Jurisprudență | Ucidere din culpă în urma unui accident. Culpă concurentă. Despăgubiri morale acordate copiilor și nepoților victimei

La stabilirea daunelor morale, instanţa trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda părţilor civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, sumele ce vor fi stabilite fiind menite nu să realizeze o îmbogăţire fără just temei a părţilor civile, ci o dezdăunare echitabilă pentru suferinţa încercată.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii, avându-se în vedere părţile, calitatea lor, precum şi urmările produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori, manifestate concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei.

Prin urmare, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv de o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, cauzate de pierderea într-un moment total neaşteptat a unei fiinţe dragi.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de părţile civile se impune a fi stabilită nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor concrete dintre părinţi şi copil şi bunică şi nepoţi, dar şi la intensitatea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale şi sociale. Totodată, pe lângă legătura afectivă între victimă şi fiecare din părţile civile, este necesar a se avea în vedere şi vârsta victimei şi a părţilor civile, precum şi relaţiile de dependenţă dintre acestea.

Nu în ultimul rând, este necesar a se avea în vedere  şi culpa concurentă a victimei care produce efecte juridice, în ceea ce privește cuantificarea despăgubirilor, în latură civilă, în conformitate cu disp. art. 1371 Cod civil, căci Codul civil instituie prin textul de lege examinat regula care trimite la ideea că fapta victimei, care a contribuit la cauzarea prejudiciului şi care a concurat cu cea a autorului faptei ilicite, devine o cauză străină ce afectează în mod direct raportul de cauzalitate şi, indirect, prin aceasta, celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale reţinute în sarcina autorului faptei ilicite.

Aşadar, dacă există o vinovăţie comună a autorului infracţiunii şi a victimei, întinderea despăgubirilor la a căror plată va fi obligat autorul va fi direct proporţională cu ponderea contribuţiei sale la producerea prejudiciului.

Prin sentinţa penală nr. (…)/03.04.2020 pronunţată de Judecătoria Lieşti în dosarul nr. 1602/838/2019, în baza art.396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 396 alin. (10..) Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul …, la o pedeapsa de 1 (unu) an şi 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal.

În baza art. 91 din Codul Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit inculpatului … un termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni conform dispoziţiilor art. 92 din Codul Penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul Penal a fost obligat inculpatul … ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune … la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul Penal s-a impus inculpatului … să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul Penal s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul … să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei …, judeţul …  sau în cadrul Școlii generale …, județul …, pe o perioadă totală de 70 (șaptezeci) de zile în condiţiile prevăzute de lege.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă …, fiul victimei decedate …, şi în baza art. 25 şi art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1386 şi art. 1390, art. 2224 din Codul Civil și la art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și pe cale de consecință, a fost obligată partea responsabilă civilmente …, …, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. …, cu sediul în …, șoseaua … nr. …, …, Clădirea …, et. …, județul …, la plata către partea civilă … a sumei de 15.500 lei (cincisprezecemiicincisutelei) reprezentând daune materiale și respectiv a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă …  fiul victimei decedate …, şi în baza art. 25 şi art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1386 şi art. 1390, art. 2224 din Codul Civil și la art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și pe cale de consecință obligă pe partea responsabilă civilmente …, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. …, cu sediul în … , șoseaua … nr. …, …, Clădirea …,  …, județul …, la plata către partea civilă … a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă …, fiica victimei decedate …, şi în baza art. 25 şi art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1386 şi art. 1390, art. 2224 din Codul Civil și la art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și pe cale de consecință a fost obligată partea responsabilă civilmente …, …, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. …, cu sediul în …, șoseaua … nr. …,  Clădirea …, et. …, județul …, la plata către partea civilă … a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă …, nepoată a victimei decedate …, şi în baza art. 25 şi art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1386 şi art. 1390, art. 2224 din Codul Civil și la art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și pe cale de consecință a obligat pe partea responsabilă civilmente …  la plata către partea civilă … a sumei de 30.000 lei (treizecimiilei) reprezentând daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă …, nepot a victimei decedate …, şi în baza art. 25 şi art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1386 şi art. 1390, art. 2224 din Codul Civil și la art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și pe cale de consecință a obligat partea responsabilă civilmente …, la plata către partea civilă … a sumei de 30.000 lei (treizecimiilei) reprezentând daune morale.

În baza art. 398, art. 404 alin. 4 litera e) raportat la art. art. 272 și art. 274 alin. (1) din Codul de Procedură Penală a fost obligat inculpatul … la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și 300 lei aferente fazei de judecată în primă instanță, inclusiv cameră preliminară.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de 12.06.2018 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de lucrători din cadrul Poliţiei Mun. …  – Biroul Rutier având în vedere accidentul rutier produs în data de 30.05.2018 pe DJ … în localitatea …, comuna …, judeţul …  în urma căruia … din comuna …, judeţul … a decedat.

La data de 30.05.2019, în jurul orei 1130, inculpatul … s-a deplasat cu autoutilitara marca … cu nr. de înmatriculare …  la locuinţa martorului … pe raza comunei … , sat …, nr. …, judeţul … Când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. … inculpatul a oprit autoutilitara pe partea stângă (pe sensul opus de mers) a carosabilului D.J. …, pe sensul de mers …  – … , faţa autoutilitarei fiind orientată către comuna … şi spatele orientat spre satul … La scurt timp, intenţionând să plece, inculpatul a executat manevra de mers cu spatele, încercând să întoarcă autoutilitara pe un podeţ din dreptul imobilului cu nr. … După ce a parcurs cu autoutilitara aproximativ 10 metri cu spatele, aflându-se în continuare pe sensul opus de mers, a surprins-o şi accidentat-o mortal pe numita …  care se deplasa pe partea carosabilă. La faţa locului s-a deplasat un echipaj al ambulanţei care a constatat decesul numitei …

În cursul urmăririi penale, copiii defunctei …, numiții …, …  și …  au arătat că se constituie părți civile în procesul penal, cu sume de bani pe care le vor preciza în faţa instanţei de judecată. La data producerii accidentului autovehiculul condus de inculpatul … avea poliţă RCA validă în perioada 04.01.2018-03.07.2018 emisă de …

În etapa camerei preliminare, rechizitoriul a fost comunicat inculpatului, fiindu-i adus acestuia la cunoştinţă şi obiectul procedurii camerei preliminare, precum şi dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La data de 27.08.2019, numiții …, … și … – copiii victimei decedate …, au formulat cerere de constituire parte civilă solicitând de la …, în calitate de parte responsabilă civilmente, suma de 50.000 euro pentru fiecare cu titlu de daune morale. Numitul … a solicitat și suma de 19374,97 lei cu titlu de daune materiale.

La aceeași dată de 27.08.2019 și numiții … și …, în calitate de nepoți ai victimei decedate, au formulat cerere de constituire parte civilă solicitând de la …, în calitate de parte responsabilă civilmente, suma de 20.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

În continuare, s-a mai reținut că în procedura de cameră preliminară, părţilor civile şi părții responsabile civilmente, asiguratorului …, le-au fost aduse la cunoştinţă obiectul procedurii camerei preliminare, precum şi dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Ulterior, prin Încheierea din 05.09.2019, dată în şedinţa din camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză şi a dispus începerea judecării cauzei, reținându-se că nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat parte civilă sau asigurator şi nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate.

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa a constatat că este competentă funcţional, material şi teritorial să judece prezenta cauză. De asemenea, instanţa a constatat că din întreg materialul existent la dosar nu rezultă ca inculpatul să deţină vreo calitate personală care să determine competenţa personală a unei alte instanţe.

Prin declarația dată în fața instanței în ședința publică din 14.11.2019, s-a reținut că inculpatul …  s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 raportat la art.396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. Prin aceeași declarație, inculpatul a mai precizat că înțelege să nu conteste probele administrate în cursul urmăririi penale, că își însușește întreg materialul probator precum și că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, instanţa, conform prevederilor art. 375 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, după luarea concluziilor, a admis cererea de a soluţiona cauza conform procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul, prin înscris autentic, le-a recunoscut şi le-a însuşit.

La data de 30.05.2019, în jurul orei 1130, inculpatul …  s-a deplasat cu autoutilitara marca VW LT cu nr. de înmatriculare …  la locuința martorului …, pe raza comunei …, sat …, nr. …, județul … Când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. …, inculpatul a oprit autoutilitara pe partea stângă (pe sensul opus de mers) a carosabilului D.J. …, pe sensul de mers …  – …, fața autoutilitarei fiind orientată către comuna … şi spatele orientat spre satul … La scurt timp, intenţionând să plece, inculpatul a executat manevra de mers cu spatele, încercând să întoarcă autoutilitara pe un podeț din dreptul imobilului cu nr. … După ce a parcurs cu autoutilitara aproximativ 10 metri cu spatele, aflându-se în continuare pe sensul opus de mers, a surprins-o şi accidentat-o mortal pe numita …  care se deplasa pe partea carosabilă. La fața locului s-a deplasat un echipaj al ambulanței care a constatat decesul numitei …

Din conţinutul raportului de expertiză medico-legală – necropsie nr. 405/A3/2018 din 31.05.2018 a rezultat că moartea numitei … a fost violentă şi s-a datorat unui poli-traumatism cu fracturi multiple. S-a mai reținut că leziunile traumatice pot data din 30.05.2018 şi au putut fi produse prin acroşare – proiectare – comprimare între două planuri dure – în cadrul unui accident de circulaţie. Potrivit Raportului de expertiză medico-legală necropsie, între poli traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată (raport de expertiză medico-legală-necropsie).

A mai reținut instanța că inculpatul … nu se afla sub influenţa alcoolului în momentul producerii accidentului de circulaţie, conform buletinului de analiză toxicologică nr. 832/A12 din 31.05.2018.
Fiind audiaţi martorii …, …, …, au confirmat faptul că autoutilitara a fost condusă de inculpatul …  în împrejurările mai sus descrise. Imediat după accident au ieşit în stradă şi au văzut victima … care se afla pe partea carosabilă, pe partea stângă a sensului de mers … – …, în spatele autoutilitarei prezentând leziuni la în zona capului (declaraţii martori).

Martora …  a precizat faptul că anterior accidentului a văzut-o pe … mergând pe stradă, pe partea stângă, către comuna …  și s-a salutat cu aceasta, victima spunându-i că merge la magazin. Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză a rezultat că evenimentul rutier s-a produs din cauza neobservării victimei aflate în spatele autoutilitarei, care nu oferea vizibilitate în spatele acesteia, şi neasigurării conform legii a conducătorului auto.

În acest sens, s-a reținut în același Raport de expertiză tehnică auto, că suspectul a încălcat regulile de circulație prevăzute de art. 128 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 128 alin. (1) şi (2) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, în contextul în care vizibilitatea în spatele autoutilitarei era împiedicată, inculpatul era obligat ca la executarea  manevrei de mers cu spatele, acesta să fie dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara autovehiculului.

Totodată, potrivit aceluiași Raport de expertiză tehnică auto întocmit în cauză s-a constatat că inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 41 alin. (1) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că s-a deplasat pe partea stângă a sensului de mers, deși atunci când circulă pe drumurile publice, vehiculele trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnalizării rutiere şi a regulilor de circulație.

În același raport de expertiză s-a reţinut că şi victima a încălcat regulile privind circulaţia pietonilor pe drumurile publice, prevăzute de art. 72 alin. (1) – (4) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare. Au fost avansate două ipoteze: fie victima încerca să traverseze prin loc nepermis şi fără să se asigure, fie aceasta se deplasa pe partea carosabilului, pe direcţia de mers …  – …

Însă, coroborând declaraţia martorei … care a precizat faptul că anterior accidentului a văzut-o pe …  mergând pe stradă, pe partea stângă, către comuna … cu poziția corpului victimei decedate, instanța reține că …, la momentul producerii accidentului rutier se deplasa pe carosabil pe direcţia … – …, şi nu pe acostamentul părţii carosabile, care avea o lăţime de aproximativ 1,40 m. Victima era la rândul ei obligată, astfel cum prevede art. 72 alin. (1) teza întâi din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, să se deplaseze numai pe acostamentul din partea stângă a direcţiei sale de mers, şi nu pe partea carosabilă.

Situaţia de fapt astfel reținută rezultă şi din conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa accidentului şi planşa fotografică privind principalele aspecte fixate cu ocazia investigării locului faptei.

Fiind audiat în calitate de suspect şi de inculpat, … a recunoscut fapta aşa cum a fost reţinută în sarcina acestuia. În acest sens a declarat că atât înainte cât şi după ce a început manevra de mers cu spatele, nu a observat nicio persoană care să fie în spatele autoutilitarei. Manevra de mers cu spatele a efectuat-o asigurându-se doar în cele două oglinzi retrovizoare laterale întrucât pe partea din mijloc autoutilitara nu era prevăzută cu geam astfel încât să vadă şi spaţiul din spate pe care oglinzile retrovizoare laterale nu-1 acopereau. În timp ce executa manevra de mers cu spatele a simţit că a lovit ceva, motiv pentru care a deplasat puţin autoutilitara mai în faţă şi când a coborât şi s-a deplasat în partea din spate a autoutilitarei, a văzut-o pe numita … întinsă pe carosabil, având poziţia corpului orientat cu capul spre axul drumului şi membrele inferioare spre acostamentul drumului, iar la nivelul capului şi a părţii superioare a corpului prezenta leziuni incompatibile cu viaţa (declaraţii suspect, inculpat).

În drept, Judecătoria Lieşti a constatat că fapta inculpatului …, care la data de 30.05.2018, în jurul orei 1140, a condus autoturismul marca VW LT cu nr. de înmatriculare …  pe D.J. … în localitatea …, com. … , jud. …, iar în momentul efectuării manevrei de mers cu spatele, fără a se asigura conform legii, a surprins şi accidentat mortal pe numita …, în vârstă de 80 ani, care se afla în spatele autoutilitarei, pe partea carosabilă, pe partea stângă a sensului de mers dinspre …  către …, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) din Codul Penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material a constat în uciderea persoanei … Totodată, instanţa a reţinut că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată moartea victimei. Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă produsă rezultă din acţiunea subiectului activ şi moartea victimei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că inculpatul … a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma culpei cu prevedere (uşurinţa) prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. a) din Codul penal, deoarece din modul concret de realizare a faptei reţinute, dar şi din declaraţia de recunoaştere a inculpatului rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.

La soluționarea cauzei, prima instanţă a mai avut în vedere faptul că accidentul a avut loc din culpa concurentă a inculpatului şi a victimei.

Culpa inculpatului a constat în aceea că, în contextul în care vizibilitatea în spatele autoutilitarei era împiedicată, inculpatul era obligat ca la executarea  manevrei de mers cu spatele, acesta să fie dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara autovehiculului, așa cum prevede art. 128 alin. (1) şi (2) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002. De asemenea, inculpatul nu a respectat nici prevederile 41 alin. (1) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că s-a deplasat pe partea stângă a sensului de mers, deși atunci când circulă pe drumurile publice, vehiculele trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnalizării rutiere şi a regulilor de circulație.

Culpa victimei decedate … s-a concretizat în faptul că nu a respectat prevederile art.72 alin.(1) teza întâi din Hotărârea nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se deplasa numai pe acostamentul din partea stângă a direcţiei sale de mers, şi nu pe partea carosabilă.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat culpa inculpatului la săvârșirea faptei penale la un procent de 80%, procent care nu are nicio relevanță din punct de vedere al răspunderii penale, dar care a fost avut în vedere de prima instanţă la soluționarea laturii civile a cauzei.

În concluzie, instanţa a mai reţinut în sarcina inculpatului varianta agravată a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută la alin. (2) fiind cauzată ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 41 alin.(1) și ale art.128 alin.(1) şi (2) din Hotărârea nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Față de cele expuse, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. 

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că fapta pentru care au fost trimis în judecată există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art.15 din Codul penal, astfel încât în baza art. 396 alin. (1) Cod de procedură penală, a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, prima instanţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 din Cod penal, a arătat că a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În această ordine de idei, întrucât inculpatul prin declarația dată în fața instanței, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, instanţa la stabilirea pedepsei, a arătat că a dat efect și prevederilor art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală, în sensul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime.

Raportat la circumstanţele cauzei, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de către inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, atâta timp cât acesta s-a deplasat pe partea stângă a sensului de mers, deși atunci când circulă pe drumurile publice, vehiculele trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnalizării rutiere şi a regulilor de circulație. În aceeași măsură, instanța nu poate să nu observe rolul concurent al victimei, în sensul că aceasta, la momentul producerii accidentului rutier se deplasa pe carosabil pe direcţia …  – …, şi nu pe acostamentul părţii carosabile, care avea o lăţime de aproximativ 1,40 m.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut că din examinarea cazierului judiciar rezultă faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei de care este acuzat, instanţa a aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, orientată spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu 1/3 potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, aceasta fiind de natură a asigura funcţia preventivă a sancţiunii. Instanţa consideră că pedeapsa penală aplicată constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept şi regulile de conviețuire socială.

În raport de aceste criterii, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul … la o pedeapsă de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, pedeapsa stabilită prin prezenta sentinţă fiind de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorilor sau a participanţilor, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Astfel, în baza art. 91 din Codul Penal instanţa de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili inculpatului un termen de supraveghere de 2 (doi) ani  şi 6 (șase) luni conform dispozițiilor art. 92 din Codul Penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul Penal a fost obligat pe inculpatul … ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune … la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul Penal s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art.93 alin. (3) din Codul Penal instanţa de fond a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul … va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei …, judeţul …  sau în cadrul Școlii generale …, județul …, pe o perioadă totală de 70 (șaptezeci) de zile în condiţiile prevăzute de lege.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul Penal a atras atenţia inculpatului … asupra dispozițiilor art. 96 din Codul Penal respectiv: dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă suspendarea și a dispus executarea pedepsei.

Totodată, instanţa a constatat că în prezenta cauză, față de inculpatul …  nu s-au dispus măsuri preventive.

Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că în cauză, la data de 27.08.2019, numiții …, …  și … – copiii victimei decedate …, au formulat cerere de constituire parte civilă solicitând de la partea responsabilă civilmente …, suma de 50.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale. numitul … a solicitat și suma de 19374,97 lei cu titlu de daune materiale. Cu cheltuieli de judecată.

La aceeași dată de 27.08.2019 și numiții … și … în calitate de nepoți ai victimei decedate, au formulat cerere de constituire parte civilă solicitând de la de la partea responsabilă civilmente …, suma de 20.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale. Cu cheltuieli de judecată.

La data producerii accidentului autovehiculul condus de inculpatul …  avea poliţă RCA validă în perioada 04.01.2018-03.07.2018 emisă de …

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Codul de procedură civilă, atunci când, prin săvârșirea unei infracțiuni se produce o pagubă părților vătămate, tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile se face potrivit legii civile.

Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Prima instanță a constatat că legea civilă consacră răspunderea pentru fapta proprie a celui care, cu vinovăție, cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită. (art. 1349 și art. 1357 alin. 1 Cod civil), acesta fiind ţinut a repara patrimonial orice prejudiciu, fie patrimonial, fie nepatrimonial (art. 1381 alin. 1 şi 2 raportat la art. 253 alin. 4 Cod civil).

Față de împrejurările concrete în care s-a petrecut accidentul rutier, potrivit cărora acesta a avut loc din culpa concurentă a inculpatului şi a victimei, instanța a apreciat că în cauză se impun a fi avute în vedere și prevederile art. 1371 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora „în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.

Art. 1386 din Codul civil reglementează formele sub care se poate repara prejudiciul produs prin fapta delictuală, în sensul că, „repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. ”

Art. 1390 din Codul civil prevede că „despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui, căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1387-1389 se aplică în mod corespunzător”.

De asemenea, art. 1391 alin. (2) din Codul civil menționează că se pot acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Art. 11 alin. (1) din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie precizează că „asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat”. În continuare, alin. (2) lit. a) al aceluiași art. 11 din Legea 32/2017 stabilește că „fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;”

Conform art. 14 alin. (4)  din Legea 132/2017, „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plătește cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată și/sau cheltuielile aferente în cazul soluționării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”

Instanța a arătat că, la soluționarea laturii civile, a avut în vedere și prevederile art. 13 alin. (1) din Legea 132/2017 care stabilește că „în situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.”

Potrivit noilor dispoziţii procesual penale, intrate în vigoare la 1 februarie 2014, asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil – temei delictual – cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea 132/2017 în vigoare la data săvârșirii faptei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului este necesar a fi întrunite următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia inculpatului.

Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză şi ţinând cont de starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1357 Cod civil: fapta ilicită – infracţiunea săvârşită, prejudiciul – uciderea unei persoane, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia fiind sub forma culpei comune a conducătorului auto în procent de 80% și a victimei în procent de 20% .

Având în vedere faptul că accidentul de circulaţie s-a soldat cu uciderea persoanei …, instanţa de fond a apreciat că părții civile …  i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare.

Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauză, părților civile …, …,  …,  …   și …  copiii, respectiv nepoții descendenți ai victimei decedate …, li s-a cauzat și un prejudiciu moral, constând în suferinţa fizică şi psihică deosebită creată ca urmare a decesului mamei, respectiv bunicii.

Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, reprezintă consecința negativă suferită de o persoană, ca urmare a faptei ilicite.

În ceea ce privește prejudiciul patrimonial cauzat părții civile … constând în cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare ale victimei decedate …, instanța pornește de la premisa că procesul penal este guvernat de principiul libertăţii probelor şi în latura civilă.

În aceste condiții, având în vedere proba testimonială administrată în cauză, din care rezultă că la înmormântare și la toate celelalte pomeniri ulterioare s-au ținut toate datinile, ceea ce presupune cheltuieli însemnate și ţinând cont că este de notorietate că în astfel de cazuri de deces se efectuează cheltuieli care nu pot fi cuantificate exact, existând însă prezumția că acele cheltuieli s-au efectuat, instanța, raportându-se şi la cazuistica de acelaşi gen, judecând în echitate, apreciază că suma de 19374,97 lei reprezintă totalul cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare a victimei decedate, efectuate de partea civilă …, de la momentul producerii accidentului rutier a cărui victimă a mama sa, și până la efectuarea pomenirii de 1 an.

Față de situația că accidentul a avut loc din culpa concurentă a inculpatului şi a victimei, ponderea culpei aparținând însă într-o proporție mai mare inculpatului decât victimei, în cauză se apreciază că suma de 15500 lei reprezintă valoarea justă și integrală a despăgubirilor pentru persoana vătămată, fără să constituie în acelaşi timp o sursă de îmbogăţire fără justă cauză.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de copiii respectiv de nepoții defunctei, instanța de fond a reținut că acesta constă în consecințele negative suferite de o persoană prin atingerea valorilor care definesc personalitatea umană. Datorită împrejurării că prejudiciul nepatrimonial este imaterial, nesusceptibil prin el însuși de a fi măsurat în bani, evaluarea acestuia presupune o atentă aprecierea a tuturor consecințelor negative suferite de victime.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie avute în vedere gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice ale victimei faptei ilicite, repercusiunile prejudiciului asupra situației sale sociale, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă, precum și criteriul echității.

Judecătoria Lieşti a apreciat, faţă de vârsta victimei, relaţiile de afecţiune ce se consolidează între membrii unei familii și în special a relațiilor dintre copii și mama lor, respectiv a relațiilor dintre nepoți și bunică, de dispariţia fulgerătoare şi neaşteptată din viaţa familiei a victimei, fără a mai exista posibilitatea revederii, că moartea numitei  …  a creat o inevitabilă suferinţă copiilor și nepoților, motiv pentru care se impune acordarea unor indemnizații pentru reparaţia prejudiciului nepatrimonial suferit de urmașii rămași în urmă.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat că despăgubirile acordate părților civile nu trebuie să reprezinte vreo îmbogățire fără justă cauză, care să aibă drept rezultat obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui nefericit accident.

Este cunoscut că evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale.

De aceea, referitor la daunele morale, în doctrină s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă, oferindu-se persoanei vătămate o anumita satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele fizice sau psihice îndurate.

În acest context, instanța de fond a apreciat că acordarea a câte 125000 lei pentru fiecare dintre cei trei copii ai victimei, reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de aceștia la moartea mamei lor.

Cu privire la părțile civile … și …, nepoții pe care victima le-a crescut în copilăria lor, instanța a apreciat că acordarea a câte 30000 lei pentru fiecare dintre cei doi, reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de aceștia la moartea bunicii lor.

S-a arătat că, la stabilirea acestor sume privind despăgubirile morale, instanța a avut deja în vedere, ca şi în cazul despăgubirilor materiale, culpa concurentă a inculpatului şi a victimei la producerea accidentului, și faptul că prejudiciul moral trebuie reparat de către conducătorul auto într-o proporție de 80% , în funcție de gradul acestuia de culpabilitate.

Repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectelor faptei ilicite, iar nu o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare faţă de paguba suferită.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa a obligat partea responsabilă civilmente …, la plata către partea civilă … a sumei de 15.500 lei (cincisprezecemiicincisutelei) reprezentând daune materiale și respectiv a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale, la plata către partea civilă … a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale, la plata către partea civilă … a sumei de 125.000 lei (osutădouăzecișicincimiilei) reprezentând daune morale, plata către partea civilă … a sumei de 30.000 lei (treizecimiilei) reprezentând daune morale și plata către partea civilă …  a sumei de 30.000 lei treizecimiilei) reprezentând daune morale.

În baza art. 398, art. 404 alin. 4 litera e) raportat la art. art. 272 și art. 274 alin. (1) din Codul de Procedură Penală instanţa de fond l-a obligat pe inculpatul …  la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și 300 lei aferente fazei de judecată în primă instanță, inclusiv cameră preliminară.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente (asigurător) …, care a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale acordate părților civile, pe care le-a apreciat ca fiind nejustificat de mari. Totodată, a arătat că despăgubirile acordate cu titlu de daune materiale se impun a fi limitate proporţional cu procentul de culpă reţinut în sarcina inculpatului.

Instanța de apel, analizând din oficiu sentința apelată, nu a identificat aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia prin raportare la fapta reținută în sarcina inculpatului, Curtea însușindu-și pe deplin motivarea judecătorului fondului referitor la situația de fapt a cauzei și încadrarea ei în drept.
De altfel, în fața instanței de fond inculpatul …  a recunoscut comiterea infracțiunii în raport de care instanța de fond a fost sesizată, solicitând aplicarea procedurii simplificate de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, cerere încuviințată de instanța de fond și căreia i s-a dat efect deplin, prin individualizarea pedepsei în raport de limite de pedeapsă reduse potrivit prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Sub acest aspect, Curtea, din oficiu, constată că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și răspunde scopului prevăzut de legiuitor, fiind aptă prin cuantum și modalitate de executare să formeze inculpatului o conduită corectă, dar și să servească scopului prevenției generale.

Cu privire la daunele materiale acordate părţii civile …, Curtea constată că acestea au fost deja reduse proporţional cu procentul de culpă stabilit în sarcina inculpatului … (80 %), asigurătorul fiind obligat la plata sumei de 15.500 lei şi nu la întreaga sumă dovedită, în cuantum de 19.374,97 lei. Prin urmare, apreciem că, cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă cu titlu de daune materiale, nu se impune a fi modificat. 

Referitor la daunele morale,  reţinem că, fără îndoială, că dispariţia în condiţii tragice a unui membru al familiei (mamă, respectiv bunică) a produs părţilor civile o traumă psihică greu de depăşit, fapt confirmat de însăşi urmarea produsă de fapta culpabilă a inculpatului.

La stabilirea daunelor morale instanţa va avea în vedere însă ca sumele de bani ce se vor acorda părţilor civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, sumele ce vor fi stabilite fiind menite nu să realizeze o îmbogăţire fără just temei a părţilor civile, ci o dezdăunare echitabilă pentru suferinţa încercată.

Curtea apreciază că părţile civile sunt îndreptăţite la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, prejudiciul astfel cauzat vizând afectarea relaţiilor bazate pe legături sufleteşti, legături care sunt specifice vieţii de familie.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii, avându-se în vedere părţile, calitatea lor, precum şi urmările produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori, manifestate concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei.

Prin urmare, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv de o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, cauzate de pierderea într-un moment total neaşteptat a unei fiinţe dragi.

Curtea arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală, al infracţiunii asupra părţilor civile cărora le-au fost aduse în mod real vătămări asupra valorilor şi drepturilor nepatrimoniale.

Întregul material probator administrat în cauză a demonstrat existenţa faptei ilicite săvârşite de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului victimei survenit în urma accidentului de circulaţie, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum şi vinovăţia inculpatului în forma culpei.

Suferinţa acestora nu poate fi măsurată şi nici evaluată în bani, însă este cert că aceştia au rămas profund îndureraţi şi că nu vor putea fi nicicum consolaţi de pierderea suferită.

Cu toate acestea, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de părţile civile se impune a fi stabilită nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor concrete dintre părinţi şi copil şi bunică şi nepoţi, dar şi la intensitatea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale şi sociale. Totodată, pe lângă legătura afectivă între victimă şi fiecare din părţile civile, se va avea în vedere şi vârsta victimei … (80 ani) dar și a copiilor, respectiv a nepoţilor acesteia.

Nu în ultimul rând, avem în vedere şi culpa concurentă a victimei care produce efecte juridice, în ceea ce privește cuantificarea despăgubirilor, în latură civilă, în conformitate cu disp. art. 1371 Cod civil, căci Codul civil instituie prin textul de lege examinat regula care trimite la ideea că fapta victimei, care a contribuit la cauzarea prejudiciului şi care a concurat cu cea a autorului faptei ilicite, devine o cauză străină ce afectează în mod direct raportul de cauzalitate şi, indirect, prin aceasta, celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale reţinute în sarcina autorului faptei ilicite. Aşadar, dacă există o vinovăţie comună a autorului infracţiunii şi a victimei, întinderea despăgubirilor la a căror plată va fi obligat autorul va fi direct proporţională cu ponderea contribuţiei sale la producerea prejudiciului.

În acest context, Curtea apreciază că sumele stabilite de prima instanţă cu titlu de despăgubiri pentru daune morale sunt exagerate şi acordarea lor ar transforma un eveniment tragic pentru familie într-o sursă de venit, un succes financiar, o îmbogăţire fără just temei, deturnând legea de la scopul pentru realizarea căruia a fost edictată.

În opinia Curţii, la stabilirea despăgubirilor morale, pentru ca acestea să nu capete caracterul unei îmbogăţiri fără justă cauză, nu se poate face abstracţie de nivelul poliţelor de asigurare plătite (care, în România, este totuşi unul scăzut în comparaţie cu alte state europene), dar nici de nivelul de trai al populaţiei din ţara noastră.

În speţa de faţă, în raport de cele arătate anterior, Curtea consideră că suma de câte 35.000 lei (pentru fiecare fiu), respectiv 20.000 lei (pentru fiecare nepot) reprezentând daune morale (proporţional cu un grad de culpă al inculpatului de 80%), apare ca fiind rezonabilă şi justificată, fiind suficientă pentru a compensa suferinţele psihice îndurate de părţile civile.

Faţă de aceste considerente, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea responsabilă civilmente …, va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 36/03.04.2020, pronunţată de Judecătoria Lieşti şi în rejudecare:

Va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată partea responsabilă civilmente …, astfel: către părţile civile …, … şi … (fiii victimei …) de la 125.000 lei la 35.000 lei fiecăreia; către părţile civile … (nepoată) şi … (nepot) de la 30.000 lei la 20.000 lei fiecăreia.