Jurisprudență | Respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a apelului incident. Prescripția acțiunii prin care mandantul solicită despăgubiri de la mandatar pentru neîndeplinirea obligațiilor

Apelul principal a fost comunicat cu intimata la data de 30.06.2020, prin depunerea în cutia poștală, în lipsa acesteia de la domiciliu, susținerile că nu i-ar fi parvenit neputând fi primite, nefiind sesizate motive pentru repunerea în termenul de declarare a apelului incident, cererea în acest sens a fost respinsă, iar apelul incident, înregistrat cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării întâmpinării, a fost respins ca tardiv.

Promisiunea de vânzare-cumpărare, încheiată între apelant și o societate comercială la data de 14.07.2008 a fost rezoluționată prin Sentința civilă nr. (…)/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul (…), acesta fiind obligat alături de soția sa, decedată în prezent, la restituirea dublului avansului primit, pentru neîndeplinirea obligațiilor.

La data de 16.05.2012 apelantul a semnat o procură prin care o împuternicea pe intimată să întocmească actele necesare dezmembrării imobilului ce făcea obiectul convenției, a semna actul de ieșire din indiviziune, a vinde, or, după rezoluțiunea convenției mandatara nu mai putea să-și îndeplinească obligațiile iar ceea ce s-a stabilit în sarcina apelantului și a soției sale, plata dublului avansului încasat, subzista.

Începând cu data de 28.03.2014 s-a reținut prin poprire din pensia apelantului prima sumă din debitul datorat, moment din care curgea termenul de prescripție de 3 ani pentru promovarea litigiului în vederea recuperării prejudiciului invocat, aspectele legate de lipsa din țară puteau fi verificate dacă se solicita repunerea în termen, motive de suspendare sau de întrerupere a curgerii termenului de prescripție, criticile aduse nefiind întemeiate, corect prima instanță reținând că operează excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Reclamantul a afirmat că a împuternicit-o pe pârâtă să întocmească schița de dezmembrare și ieșire din indiviziune a unui imobil, să semneze actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune în fața notarului public, să vândă cota de 6/12-părți din imobil concretizată în parcela dobândită ca urmare a dezmembrării. Având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit mandatul, reclamantul nu și-a putut îndeplini obligația inserată în promisiunea de vânzare cumpărare încheiată cu SC (S1) SRL, autentificată la BNP (…) prin Încheierea nr. (…) din 14.07.2008. Ulterior, prin Sentința civilă nr. (…)/19.06.2013 a Tribunalului (…) s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare și reclamantul împreună cu soția acestuia au fost obligați să plătească societății suma de 139.800 Euro reprezentând dublul avansului prețului. Hotărârea astfel pronunțată a fost pusă în executare silită, în prezent în derulare.

Tribunalul a constatat că nu poate fi primită apărarea reclamantului; din moment ce printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare cu toate consecințele acestei soluții, neputându-se reține că mandatara ar mai putea să își îndeplinească obligația inserată în mandatul acordat.

Pe de altă parte, instanța a reținut că nu poate primi nici punctul de vedere al pârâtei cu privire la momentul de început al termenului, aceasta plasând nașterea prejudiciului la momentul pronunțării hotărârii.

Tribunalul a apreciat că dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la momentul în care s-a declanșat executarea silită în baza Sentinței civile nr. (…)/19.06.2013 a Tribunalului (…) și mai precis raportat la data primei rețineri prin poprire asupra pensiei sale (și a soției, de asemenea debitoare, în prezent decedate), adică la data de 28.03.2014, conform informațiilor furnizate de BEJ (…) pe rolul căruia este înregistrat dosarul execuțional nr. (…)/2013 (fila 74 dosar).

S-a reținut de instanța de fond că termenul de prescripție de 3 ani, început la data de 28.03.2014 s-a împlinit la data de 28.03.2017, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 20.02.2018, deci cu depășirea termenului legal, astfel că s-a apreciat întemeiată excepția prescripției și a admis-o cu consecința respingerii acțiunii ca prescrise.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul (R), solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței, judecarea cauzei prin evocarea fondului, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, obligarea intimatei să-i plătească 139.800 euro la cursul BNR din ziua plății, 19.761,95 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin neîndeplinirea mandatului, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Prin motivele de apel s-a invocat că, în cuprinsul procurii speciale se prevede faptul că mandatul este valabil până la revocare sau în condițiile art. 2015 Cod civil, articol care prevede că dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui. În aceste condiții, nefiind stabilit un termen limită mai apropriat de 3 ani de la data încheierii mandatului, mandatara pârâtă putea să îndeplinească însărcinările conferite oricând până la limita a 3 ani de la data încheierii procurii sau până la revocare, ceea ce nu este cazul.

Deoarece procura a fost încheiată în 16.05.2012, mandatara putea îndeplini sarcinile conferite până în 16.05.2015, doar de la acea dată născându-se dreptul său la acțiune. Raportat la această dată, acțiunea era depusă în termen până la data de 16.05.2018, iar prezenta acțiune a fost înregistrată la Tribunalul (…) la data de 20.02.2018. Nefiind stabilit un termen limită în care mandatara să își îndeplinească sarcinile, o eventuală acțiune a sa întemeiată pe obligația de a da socoteală formulată anterior expirării termenului în care putea fi îndeplinit mandatul ar fi fost considerată prematură.

Din acest punct de vedere, chiar în ciuda faptului că s-a pronunțat o sentință de rezoluțiune a promisiunii de vânzare cumpărare, dat fiind că beneficiara dreptului izvorât din sentință era societatea pe care intimata o reprezenta, nimic nu o împiedica să își îndeplinească obligațiile în vederea cărora a fost mandatată.

Mai mult decât atât, prima instanță s-a raportat în stabilirea punctului de pornire al termenului de prescripție la data primei rețineri prin poprire asupra pensiei, însă fără a avea în vedere că el, nefiind în România în perioada respectivă, nu a avut cunoștință nici de finalizarea procesului prin care s-a dispus rezoluțiunea promisiunii, nici de începerea sau derularea executării silite. Se impune a se constata faptul că a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosar nr. (…)/2013 al BEJ (…) doar în data de 23.02.2016, aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei (…) în data de 29.02.2016 și formând obiectul dosarului (…)/2016.

Practic, absența sa și a soției din România în perioada anilor 2013 – 2016 a fost cea care l-a împiedicat să formuleze apărările întemeiate pe fond care le avea în cadrul dosarului în care s-a dispus rezoluțiunea promisiunii prin Sentința civilă (…)/2013 a Tribunalului (…). L-a împiedicat să formuleze cale de atac împotriva acesteia, l-a împiedicat să ia cunoștință de începerea și derularea executării silite în dosar nr. (…)/2013 al BEJ (…) și se pare că tot această absență a lor este cea care i se impută pentru curgerea termenului de prescripție în care ar fi putut cere socoteală intimatei pentru neîndeplinirea mandatului conferit în mod legal.

Ceea ce este și mai grav este faptul că toată această absență a sa din țară din perioada respectivă a fost cunoscută de către intimată și societatea pe care o reprezintă și folosită cu rea credință împotriva lui. Se impune a se avea în vedere faptul că prima instanță a omis să verifice dacă și când a luat la cunoștință de realizarea actului de executare silită pe care îl folosește ca punct de reper în calculul termenului de prescripție.

Chiar dacă s-au făcut rețineri din pensia sa, aceasta nu presupune implicit ca el să fi avut cunoștință de acestea, câtă vreme nu era în țară și nu își încasa lunar pensia cuvenită.

Solicită a se avea în vedere faptul că nu a avut diligența de a mai face verificări cu privire la stadiul îndeplinirii obligațiilor sale din promisiunea de vânzare datorită faptului că a mandatat-o pe intimata ca beneficiară directă prin societatea pe care o reprezenta să întreprindă toate cele necesare pentru a da eficiență cu bună credință promisiunii care s-a încheiat.

Or, aceasta putea în lipsa unor dispoziții contrare să își îndeplinească respectivele obligații conform art. 2015 Cod civil în termen de 3 ani de la data semnării procurii, fără a i se putea opune întreruperi ale acestui termen generate de evenimente pe care însăși intimata sau societatea acesteia le-a generat (proces și executare silită).

 Cu privire la fondul cauzei, în data de 14.07.2008 între el, în calitate de promitent-vânzător și între SC (S1) SRL, în calitate de promitentă-cumpărătoare, s-a încheiat Promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată la BNP (…) prin Încheierea nr. (…) din 14.07.2008.

Prin acest act, el a promis să vândă suprafața care îi aparținea de 7.500 mp. -1/2 (din totalul de 15.000 mp.) din imobilul înscris în CF (…) (…) cu nr. top. (…)/38, partea dinspre parcela (…)/37, compus din teren arabil, către promitenta-cumpărătoare SC (S1) SRL.

A fost stabilit un preț de 70.000 euro din care la data semnării convenției (14.07.2008) s-a achitat suma de 69.900 euro, diferența de 100 euro urmând a fi achitată în termen de 2 ani, moment la care urma să se încheie și contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

De asemenea, s-a obligat să realizeze dezmembrarea și ieșirea din indiviziune cu celălalt coproprietar SC (S2) SRL (…), de pe cealaltă cotă de 6/12 părți din imobil.

De asemenea s-a deplasat în (…) unde s-a întâlnit cu (Y), tatăl pârâtei, precum și cu avocatul acestuia, pentru a semna actul autentic de vânzare-cumpărare, însă aceștia au refuzat în mod nejustificat și a constatat că mandatara sa, pârâtă în prezentul dosar, nu a întreprins demersurile pentru care a împuternicit-o.

Ignorând aceste aspecte și cu rea-credință, la data de 18.02.2013 promitenta-cumpărătoare SC (S1) SRL a formulat pe rolul Tribunalului (…) acțiune prin care a solicitat rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare și obligarea sa la plata sumei de 139.800 euro reprezentând dublul avansului încasat. Acțiunea a fost admisă întocmai prin Sentința civilă nr. (…) din 19.06.2013 pronunțată de către Tribunalul (…) în dosar nr. (…)/2013, pe fondul absenței sale din România, în acea perioadă aflându-se în SUA.

Sentința a rămas irevocabilă prin neapelare, tot din cauza absenței sale din România (pe perioada procesului 18.02.2013 – 19.07.2013) și fiind, astfel, în imposibilitate de a lua la cunoștință de conținutul ei.

Ulterior, a fost încuviințată executarea silită în baza ei prin Încheierea nr. (…) din 04.11.2013 de către Judecătoria (…) în dosar (…)/2013, s-a format dosarul execuțional nr. (…)/2013 al BEJ (…), prin care a început o executare silită asiduă, care continuă și în prezent, iar obiectul executării silite este o creanță de 139.800 euro (dublul avansului stabilit conform sentinței), și 19.761.95 lei, sumă compusă din 10.234.24 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței, și 9.527.71 lei reprezentând cheltuieli de executare silită calculate până la 29.01.2016, conform Somației imobiliare emisă în acea dată.

 Ca urmare a neîndeplinirii de către mandatara (P) a sarcinilor stabilite prin mandatul conferit conform Procurii speciale autentificată cu nr. (…) din 16.05.2012 la BNP (…), a suferit un prejudiciu major cuantificat conform celor arătate mai sus, compus din suma la plata căreia a fost obligat în cadrul executării silite.

Dacă mandatara își îndeplinea însărcinările conform mandatului, nu era obligat la plata acestor sume colosale, deoarece nu i se mai putea imputa neîndeplinirea obligației de dezmembrare.

Din răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat, aceasta a recunoscut că a fost asociat în cadrul societății reprezentate la data de 16.05.2012 la BNP (…) (când s-a semnat procura) de către Dl. (X). Deși a negat că Dl. (X) ar fi reprezentat societatea SC (S1) SRL și că l-ar fi cunoscut pe acesta, aceste răspunsuri sunt contrazise chiar de către martorul (X), precum și de conținutul Notificării nr. (…)/N/2012 din 09.08.2012 transmisă lui de către societate, chiar prin intermediul D-lui (X). Astfel, faptul că pârâta a cunoscut existența mandatului pe care îl invocă, rezultă din că procura s-a făcut la solicitarea ei, ca asociat în cadrul societății SC (S1) SRL, reprezentată la data de 16.05.2012 la BNP (…) de către juristul societății, care a adus cu el copia actului de identitate al pârâtei, altfel nici nu se puteau cunoaște datele de identificare ale acesteia.

Martorul (X) a recunoscut faptul că a fost prezent în data de 16.05.2012 la BNP (…) și că a avut o întâlnire cu el ca reprezentant al SC (S1) SRL, al cărei asociat era pârâta.

Omisiunea pârâtei de a-și duce la îndeplinire sarcinile stabilite prin procura menționată este explicabilă prin posibilitatea, care s-a materializat, ca societatea la care este asociat unic în prezent să obțină în dauna sa o sumă evident mai mare decât cea pe care ar fi obținut-o prin intrarea în patrimoniul societății a terenului respectiv, dacă onora procura.

Conform art. 2019 alin. 1 Cod civil: „Orice mandatar este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.”

În drept s-au invocat prevederile art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art. 2019 alin. 1 Cod civil.

Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată. Intimata a declarat apel incident prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței sub aspectul reținerii ca termen de curgere a prescripției data de 19.06.2013, data pronunțării Sentinței civile nr. (…)/2013 de către Tribunalul (…) și data de la care reclamantul a cunoscut imposibilitatea executării mandatului inexistent de către ea.

Prin motivele apelului incident s-a invocat că prin acțiunea introductivă (R) a solicitat obligarea sa la plata sumei de 139.800 euro la cursul BNR din ziua plății și 19.761,95 lei, ambele reprezentând prejudiciu cauzat prin neîndeplinirea mandatului, susținând că la data de 14.07.2008 între reclamant și SC (S1) SRL, s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată la BNP (…) prin Încheierea nr. (…) din 14.07.2008, prin care reclamantul s-a obligat să vândă suprafața de 7.500 mp, -1/2 (din totalul de 15.000 mp.) din imobilul înscris în CF (…) (…) cu nr. top. (…)/38, partea dinspre parcela (…)/37, compus din teren arabil, către SC (S1) SRL.

Totodată, deși se recunoaște că ea nu a avut vreo discuție cu reclamantul privitor la încheierea vreunui mandat, a unei împuterniciri speciale, prin cererea de chemare în judecată se susține că pentru realizarea obligației care îi revenea reclamantului conform antecontractului de vânzare-cumpărare, acesta s-a întâlnit cu reprezentantul promitentei cumpărătoare, Dl. (X), la BNP (…) din (…), în data de 16.05.2012, deci nu cu ea, că în acea împrejurare a întocmit Procura specială autentificată prin încheierea de autentificare nr. (…) din 16.05.2012 de către BNP (…) prin care, ar fi împuternicit-o să întocmească schița de dezmembrare și ieșire din indiviziune a imobilului menționat, să semneze actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune în fața notarului public, să vândă cota de 6/12 – părți din imobil concretizat în parcela dobândită ca urmare a dezmembrării, să rezilieze promisiunea de vânzare cumpărare sus menționată etc.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată. A fost declarat de către intimată apel incident prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței privitor la termenul de la care curge prescripția ca fiind 19.06.2013.

Deși Tribunalul (…) a respins acțiunea introductivă ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, ea nu și-a asumat obligația de-a semna actele juridice descrise în acea procură, nu a știut de existența unei astfel de procuri până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată și nu a participat la vreo întâlnire la BNP (…) din (…), cu atât mai puțin la cea din data de 16.05.2012.

Mai mult la acea dată era plecată din țară, având domiciliul în Statele Unite ale Americii, acolo unde locuiesc copiii și nepoții săi, sens în care nu a avut nicio tangență cu procura încheiată la BNP (…) și nici cu desfășurarea activității SC (S1) SRL.

Prin Sentința civilă nr. (…)/2020, Tribunalul (…) a dispus admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, constatând că dreptul la acțiune s-a născut la momentul în care s-a declanșat executarea silită în baza Sentinței civile nr. (…)/19.06.2013 a Tribunalului (…), mai precis la data primei rețineri prin poprire asupra pensiei reclamantului (și a soției, de asemenea debitoare, în prezent decedate), adică la data de 28.03.2014, conform informațiilor furnizate de BEJ (…) pe rolul căruia este înregistrat dosarul execuțional nr. (…)/2013 (fila 74 dosar).

S-a reținut faptul că termenul de prescripție de 3 ani, a început la data de 28.03.2014 și s-a împlinit la data de 28.03.2017, fapt pentru care înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de 20.02.2018 s-a realizat cu depășirea termenului legal.

Deși soluția instanței de fond este temeinică și legală în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării Sentinței civile nr. (…)/19.06.2013 de către Tribunalul (…), sens în care apreciază că se impune modificarea soluției instanței de fond sub acest aspect.

Conform art. 2500 alin. 1 Cod civil „Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.

Potrivit art. 2501 alin. 1 Cod civil „Drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.” Art. 2517 Cod civil stabilește că „Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.”

În raport de aceste dispoziții și de cele ale art. 2523 și următoarele Cod civil, termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantului a început să curgă cel mai târziu la data de 19.06.2013, dată la care reclamantul a putut să cunoască atât întinderea prejudiciului pretins cât și neîndeplinirea mandatului inexistent, astfel că se impune a se constata că orice demers al reclamantului îndreptat împotriva sa ar fi trebuit realizat până la data de 19.06.2016.

Se impune a se constata că în mod legal și temeinic s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune de către Tribunalul (…), însă se impune modificarea termenului de la care a început să curgă prescripția, ca fiind 19.06.2013.

În subsidiar, solicită a se avea în vedere ca termen de curgere a prescripției data de 28.03.2014, dată la care s-a realizat prima poprire a veniturilor reclamantului și a soției sale.

Referitor la fondul litigiului, ea nu a avut nicio discuție cu reclamantul în vederea executării mandatului pe care pretinde că ea nu l-a respectat și nici nu a avut cunoștință de o asemenea așa zisă obligație până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată și a actelor anexate acesteia.

Pe de altă parte, analizând acea procură specială, solicită a se constata că nu a fost întocmită în prezența sa, nu este semnată de către ea, iar ea nu și-a asumat obligația de întocmire și realizare a schițelor de dezmembrare și ieșire din indiviziune la care se face referire în aceasta.

Mai mult, în cursul anului 2012 (la data redactării așa zisei procuri – care apreciază că este una falsă), ea nu a avut nicio legătură cu activitatea societății (S1) SRL, această firmă aparținând tatălui ei, care s-a ocupat in exclusivitate de activitatea societății până în anul 2016 ea activând și ocupându-se în exclusivitate de Fundația (…).

Potrivit art. 2009 Cod civil „Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.”

Având în vedere aceste dispoziții și împrejurarea că ea nu s-a obligat niciodată să încheie un astfel de act cu reclamantul, că nu a participat la nicio discuție pe această temă cu numitul (R) și că nu i s-a comunicat actul care pare a fi autentificat sub nr. (…)/16.05.2012 de BNP (…), solicită a se constata că mandatul a cărui neexecutare i se impută nu a fost niciodată încheiat de către ea.

Totodată, prin Sentința civilă nr. (…)/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul (…) în dosar (…)/2013, s-a admis cererea formulată de (S1) SRL împotriva reclamantului și a soției sale, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…)/2008 de BNP (…) și aceștia au fost obligați să plătească societății (S1) suma de 139.800 euro.

Cu toate că se invocă în prezenta acțiune o neexecutare culpabilă a unei obligații contractuale de care ea, în calitate de reprezentant al (S1) SRL, în fața Tribunalului (…), în dosarul mai sus amintit, o asemenea teză nu s-a invocat. Dacă ar fi existat vreo obligație pe care ea să și-o fi asumat, este evident că neexecutarea acesteia ar fi fost invocată prioritar în dosarul (…)/2013 al Tribunalului (…).Mai mult, prin încheierea nr. (…)/04.11.2013, pronunțată de Judecătoria (…) în dosar (…)/2013 s-a încuviințat executarea silită a reclamantului, inițiată în dosarul execuțional nr. (…)/2013 al BEJ (…), iar reclamantul, deși a promovat mai multe contestații la executare cu privire la această executare silită, până în prezent nu a pus niciodată în discuție problema neexecutării de către ea a așa zisului mandat asumat prin neexercitarea consimțământului de către ea.

Se impune a se constata și existența unei contradicții vădite între înscrisul intitulat procură specială care pare autentificat sub nr. (…)/16.05.2012 al BNP (R) și situația prezentată de reclamant.

Din conținutul procurii, ar rezulta că ea (în calitate de reprezentant al (S1) SRL) a fost mandatată inclusiv pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu (S1) SRL. Cu toate acestea, pentru rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare (S1) SRL a trebuit să se adreseze instanțelor de judecată, aspect care rezultă fără drept de tăgadă din Sentința civilă nr. (…)/19.06.2013.

Se întreabă, dacă ea ar fi avut încheiat un astfel de mandat, (S1) SRL s-ar mai fi adresat instanțelor de judecată pentru rezoluțiunea contractului sau ar fi încheiat cu ea actul de rezoluțiune. Mai arată că răspunsul este mai mult decât evident și nu lasă loc de interpretare ci denotă că nu a încheiat niciodată un astfel de mandat.

Pe de altă parte, întreaga probațiune administrată în prima instanță a arătat că ea nu a încheiat și nu și-a asumat mandatul care i se imputa. Martora (…) a arătat că nu a cunoscut-o până în anul 2014, când s-a întors în țară din Statele Unite ale Americii, deși a lucrat pentru tatăl ei la SC (S1) SRL încă din anul 2003. (X) a declarat în fața Tribunalului (…) faptul că la întâlnirea pe care a avut-o cu reclamantul la notarul (…) ea nu a participat și că la acea întâlnire nu s-a discutat despre încheierea unui mandat. Mai mult, martorul a declarat că reclamantul s-a angajat să realizeze în termen de 3 luni de la acea întâlnire dezmembrarea terenului prin angajarea unei doamne din (…) care avea o agenție de intermedieri.

Se impune a se constata că din nicio probă nu rezultă că ea ar fi știut despre existența procurii în discuție, că i s-ar fi comunicat personal această procură și nici împrejurarea că și-ar fi însușit obligația de executare a mandatului, inexistent.

Cât privește conținutul apelului și a cererii de chemare in judecată redactate de numitul (R), acesta confirmă că nu a avut nicio întâlnire cu ea și nu a discutat niciodată despre procura ticluită pe numele său, sens în care a arătat în mod expres că s-a întâlnit de câteva ori cu tatăl său și cu numitul (X).

Referitor la (X), nu-l cunoaște personal, nu crede ca s-au întâlnit, lucru care de altfel a fost confirmat și de acesta, care a declarat în fața Tribunalului (…) că știe că este fiica unui fost client de-al său, aflând despre persoana sa, cel mai probabil, din analiza actelor societății (S1) SRL și relatările tatălui ei.

În ceea ce privește argumentația repetată în mod obsesiv de către apelant privitoare la absența lui din țară la momentul judecării dosarului nr. (…)/2013 al Tribunalului (…) și a inițierii executării silite în dosarul nr. (…)/2013 al BEJ (…), motivele învederate sunt aspecte care nu privesc prezentul dosar, acestea putând fi invocate de către reclamant în dosarele respective sau cu ocazia exercitării cailor de atac ori a diferitelor contestații la executare.

Din păcate, datorită stării de sănătate precare a tatălui său, ea nu este în măsură să ofere prea multe detalii legate de acele dosare sau de relația acestuia cu (X), însă, verificând actele societății (S1) SRL, a constatat că numitul nu a fost niciodată angajat cu forme legale al acestei societăți.

Nu i s-a comunicat până în prezent apelul, sens în care, în baza art. 186 Cod procedură civilă, solicită repunerea în termenul de formulare a întâmpinării și a apelului incident.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, apelantul (R) a solicitat respingerea apelului incident, admiterea apelului declarat. Argumentele prezentate în susținerea apelului principal, în scopul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune sunt identice cu cele care impun implicit respingerea apelului incident formulat în cauză.

El a solicitat să se constate că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune nu a putut curge mai devreme de 16.05.2015, or, intimata cere să se constate că data de început a curgerii termenului de prescripție este 19.06.2013, chiar data pronunțării de către Tribunalul (…) a Sentinței civile nr. (…)/2013.

Solicitarea este forțată în condițiile în care se cere a se constata că el a luat la cunoștință de o sentință civilă la momentul pronunțării, contrar chiar prevederilor Codului de procedură civilă care consideră că o parte a luat la cunoștință de o hotărâre judecătorească la momentul comunicării acesteia, dată de la care curge chiar și termenul de declarare a căilor de atac.

 A dovedit că nu a fost în țară pe perioada judecării dosarului în care s-a pronunțat Sentința (…)/2013 a Tribunalului (…) și nu a luat la cunoștință nici prin comunicare nici de respectiva sentință, nici de citații și de nici un alt act dc procedură efectuat în respectivul dosar, fapt care explică imposibilitatea sa de a avea vreo reacție și de a-și prezenta apărările în acel dosar.

Se impune a se constata că este neîntemeiată cererea din apelul incident conform căruia să fie reținut ca punct de curgere al termenului de prescripție al dreptului material la acțiune data pronunțării sentinței Tribunalului (…), că apelanta prin apelul incident nu are un interes practic din punct de vedere juridic care să justifice constatarea începutului prescripției la o dată mai veche decât cea constatată, neîntemeiat, de către prima instanță.

Intimata încearcă să inoculeze ideea că întâlnirile și discuțiile sale cu martorul (X) și cu tatăl acesteia, (Y), nu au nici o relevanță cu privire la luarea la cunoștință a existenței mandatului conferit, or, realitatea este alta din moment ce martorul (…) a recunoscut că a reprezentat SC (S1) SRL al cărui asociat era intimata, la întâlnirea cu el din data de 16.05,2012, când s-a încheiat procura invocată.

Aceasta a recunoscut că tatăl său cu care el a avut numeroase discuții este cel care se ocupa de activitatea SC (S1) SRL în numele intimatei care era plecată în SUA. Referitor la explicație, conform căreia nu avea cum să știe de existența mandatului din moment ce a promovat acțiunea de reziliere a promisiunii de vânzare cumpărare pe rolul Tribunalului (…), solicită a se constata că această atitudine explică de fapt reaua credință, nu necunoașterea mandatului încredințat.

Aceasta deoarece, scopul principal al acestei acțiuni, care pare un simplu accesoriu la prima vedere este acela de obligare la restituirea dublului avansului, adică 139.800 euro.

Or, dacă intimata și SC (S1) SRL, al cărei asociat era ar fi recurs la exercitarea reprezentării sale în virtutea mandatului, inclusiv în sensul rezilierii promisiunii de vânzare, se întreabă cum ar mai fi obținut SC (S1) SRL și implicit intimata obligarea lui la plata nedreaptă a unei sume colosale către ei.

Aceasta de fapt, explică tot interesul intimatei de a ignora procura respectivă, de a o face uitată și de a-l hărțui cu rea credință prin procese și executare silită de mai mulți ani pentru a încasa o sumă colosală necuvenită. Dacă mandatara își îndeplinea însărcinările conform mandatului, el nu era obligat la plata acestor sume colosale, deoarece nu i se mai putea imputa neîndeplinirea obligației de dezmembrare.

Din răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat, reiese că aceasta a recunoscut că a fost asociat în cadrul societății reprezentate la data de 16.05.2012 la BNP (…) când s-a semnat procura de către Dl. (X). Deși neagă că Dl. (X) ar fi reprezentat societatea SC (S1) SRL și că l-ar fi cunoscut, aceste răspunsuri sunt contrazise chiar de către martorul (…), de conținutul Notificării nr. (…)/N/2012 din 09.08.2012 transmisă lui de către societate, chiar prin intermediul acestuia. Faptul că pârâta a cunoscut de existența mandatului pe care îl invocă rezultă din aceea că procura s-a făcut la solicitarea ei, ca asociat în cadrul societății SC (S1) SRL reprezentată la data de 16.05.2012 la BNP (…) de către juristul societății, care a adus cu el copia actului de identitate al acesteia, altfel nici nu se puteau cunoaște datele de identificare ale acesteia.

Martorul (X) a recunoscut faptul că a fost prezent în data de 16.05.2012 la BNP (…) și că a avut o întâlnire cu el ca reprezentant al SC (S1) SRL, al cărei asociat era pârâta.

Omisiunea pârâtei de a-și duce la îndeplinire sarcinile stabilite prin procura menționată este explicabilă prin posibilitatea, care s-a materializat, că societatea la care este asociat unic în prezent să obțină în dauna sa o sumă evident mai mare decât cea pe care ar fi obținut-o prin intrarea în patrimoniul societății a terenului respectiv, dacă onora procura. Se mai invocă dispozițiile art. 2018, 2019 Cod civil.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel principal, cât și din oficiu, a cererii de apel incident, prin prisma cererii formulate, a excepției de tardivitate, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 474 aliniat 1 Cod procedură civilă, apelul incident se depune de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă.

Analizând dispozițiile art. 471 aliniat 3 Cod procedură civilă se reține faptul că, după primirea dosarului, după regularizarea cererii de apel, completul dispune comunicarea cererii de apel, motivele acestuia cu intimatul, căruia i se pune în vedere obligația de-a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării, iar, conform aliniatului 6, dacă nu se conformează acestei obligații, judecătorul fixează termenul de judecată prin rezoluție.

Din cuprinsul actelor aflate în dosarul de apel Curtea a reținut faptul că la data de 30.06.2020, fila 22, s-a comunicat cu intimata apelantă cererea de apel, motivele acestuia, formulat de apelantul reclamant (R), prin depunerea în cutia poștală în lipsa de la domiciliu, or, apărarea în sensul că nu i-ar fi fost comunicat cererea de apel, nu putea fi astfel primită, nefiind sesizate motive temeinic justificate în sensul art. 186 Cod procedură civilă pentru a se da curs cererii de repunere în termenul de declarare a apelului incident, care a fost astfel respinsă ca neîntemeiată.

Raportat la cele expuse, fiind încălcate prevederile legale susmenționate, apelul incident a fost respins ca tardiv formulat, câtă vreme a fost înregistrat doar la data de 17.09.2020, termenul impus de 15 zile expirând la data de 16.07.2020, astfel că solicitările apelantei, criticile aduse nu s-a impus a fi analizate.

Cât privește cererea de apel formulată de apelantul (R) s-a reținut că:

Din cuprinsul copiei înscrisului numit promisiune de vânzare cumpărare, autentificată de notar public (…), sub nr. (…)/14 iulie 2008, filele 11-12 dosar de fond, s-a reținut faptul că recurentul, cu domiciliul în SUA și reședința în (…) și soția (…), în calitate de proprietari asupra cotei de 6/12 părți din imobilul înscris în CF nedefinitiv nr. (…) (…), nr. top S.(…)/38, teren arabil în suprafață de 7500 mp. extravilan situat în satul (…), comuna (…), județul (…), partea dinspre parcela (…)/37, dobândită prin cumpărare, au promis să o vândă cumpărătoarei SC (S1) SRL sau unei terțe persoane fizice sau juridice indicate de aceasta, cu prețul total de 70000 euro, din care s-a achitat la data semnării convenției suma de 69900 euro prin virament bancar, stabilindu-se că diferența de 100 euro să fie achitată în termen de 2 ani de zile de la data semnării, contractul de vânzare cumpărare urma a fi încheiat la data achitării diferenței de preț.

Potrivit aceleiași promisiuni, promitenții vânzători s-au obligat ca în termen de 3 luni de zile să realizeze dezmembrarea, ieșirea din indiviziune cu SC (S2) SRL, coproprietară a cotei de 6/12 părți, să primească parcela cu vecinătatea menționată, promitenta cumpărătoare intrând în stăpânirea de fapt asupra cotei de teren, la data semnării.

Societatea, promitentă cumpărătoare a fost reprezentată de dl. (Y), urmare a procurii date acestuia de către asociații (…) și (P), aceasta din urmă fiind intimata pârâtă în prezentul litigiu.

Părțile contractante au mai convenit ca această promisiune să nu poată fi denunțată unilateral decât în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, când aceasta urma a fi rezolvită de drept, urmând ca dacă este culpa promitenților, dacă vor revoca procura specială dată pentru semnarea actului, să restituie dublul avansului încasat.

 După aproape 4 ani de zile de la data încheierii acestei convenții, apelantul a semnat o procură specială, autentificată sub nr. (…)/16 mai 2012 de notar public (…), fila 10 dosar de fond, prin care a împuternicit-o pe (P), intimata pârâtă în cauză, ca în numele său și al soției (…), să întocmească schița de dezmembrare și ieșire din indiviziune a imobilului compus din teren arabil în suprafață de 7500 mp din totalul de 15000 mp, situat în extravilanul localității (…), comuna (…), județul (…), înscris în CF nedefinitiv nr. (…) (…), nr. top S.(…)/38, deținut în coproprietate cu SC (S2) SRL, în urma căruia ei să primească parcela învecinată cu cea cu parcela A(…)/37, să semneze actul de dezmembrare, de ieșire din indiviziune în fața notarului public.

S-a mai stabilit în cuprinsul acestei procuri ca mandatara să obțină toate actele necesare întocmirii documentației de dezmembrare, de ieșire din indiviziune, că poate vinde cota de 6/12 părți sau cea concretizată în parcela rezultată din ieșirea din indiviziune, în baza promisiunii de vânzare cumpărare încheiată la data de 14.07.2008 la BNP din (…), cui va crede de cuviință sau ei însăși, că prețul le-a fost achitat anterior, să procure toate actele necesare în acest sens, inclusiv certificatul fiscal de la primărie, că poate rezilia promisiunea de vânzare cumpărare și să încheie cu un alt beneficiar promisiune de vânzare cumpărare iar ulterior contract de vânzare cumpărare în formă autentică, că mandatul este gratuit, valabil până la revocare sau conform art. 2015 Cod civil.

La filele 17-19 dosar fond, se regăsește copia notificării recurentului și a soției acestuia (…), de la reședința indicată în actele susmenționate, prin executorul judecătoresc (…), nr. (…)/N/2012 din data de 09.08.2012 din care reiese faptul că SC (S1) SRL i-a somat să se prezinte la data de 24.08.2012, ora 10 la BNP (…), în vederea clarificării situației antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (…)/14.07.2008 la BNP (…) și încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

Se reține din cuprinsul acestei notificări că au dorit în repetate rânduri să ajungă la o înțelegere, că l-a contactat telefonic pe recurent în data de 16.05.2012 pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică sau pentru a rezilia antecontractul, a restitui suma primită ca avans 69900 euro.

Din cuprinsul Sentinței civile nr. (…)/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul (…) în dosar nr. (…)/20103, filele 13-15 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că, la solicitarea promitentei cumpărătoare SC (S1) SRL s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, sub forma promisiunii, autentificată cu nr. (…)/2008 de BNP (…) și obligați pârâții (R) (recurent reclamant în prezentul dosar) și (…) să-i plătească 139800 euro, reprezentând restituire dublul avansului de preț și 10234,24 lei cheltuieli de judecată.

Potrivit considerentelor acestei hotărâri, s-a reținut faptul că, deși pârâții au fost somați de către reclamantă în sensul rezolvării situației, nu au răspuns solicitării, nu au formulat vreo poziție.

Din cuprinsul adresei emise de executorul judecătoresc (…), fila 74, volumul II dosar de fond, Curtea a reținut faptul că a fost declanșată executarea silită în dosar execuțional nr. (…)/2013 împotriva debitorilor (R) și (…), la data de 29.10.2013, că poprirea s-a înființat la data de 27.01.2014 asupra pensiei acestora, că terțul poprit a confirmat poprirea începând cu luna martie 2014, că prima reținere a avut loc la data de 28.03.2014 pentru debitoarea (…), asupra sumei de 34 lei, respectiv pentru debitorul (R), asupra sumei de 291 lei, că la data de 09.10.2014 creditoarea a solicitat suspendarea executării imobiliare, sens în care s-a emis o încheiere iar debitorul (R) a prezentat încheierea terțului poprit solicitând sistarea reținerilor de pensie, că la solicitarea executorului s-a înființat din nou poprirea, cu începere din data de 28.03.2016 s-a virat de la acesta 313 lei, iar de la (…) 3 lei, că din luna iulie 2015 poprirea asupra pensiei acesteia s-a sistat de către terț, pensia acesteia fiind mai mică decât venitul minim pe economie.

Curtea a reținut din cele arătate mai sus că procura specială susmenționată, prin care intimata ar fi fost mandatată de către recurent a îndeplini în locul acestuia și al soției toate actele necesare în vederea vânzării terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, arătate mai sus, într-adevăr a prevăzut că acesta este valabilă până la revocare sau în condițiile art. 2015 Cod civil.

Potrivit dispozițiilor art. 2015 Cod civil, într-adevăr, dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în termen de 3 ani de la încheierea lui, or, câtă vreme, astfel cum s-a arătat mai sus, promisiunea de vânzare cumpărare a fost rezoluționată pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de promitenții vânzători printr-o hotărâre judecătorească, la data de 19.06.2013, în mod corect instanța de fond a reținut că mandatara nu mai putea să își îndeplinească obligațiile stabilite prin mandatul acordat, motive pentru care nu se putea reține susținerea apelantului reclamant în sensul că aceasta putea să-și îndeplinească obligațiile până la data de 16.05.2015, deci în 3 ani de zile de la data întocmirii acesteia, criticile nefiind astfel întemeiate.

De altfel apelantul solicită prin prezentul litigiu, obligarea intimatei la plata dublului avans primit cu ocazia semnării promisiunii de vânzare cumpărare, care constituie prejudiciul ce i-a fost cauzat urmare a obligării sale prin hotărârea susmenționată la restituire, or, nu s-a solicitat executarea obligațiilor stabilite în sarcina mandatarei intimate, pentru ca astfel să fie aplicabile în materia prescripției extinctive dispozițiile legale evocate mai sus, respectiv ale art. 2015 Cod civil.

Chiar dacă s-ar accepta susținerea că intimata putea și după data la care s-a rezoluționat promisiunea de vânzare cumpărare, să-și îndeplinească cele stabilite în favoarea acesteia prin procura specială, să vândă imobilul în litigiu, obligația stabilită urmare a rezoluțiunii promisiunii de vânzare cumpărare subzista, de plată a dublului avanului încasat la data încheierii acesteia.

Referitor la susținerea că apelantul nu se afla în România la data soluționării litigiului, că nu a avut astfel cunoștință de finalitatea litigiului, de începerea sau derularea executării silite, acestea erau aspecte ce puteau fi invocate și implicit verificate în măsura în care se uza de dispozițiile procesuale ale instituției repunerii în termen.

Câtă vreme în speță, astfel cum corect a reținut prima instanță, la data de 28.03.2014 a fost reținută prin poprire prima sumă de bani din debitul datorat de apelant și de soția acestuia, din pensiile cuvenite acestora, de la această dată curgea termenul de 3 ani de zile în care aveau dreptul, posibilitatea de-a acționa pentru repararea prejudiciului ce se invocă că le-a fost cauzat de inacțiunile intimatei, mandatara acestuia.

Potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, iar, conform art. 2522 Cod civil, cel care din motive temeinice, nu și-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției poate cere organului de jurisdicție competent repunerea în termen și judecarea cauzei, dispoziție de care însă apelantul, prin acțiunea exercitată nu a uzat.

Art. 2523 Cod civil stabilește faptul că prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, or, în speță, la data la care s-a făcut prima poprire din pensie cuvenită, apelantul avea sau trebuia să aibă cunoștință de acest aspect, ocazie cu care putea astfel constata ce debit s-a stabilit în sarcina sa și implicit să acționeze împotriva persoanei apreciată că este în culpă de producerea sa, în speță a intimatei.

În măsura în care apelantul ar fi invocat motive de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, ori ar fi solicitat repunerea în termen, instanța de fond avea dreptul, obligația de-a le verifica, însă, faptul că a lipsit din țară în anii 2013-2016, că nu își încasa lunar pensia, se putea analiza doar dacă se urma această procedură.

Ca urmare, câtă vreme prima reținere din pensia apelantului s-a produs la data de 28.03.2014 iar acțiunea în prezentul dosar a fost înregistrată doar la data de 20.02.2018, termenul de 3 ani instituit de art. 2517 Cod civil era depășit, aspect corect sesizat de instanța de fond, criticile fiind astfel neavenite, motivele pentru care celelalte aspecte vizând fondul pretențiilor nu mai puteau fi astfel analizate.

Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, executorul judecătoresc prin adresa comunicată instanței de fond, a precizat faptul că la data 09.10.2014 creditoarea a solicitat suspendarea executării imobiliare, sens în care s-a emis o încheiere iar debitorul (R) a prezentat-o terțului poprit solicitând sistarea reținerilor de pensie, astfel că, și în măsura în care s-ar aprecia că doar de la acel moment apelantul a cunoscut debitul datorat, termenul de 3 ani a expirat la data de 09.10.2017, or, acțiunea s-a promovat doar la data de 20.02.2018.

Față de toate considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul principal și a păstrat în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică.