic sunt de fond și raportate la obiectul cererii creditoarei … cu care a fost investit să o soluționeze.

Mai mult, apelanta creditoare … nu a arătat față de disp. art. 105 alin.l si art. 107 din Leg. 85/2006 dacă legea prevede posibilitatea legală de declarare faliment pe motivul invocat de aceasta.
Instanța de apel, Curtea de Apel Galați, a soluționat apelul, cu încălcarea principiului disponibilității cât și a principiului care consacră caracterul devolutiv al apelului și a ignorat total motivele de apel, arătând că, în fapt,  judecătorul sindic nu a analizat deloc pe fondul cauzei cererea de trecere în faliment a creditorului apelant, respingând-o ca şi când ar fi fost inadmisibilă. Instanța de apel, a calificat (prin schimbare) soluția judecătorului sindic din a respinge ca nefondată cererea creditoarei …, în respingere ca inadmisibilă, aceasta pentru a-şi justifica soluția de trimitere în rejudecare, deși părțile nu au solicitat acest lucru.

Astfel cu încălcarea legii, instanța de apel a acordat și în acest caz ce nu i s-a cerut.

Nici unul dintre aceste aspecte esențiale nu a fost pus în discuția părților și considerentele expuse dovedesc că s-au încălcat flagrant disp. art. 476 și art. 477, art. 478 NCPC, privind efectul devolutiv al apelului, limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat și limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.

Pentru cele expuse a solicitat admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Potrivit art. 513 C.pr.civ., cererea de revizuire se soluționează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Din această perspectivă, Curtea reţine, în ceea ce priveşte contradicția între considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 78 din 11.03.2020 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia a II-a civilă, sub aspectul limitelor învestirii instanţei de apel, că în decizia criticată se arată că obiectul apelului este limitat la criticile aduse de apelanta … soluției privind cererea de trecere în faliment a debitoarei … Această precizare vine în contextul în care prin sentinţa apelată (sentinţa civilă intermediară nr. (…) din 12.12.2019 a Tribunalului Galaţi – Secţia a II-a civilă) au fost soluționate două capete de cerere:
– primul, formulat de …, prin care s-a cerut deschiderea falimentului debitoarei; şi
– al doilea, formulat de …, prin care s-a cerut înlocuirea administratorului judiciar al debitoarei …

Aşadar, … fiind singurul apelant, iar apelul său privind numai soluţia referitoare la primul capăt de cerere, instanţa de apel a fost învestită numai cu acesta, neputând analiza şi soluţia referitoare la al doilea capăt de cerere. Concluzia este întemeiată pe dispozițiile art. 477 C.pr.civ., care stabilesc că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Prin excepție, limitele pot fi extinse la acele soluţii care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată şi chiar la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. Or, în speţă, situațiile de excepție nu sunt întâlnite, deci devoluția este limitată.

Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei nr. 78/2020 se menționează anularea în întregime a sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Aşadar, cum corect subliniază şi revizuenta, soluţia pronunţată se extinde peste ceea ce a fost supus judecății şi, totodată, apare o contradicție în raport cu motivarea.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Or, acesta este cazul în speţă, apelanta … solicitând numai rejudecarea capătului de cerere privind intrarea debitoarei în faliment, iar instanţa de apel pronunțând o soluție şi cu privire la al doilea capăt de cerere, deci revizuirea este admisibilă.

Conform art. 513 alin. (4) C.pr.civ., dacă instanţa încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, ceea ce înseamnă că, în speţă, Curtea trebuie să schimbe decizia nr. 78/2020 sub aspectul neconform, adică al soluționării şi a celui de-al doilea capăt de cerere.
În ceea ce priveşte trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, debitoarea-revizuentă arată că judecătorul-sindic soluționase cauza pe fond, iar niciuna dintre părţi – apelanta … şi intimații – nu solicitase trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, prin recalificarea soluției judecătorului-sindic din nefondat în inadmisibil şi prin trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de apel a încălcat regulile referitoare la efectul devolutiv al apelului şi s-a pronunțat, astfel, asupra unui lucru care nu s-a cerut (extra petita).

Curtea reamintește că noţiunea de „lucruri” are în vedere aspecte care îşi au locul în dispozitivul hotărârii (capete de cerere, pretenții), cum ar fi obligarea la plata unei sume de bani, la restituirea unui bun corporal, acordarea unui termen de grație, acordarea cheltuielilor de judecată etc. Însă, nu reprezintă extra petita judecarea unei cereri formulate peste termen, schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, punerea în discuţie a unor temeiuri noi, invocarea din oficiu a unei excepții relative etc. Astfel de cazuri ar putea reprezenta, în funcție de circumstanțe, greșeli de judecată, dar nu se în cadrează în textul de lege.

Or, exact aceasta este situația în speţă: revizuenta pretinde că, deși nicio parte nu solicitase trimiterea cauzei spre rejudecare, totuși instanţa de apel a făcut-o. Curtea constată că astfel ar putea fi încălcată regula impusă de art. 480 C.pr.civ., dar fiind o regulă de procedură, iar nu un capăt de cerere (pretenție), pretinsa încălcare nu este un caz de revizuire. Aşadar, acest motiv nu este întemeiat.

În consecinţă, Curtea urmează a admite cererea de revizuire formulată de către debitoarea … prin administrator special … şi a schimba în parte decizia nr. 78 din 11.03.2020 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. (…)/121/2013/a22, în sensul că va dispune anularea numai în parte a sentinţei civile nr. (…) din 12.12.2019 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei pentru cercetarea fondului numai în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la trecerea în faliment a debitoarei.