Recenta decizie a Consiliului UNBR prin care s-a stabilit ca, începând cu data de 1 ianuarie 2023, cota de contribuție individuală obligatorie la sistemul Casei de Asigurări a Avocaților (CAA) este de 13% din venitul brut lunar realizat din profesie, a stârnit reacții diverse. Una dintre cele mai directe, fără ocolișuri și mai bine argumentate este cea a avocatului Mihai Dan Șuta, partener-coordonator la Șuta, Nistor & partenerii – avocați și fost decan al Baroului Satu Mare. BihorJust a obținut permisiunea avocatului Șuta de a-i publica opinia postată și pe pagina de Facebook a acestuia. Vă invităm să o lecturați în continuare.
Mai zilele trecute, un confrate, pe care îl prețuiesc pe măsura valorii dumnealui, anunța pe Facebook hotărârea Consiliului UNBR privind majorarea contribuției lunare datorate de avocați Casei de Asigurări a Avocaților. La 13% lunar, am dedus eu din comentarii. Anunța, de asemenea, opoziția domniei sale față de măsura adoptată și, ironic, menționa „contradictorialitatea” dumelor care au precedat votul cvasi-unanim (minus al domniei sale, de unde și „contradictorialitatea”). M-am gândit și m-am răzgândit și, in cele din urmă, m-am hotărât să-mi dau cu umila părere despre cele 13 procente dijmuite de CAA din încasările lunare brute ale avocaților, o creștere aiurea față de cele 11% actuale.
Maestre, pare-se că a fost „contradictorialitate” într-o chestiune ce devine nu stupidă, nu agasantă și nici ridicolă, ci spoliatoare și enervantă de-a dreptul. Zeciuiala s-a transformat în supra-zeciuială și tinde să devină o împilare financiară abuzivă, de tip fanariot. Ca ce chestie să dau eu 13%, și încă ceva în plus, din veniturile mele lunare la UNBR, la CAA și la barou? Ce primesc sau ce urmează să primesc eu în schimbul acestor bani, în afară de nimic, în prezent, și o pensie de kk, în viitor, pe care distinșii „filosofi” ai profesiei mi-o vor croi după moftul lor? Cu ce sau prin ce se justifică această supra-zeciuială, devenită brusc plus-treișpe-ciupeală??? Indiferent de venitul de referință!
Că nu „filosofii profesiei” au muncit pentru veniturile mele, ci eu. Și o fac de decenii întregi, răstimp în care nu m-am ocupat decât de avocatură și nu de alte meșteșuguri aducătoare de venituri colaterale, mai mari sau mai mici decât cele din avocatură. Nu mi-am suflecat mânecile pentru a trage la șaibă și nici nu m-am spilcuit pentru a rosti înțelepciuni academice prin amfiteatre pline de discipoli într-ale dreptului, ci am făcut exclusiv avocatură. Care mi-a ocupat timpul în așa măsură încât nu mi-am putut permite să mă ocup cu altceva. Nici cu șurubeala și nici cu împopistreala academică! Doar cu avocatura! Cu acea formă a avocaturii care te consumă cel mai tare, avocatura de instanță, de litigii. Asta de peste 35 de ani, răstimp în care am constatat degradarea constantă a profesiei, încălecarea ei de către stat și de către alți profitori ad-hoc, predarea ei în fața abuzului statal și abuzarea ei la manieră primitivă, comunisto-stalinistă. De fapt, nici comuniștii n-au urât-o așa cum o batjocoresc azi cei cocoțați în stratosferele UNBR, adică cei care ar trebui să se ocupe de protejarea ei și a avocaților.
Yesmenizarea Congresului și a Consiliului UNBR a fost treptată dar constantă, pentru ca azi să fie evidentă. După cum și tembelizarea lor. Nu știu ce se petrece prin CP. Însă, raportat la tabula rasa în materia protejării profesiei și a extinderii competențelor ei, cred că e ceață. Deasă! Precum și dolce farniente! Dovadă este abandonarea minimei preocupări pentru prestigiul avocaturii, de exemplu prin mirifica redactare a art. 14 din lege (zic „mirifica” pentru că modificarea legislativă a trecut botezul de foc al Curții Constituționale care, astfel, pare-se, a consfințit cu agheasma Constituției împărțirea infracțiunilor în mari și mici, iar pe autorii celor dintâi nedemni pentru a fi avocați și pe cei, din urmă apți a purta roba de avocat și după osânda penală) , care va asigura umplerea profesiei cu tot soiul de „mici” infractori, „demni” a profesa chiar și post condamnare penală. Mă opresc la acest exemplu. Că nu asta e tema intervenției mele.
Revenind: ce aveți, măi băieți, cu buzunarul meu? Credeți că e doldora de mangoți de mă bărbieriți cu taxele și contribuțiile? Ce mama focului vreți să faceți cu banii pe care mi-i extorcați mai sălbatic decât statul? Ce vreți, măi băieți, cu 13% sau „numai” cu 11% ori „măcar” 12% din veniturile mele? Ce știu cum v-ați târguit ori, pur și simplu, dintr-una ați bușit-o în 13%.Ca să nu fie cu ghinion? Oare pentru cine? La care se adaugă taxele la barou și la UNBR! Acel „ceva în plus” de care vorbeam mai sus. Adică, aproape 14% din veniturile mele să vi le dau regulat, lunar, de douăsprezece ori pe an, câți ani și câte luni m-or mai duce capul, picioarele și stomacul, pentru perspectiva unei pensii de rahat care îmi va ajunge pentru o pâine și un cincizeci de pălincă, la varice, pe undeva la vreo bombă, că la un local mai de soi va fi prea scump.
Voi nu realizați că brebeneala voastră e mai scumpă decât ecarisajul practicat de stat?!? Sunteți în toate mințile când cu nerușinare îmi suprazeciuiți veniturile pentru a beli voi carasu’ prin consilii și cepeuri fără cap și cur? Ce plm ați făcut voi pentru mine și profesia pe care o practic de decenii întregi pentru a justifica jupuirea mea lunară cu 2300-2400, poate chiar și 2500 de lei, la care, în caz de întârziere la plată, îmi percepeți penalități de mă dau de pereți? Ce și cine vă credeți de-mi umblați la maniera asta primitivă prin buzunar? Pentru a-mi pregăti o pensie al cărei cuantum va fi la cheremul vostru, zgârcindu-vă cu valoarea punctului de pensie mai abitir decât avarul lui Moliere?!
Pentru ca atunci când, la bătrâneți, mă voi întâlni cu un judecător sau procuror (ori amândoi) pensionar, eu avocat, tot pensionar, să mă trag pe cur să-l invit la una mică pentru că mi-ați croit o pensie de căcat care nu-mi permite să plătesc horinca amândurora, suficientă pentru a ne îmbăta, deși m-ați jupuit de bani, cu titlu de taxe și contribuții, în deceniile de avocatură care mi-au încovoiat spatele de mă uit la puță de jos în sus?! Iar el să mă întrebe ironic ce pensie am de nu mai merge încă o cinzeacă și la răspunsul meu să moară de râs și, cu condescendentă ospitalitate, să plătească el următoarele păhărele de licoare bahică?! Mă, până unde vreți să mă degradați cu nerușinata voastră cupiditate? Urmare căreia mă obligați să plătesc taxă de participare până și la amețitele conferințe profesionale pe care le mai organizați când și când! Urmare căreia nu aveți bunul simț de a da o apă și un pix candidaților la examenele de admitere în profesie, pe care le organizați ad-hoc când trebuie și ușoare tot atunci. ETC.
Așa că, măi băieți, veniți-vă în fire și dați-vă cu cracii pe pământ! Nu mai defilați cu tărtăcuțele prin stratosferă că vă îngheață creierii, vă înțepenesc limbile și vă cad urechile. Lăsați-vă de spolierea subsemnatuui! Nu mai vreau să aud de taxele și contribuțiile voastre și nici de somațiile câte unei isterice de șefe de filială a CAA pentru că am întârziat cu plus-treișpe/unșpe-ciupeala lunară. Că s-ar putea să zic că-mi sunteți dușmani și nu confrați, că sunteți tâmpiți și nu isteți, nesimțiți și nu drăguți. Și, s-ar putea să mai zic ceva: că sunteți inutili. Și voi, și UNBR, și CUNBR, și CCAA. Iar barourile și filialele ori sucursalele CAA, precum chepeneagul după ploaie. CAPISCI?
PS: Mai e ceva, bine că mi-am amintit! Paralela cu pensiile de la stat. Nu de la cel degeaba ci de la cel român. Știți că ele sunt mai mari, inclusiv punctul de pensie, decât cele ale avocaților? Știți că noi avocații muncim din greu pentru unșpe-treișpe-ciupeala voastră? Infinit mai mult, mai dur, mai expuși riscurilor decât bugetarii! Practic, ziua și noaptea, e adevărat nu cu brațele cu mintea, cu sufletul și conștiința! Știți asta??? Vă întreb pe voi, avocați ca mine, care dintre noi e normal și nu diliu? Eu sau voi? De ce această umilire a avocaților de către avocați?