material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Este bine cunoscut faptul că adolescența reprezintă o perioadă tumultoasă din viața omului, presărată cu diverse etape ce au ca scop creșterea și devenirea adultului de mai târziu (am vorbit aici despre ea -> https://www.bihorjust.ro/pastila-de-psiho-adolescenta-cat-adevar-si-cata-provocare/).
Odată cu trecerea anilor și evoluția generațiilor, a avea sau a fi un adolescent este tot mai provocator, cu atât mai mult cu cât riscurile se întâlnesc la tot pasul, iar experții în educație parentală trimit tot mai multe mesaje ce susțin educația cu blândețe. De multe ori, părinții se găsesc într-o stare de confuzie, în care își doresc tot ce e mai bun pentru al lor copil (iar asta știu să obțină doar prin educația autoritară învățată acasă), dar și să aibă o relație armonioasă, de prietenie cu acesta.
Acest articol vine ca un semnal de alarmă pentru a preveni experiențele traumatice ce pot să se petreacă odată cu apariția adolescenței și cu libertatea ce o vedem în jurul nostru. Această libertate este o lamă cu două tăișuri, ce poate să ofere o rampă de evoluție pentru copil atât timp cât este gestionată corespunzător, dar și o prăpastie atunci când adolescentul și familia sa au pierdut controlul asupra situațiilor de viață.
Cum poate un părinte să-și protejeze adolescentul și, în același timp, să îi ofere mai multă libertate?
Educarea unui copil este asemănătoare construcției unei case: atunci când fundația este solidă, casa va rezista în timp tuturor fenomenelor. Fundația poate fi, de asemenea, întărită ulterior, atunci când constatăm că s-au petrecut erori în construcția ei, la fel și educația unui copil.
Așadar, să începem cu începutul: relația părintelui cu al său copil. Știi, fiul sau fiica ta nu vor rămâne mereu atât de mici precum îi vezi acum, așa că ORICE acțiune sau regulă introduci acum ar fi bine să aibă la bază imaginea pe care o ai cu al tău copil devenit adult. Întrebarea-cheie este: Cum mi-ar plăcea să îmi văd fiul/fiica devenit(ă) adult(ă)? Și ce unelte aș putea eu să îi ofer prin educație care să îl ajute să devină așa?
Indiferent de imaginea pe care o ai cu al tău copil devenit adult, în fundația educației este bine să se regăsească multă iubire și încredere în sine. E extrem de important să îi oferim copilului și adolescentului STABILITATE ȘI PREDICTIBILITATE (prin reguli, prin oferirea de variante din care să aleagă), ÎNCREDERE ÎN SINE (prin laude, prin încurajări, prin lăsarea celui mic să facă singur tot felul de lucruri, printr-o protecție moderată și nu hiper-protecție) și ATAȘAMENT sau CONECTARE (prin momente zilnice de îmbrățișări și pupici, prin asigurarea că părinții îl iubesc chiar și când îl ceartă, prin discuții în care să se simtă înțeles și văzut, fără a se i se spună ce să facă mereu). Iar elementul crucial care va preveni eșecurile în adolescență este PREZENȚA activă în viața copilului. Este important ca adolescentul și copilul să știe că tu ești acolo, îl iubești, îl accepți și îl sprijini indiferent de ce se întâmplă.
Tuturor ne place să ne simțim acceptați necondiționat și să fim cât mai puțin criticați, de ce nu le-ar plăcea și adolescenților noștri? De multe ori avem senzația că al nostru copil știe deja că îl iubim și îl sprijinim, însă este posibil să fii surprins să afli că nu e așa. Poți verifica doza în care ajunge iubirea și sprijinul tău la adolescent întrebându-l: „Tu știi că te iubesc și că te sprijin orice ar fi?” / „Când te-ai simțit cel mai iubit și sprijinit de mine?”
Dragă părinte, te încurajez la cât mai multe discuții cu adolescentul tău în care să asculți cu atenție și vei descoperi o mulțime de informații pe care e bine să le știi. Adolescentul tău încearcă în mod continuu să se definească, să răspundă la întrebarea „Cine sunt eu?”, așa că este posibil ca în această căutare să se afle și în situații de risc. Așadar ar fi bine să știi unde se poziționează fiul/fiica ta.
Ce lecții valoroase îl poate învăța un părinte pe adolescentul său?
„Ghiozdanul” cu unelte de reacție în diverse situații îl are de la tine. Dacă îl vezi deficitar în anumite situații (de exemplu, nu știe să asculte, nu știe să spună „nu”, etc.), ar fi bine să lucrezi cu blândețe alături de el în aceste domenii.
O lecție crucială pe care e bine ca orice să o știe este proprietatea asupra propriului corp. Nimeni nu este obligat să se lase atins, mângâiat sau să ia diverse lichide ori substanțe, dacă acest lucru nu îi face plăcere. Atunci când vrem să îmbrățișăm sau sărutăm pe cineva, e bine să cerem permisiunea și să ni se ceară. Corpul nostru este templul nostru, ne aparține în proporție de 100%, iar așa cum îl îngrijim, ne vom simți și noi.
Altă lecție demnă de predat este refuzul atunci când simțim asta. Nu e obligatoriu să acceptăm tot ce ni se oferă sau ni se spune, atâta vreme cât nu ne dorim asta. Cine judecă refuzul tău probabil ar fi avut o atitudine neplăcută și față de tine sau acceptul tău ar fi fost folosit pur și simplu în mod egoist.
Emoțiile sunt OK și e în regulă să nu fii mereu OK. Atunci când te simți neplăcut, este absolut normal să plângi sau să nu vrei să vorbești ori să ai nevoie de timp pentru a te recupera. Da, și bărbații plâng și e minunat că pot să o facă. Da, și femeile se înfurie și nu sunt mereu blânde și e perfect că pot să o facă. Orice emoție este permisă și reacțiile de descărcare, atâta vreme cât nu îți faci rău ție sau celor din jur.
Ești perfect așa cum ești, sunt mândru că sunt părintele tău și mă bucur că ai apărut în viața mea. Închei cu această lecție, în care copilul învață că, oriunde îl vor purta pașii în lumea asta mare, drumul spre casă trebuie să îl știe, iar acolo îl așteaptă niște brațe calde.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Înțelepciunea traumei
- Jocurile patologice și familia – despre dependențele de toate felurile și impactul lor
- De ce să adormiți împăcați? Psihologia în cuplu
- Probleme mari – probleme mici. Aspecte care dor la orice vârstă
- Familia a început înainte de tine – despre constelații și nu numai
- Chiar vor oamenii să audă mereu adevărul?
- Ce faci atunci când faci de toate și… Nimic?
- Oameni, presiune și furie
- Sexul mai este un subiect tabu? Printre copii și adolescenți, NU!
- Începe un nou an școlar… Cu bucurie sau cu lacrimi?
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
Comments 2