Jurisprudență | Suspendarea judecăţii. Efectele formulării unei cereri de amânare. Existenţa prezumţiei de continuare a judecăţii cauzei

Formularea unei cereri de amânare, justificată cu acte medicale, constituie o prezumţie că partea doreşte continuarea judecăţii, însă este împiedicată să  se prezinte la termen. Prin urmare, în acest caz nu poate fi susţinută  prezumţia de desistare voluntară de continuare a judecăţii iar aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă nu poate fi făcută.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 Octombrie 2021, pronunţată de  Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, în baza art.411 alin.1 pct.2 Cod Procedură Civilă, s-a  suspendat judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant, reţinându-se că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 16.11.2021, recurentul reclamant A a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 Octombrie 2021, pronunţată de  Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă.

În motivare, a arătat că pentru termenul din 28.10.2021, avocatul său ales a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei deoarece nu se putea prezenta din motive medicale, cerere dovedită cu adeverința medicala anexata cererii de amânare, ambele înscrisuri aflându-se în dosar la termenul respectiv.

Tribunalul Dolj, prin încheierea atacată, nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare şi a dispus suspendarea judecării pricinii în temeiul art. 411, alin. l, pct.2 Cod Procedură Civilă, pentru lipsa părților.

În sensul textului legal, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor constituie un caz de suspendare voluntară, fiind prezumată intenţia părţilor de a nu mai continua judecata pe baza neprezentării lor la un termen de judecată. Este vorba în această situaţie de o prezumţie de desistare voluntară de continuare a procesului, astfel că în calea de atac formulată împotriva încheierii de suspendare partea interesată  trebuie să dovedească faptul că şi-a exprimat intenţia de a fi continuată judecata, chiar dacă nu formulase o cerere de judecare în lipsă şi nu a fost prezentă la termenul de judecată.

În speţă, o astfel de dovadă a fost făcută, deoarece la dosarul Tribunalului apelantul A a depus, prin avocatul ales, o cerere de amânare a judecăţii, pentru termenul din 28 octombrie 2021, din motive medicale, cererea fiind însoţită şi de actul medical care face dovada imposibilăţii avocatului de a fi prezent în instanţă. Cererea de amânare a fost depusă, prin fax, la data de 27.10.2020, ora 16,14 şi a fost primită la dosar.

În mod greşit Tribunalul nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, deşi în referatul oral al cauzei făcut de grefierul de şedinţă s-a învederat că a fost depusă cererea iar instanţa avea obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor cererilor cu care era investită, în acest sens fiind dispoziţiile art. 22 alin. 6 cod procedură civilă, nepronunţarea instanţei asupra cererii de amânare echivalând cu încălcarea dreptului părţii la un proces echitabil.

De asemenea, în mod greşit Tribunalul a considerat că lipsa părţilor de la termenul de judecată şi omisiunea acestora de a formula cerere de judecată în lipsă impun suspendarea judecăţii conform art. 411 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă, fără a avea în vedere că formularea unei cereri de amânare, justificată cu acte medicale, constituie o prezumţie că partea doreşte continuarea judecăţii, însă este împiedicată să  se prezinte la termen.

Aşadar, în cauză este pe deplin dovedită intenţia apelantului de a fi continuată judecata apelului, caz în care nu poate fi susţinută  prezumţia de desistare voluntară de continuare a judecăţii iar aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă s-a făcut nelegal de către  Tribunal.

Ca urmare, Curtea va admite recursul şi va casa încheierea de şedinţă de la 28 octombrie 2021,  prin care s-a suspendat judecata apelului pentru lipsa părţilor, urmând să fie trimisă cauza la Tribunalul Dolj în vederea continuării judecăţii apelului.