Cel mai longeviv ministru postrevoluționar al Educației (1992-1996), Liviu Maior, a fost desemnat, prin votul unanim al consilierilor locali din orașul bihorean Beiuș, drept cetățean de onoare al orașului. Deși s-a născut în Bistrița, Maior a fost senator de Bihor din partea PDSR – Partidul Democrației Sociale din România între 1996 și 2003. A demisionat din Parlament pentru un post de ambasador în Canada, iar locul său în legislativ a fost luat de Teodor Maghiar, fostul rector al Universității din Oradea. Liviu Maior e tatăl fostului șef al SRI, George Cristian Maior.
În calitate de ministru al Învățământului, Liviu Maior a emis un ordin prin care reînființa, în 1993, Școala Normală din Beiuș, sub numele de Liceul Pedagogic Vocațional, continuând tradiția învățământului pedagogic din oraș. La 100 de ani de învățământ pedagogic în Beiuș, sărbătoriți recent, ca o recunoaștere a rolului jucat în reluarea învățământului pedagogic beiușean, Liviu Maior a primit titlul de cetățean de onoare al orașului.
De altfel, Liviu Maior este evocat și în monografia „Școala Normală din Beiuș, deziderat și împliniri”, volum coordonat de Ioan Degău și semnat de Gavril Hădăreanu, Ioan laza și Ioan Sorin Cuc. Lucrarea cuprinde referiri la Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii Publice de numele căruia se leagă înființarea, în 1922, a Școlii Normale din Beiuș și la Alexandru Lapedatu, președinte al Academiei Române și ministru al Cultelor și Artelor în perioada 1923-1936, cel care a asigurat fonduri pentru capela liceului.
Liviu Maior e considerat de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, drept “istoricul prin excelență al Transilvaniei moderne“. Specialiștii în domeniu menționează că profesorul Maior a contribuit în ultimele decenii la reformarea istoriografiei românești și racordarea acesteia la dezbaterea de idei precum și la marile teme ale istoriografiei contemporane universale.
