Jurisprudență | Calculul termenului în care poate fi formulată cererea de completare dispozitiv în situația în care hotărârea nu a fost legal comunicată, dar partea a formulat apel principal înainte de comunicare

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10 ianuarie 2021, reclamantul X a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. (…) din data de 17.02.2021, arătând că instanţa nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte onorariul expertului, chitanţele regăsindu-se la dosarul cauzei. Prin sentinţa civilă nr. (…) din 22 februarie 2022 Tribunalul Suceava a admis excepția tardivității cererii de completare a hotărârii, invocată din oficiu.

A respins cererea de completare a hotărârii, formulată de petentul X, cu privire la sentința civilă nr.  (…)/24.02.2021 a Tribunalului Suceava, privind pe reclamanta-pârâtă S.C. Y S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant X, ca fiind tardiv formulată.

La termenul de judecată din data de 7 februarie 2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivității formulării cererii de completare hotărâre.

Decizia nr. (…) din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Suceava

Analizând excepția tardivității cererii de completare a hotărârii, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.444 alin.(1) C.pr. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.”

De asemenea, instanța a reținut că, hotărârea pronunțată în cauza pendinte este supusă apelului, conform prev. art.483 alin.(2) C.pr. civ. coroborate cu art. 214 din Legea dialogului social nr. 61/2011, rep., iar conform art. 215 din acest din urmă act normativ.: „Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”.

În speță, sentința civilă nr.(…)/24.02.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr.(…)/86/2017, a fost comunicată pârâtului-reclamant X, la data de 10.09.2021, la domiciliul acestuia din -. La aceeași dată hotărârea a fost comunicată și reclamantei-pârâte S.C. Y S.R.L. Fălticeni.

La data de 20.09.2022, reclamanta-pârâtă a declarat apel împotriva sentinței civile nr. (…)/2021 a Tribunalului Suceava.

Pârâtul reclamant X a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanta pârâtă la data de 11.10.2021, precum și apel incident, înregistrat la Curtea de Apel Suceava la data de  12.10.2021.
Prin decizia nr. (…)/21.12.2021 a Curții de Apel Suceava atât apelul principal, cât și cel incident, au fost respinse, ca nefondate.

A reținut instanța că, prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse în primă instanță, pârâtul-reclamant și-a ales domiciliul procesual la Cabinet avocat, însă, în speță, nu se poate discuta despre o viciere a procedurii de comunicare a sentinței civile nr.(…)/24.02.2021, astfel cum susține, indirect, pârâtul-reclamant prin cererea de completare a hotărârii, în condițiile în care hotărârea i-a fost comunicată la adresa sa de domiciliu.

Astfel, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 teza I  C. pr. civ. (persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, dacă acestea locuiesc acolo efectiv) şi art. 158 alin.(1) C. pr. civ., în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. pr. civ. În speţă, pârâtul-reclamant avea obligaţia să indice persoana care primeşte actele de procedură, iar din înscrisuri nu rezultă că s-a conformat dispoziţiilor legale analizate. De altfel, se constată că pârâtul nu a susţinut că nu locuieşte la adresa de domiciliu, astfel că nu există nicio excepţie de la această regulă.

Chiar și în ipoteza în care ar fi indicat persoana responsabilă cu primirea actelor de procedură la domiciliul procesual ales, iar comunicarea hotărârii s-ar fi realizat la domiciliul pârâtului-reclamant, această pretinsă neregularitate trebuia invocată în apel, conform art. 178 alin.(3) lit. b), sub sancțiunea decăderii, or pârâtul nu a invocat necomunicarea sentinței, formulând întâmpinare și apel incident în cunoștință de conținutul acesteia.

În concluzie, instanța a reținut că, procedura de comunicare a sentinței civile nr. nr.(…)/24.02.2021 a Tribunalului Suceava  s-a realizat legal la adresa sa de domiciliu, iar termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii, egal cu cel de apel, de 10 de zile, a început să curgă la data de 10.09.2021 și s-a împlinit pe data de 21.09.2021.

Așadar, la data formulării cererii de completare a hotărârii -10.01.2022, termenul era cu mult depășit, astfel că instanța a admis excepția tardivității cererii de completare a hotărârii, invocată din oficiu, și a respins cererea de completare a hotărârii formulată de petentul X, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul X solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei şi admiterea cererii de completare dispozitiv, arătând următoarele:

Contrar susţinerilor instanţei, excepţia tardivităţii nu era dată în condiţiile în care procedura de comunicare a sentinţei civile nr. (…)/2021 a Tribunalului Suceava a fost nelegală, aceasta trebuind a fi comunicată la domiciliul procedural ales, respectiv cabinetul de avocat, el fiind în termen şi în prezent de a formula apel şi cerere de completare hotărâre.

Mai mult decât atât, a ales ca actele de procedură să fie comunicate la sediul cabinetului de avocat întrucât nu a fost în țară, fiind şofer, astfel că practic a fost afectat de modul în care a fost comunicată hotărârea.

Pe de altă parte, şi prezenta sentinţă a fost comunicată tot la adresa sa, fără a fi comunicată la domiciliul procedural ales, însă fiind acasă a formulat apel în termenul legal.

Din nou, contrar susţinerilor instanţei, nu i s-a solicitat niciodată să indice persoana desemnată cu primirea corespondentei, pe întreg ciclul procesual domiciliul procedural ales fiind la Cabinet avocat – la sediul indicat.

Pe fondul apelului, aşa cum a precizat, instanţa nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte onorariul expertului, chitanţele regăsindu-se la dosarul cauzei.

Conform art. 444 Cod procedură civilă:
„( 1 ) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.”

Intimata SC Y SRL Fălticeni nu a formulat întâmpinare în cauză.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, curtea reţine următoarele:

Conform art. 444 alin.1 C.pr.civ. dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

În speţă s-a solicitat completarea unei sentinţe civile pronunţate într-un litigiu de muncă termenul de apel fiind de 10 zile de la comunicare, astfel cum corect a argumentat prima instanţă şi nu s-a contestat în apel, ceea ce înseamnă că şi cererea de completare a dispozitivului trebuia formulată în 10 zile de la comunicare. Desigur, comunicarea sentinţei trebuie să fie legal făcută pentru a putea constitui momentul de început al termenului procedural. Dacă aceasta este făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ea nu poate produce efectele atribuite de lege.

Sentinţa civilă nr. (…)/17.02.2021 a Tribunalului Suceava a fost comunicată pârâtului X la domiciliu, fiind depusă în cutia poştală potrivit dovezii de la fila 60 ds. fd. vol. IV. În dispozitivul sentinţei se menţionează că acesta are domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat -. Într-adevăr prin întâmpinare şi cerere reconvențională pârâtul a precizat că îşi alege domiciliul procesual la Cabinet de avocat -, fără a menţiona expres că persoana care va primi corespondenţa este chiar avocatul care era împuternicit să îl reprezinte în proces (împuternicire avocaţială la f. 44 ds. fd. vol. I).

Potrivit art. 158 alin. 1 C.pr.civ.  în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

Prima instanţă a apreciat că alegerea domiciliului nu a fost valabil făcută întrucât nu s-a indicat persoana responsabilă cu primirea corespondenței, astfel că, în mod corect, comunicarea sentinţei civile s-a făcut la domiciliul pârâtului.

Curtea reţine că, în practică, instanţele au apreciat diferit asupra necesităţii indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în cazul alegerii domiciliului procesual la sediul unui cabinet de avocatură, unele considerând ca fiind suficientă indicarea sediului cabinetului de avocatură, aspecte care rezultă din Decizia nr. 57/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din considerente rezultă că instanţa supremă a apreciat că textul de lege este clar, în sensul că la alegerea domiciliului procesual trebuie indicată şi persoana responsabilă cu primirea corespondenţei, iar dacă această cerinţă este sau nu îndeplinită prin indicarea cabinetului de avocat ţine de aplicarea textului legal la datele speţei.

În acest scop, curtea are în vedere şi următoarele considerente din Decizia nr. 556/2018 a Curţii Constituţionale care a motivat, cu referire la reglementarea cuprinsă în art. 158 C.pr.civ., astfel: „(…) prevederile textului de lege criticat dispun în legătură cu posibilitatea de alegere a locului citării şi al comunicării altor acte de procedură, prin excepţie de la procedura de drept comun al locului citării, reglementată de art. 155 şi art. 156 din Codul de procedură civilă. Astfel, în sensul textului de lege criticat, părţile pot indica alt domiciliu sau, după caz, sediu, în vederea comunicării actelor de procedură, însă aplicarea acestei proceduri este condiţionată în mod expres de indicarea şi a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Prin urmare, neindicarea, în acest caz, a mandatarului procesual al părţii este sancţionată cu aplicarea dreptului comun în materie, respectiv comunicarea actelor de procedură se va face la locul în care partea îşi are domiciliul/sediul, respectiv, în condiţiile art. 155 şi art. 156 din Codul de procedură civilă” ( paragraful 12).

Rezultă din aceste considerente că, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 158 C.pr.civ, partea trebuie să indice atât domiciliul/sediul procesual ales cât şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, aceasta fiind un mandatar procesual al părţii.

Curtea apreciază că aceste cerinţe sunt îndeplinite în situaţia în care se indică ca domiciliu procesual ales sediul cabinetului de avocatură, fiind implicit indicată astfel şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, respectiv mandatarul procesual al părţii care este avocatul ales. Astfel cum s-a arătat, în speţă, la întâmpinare s-a ataşat şi împuternicirea avocaţială ce atesta mandatul de reprezentare dat avocatului.

În concluzie, spre deosebire de prima instanţă, curtea apreciază că sentința civilă, a cărei completare se solicită, trebuia comunicată la domiciliul procesual ales al părţii,  la sediul cabinetului de avocatură, fiind nerespectate dispoziţiile art. 158 C.pr.civ. Prin urmare nu se poate reţine că este legal îndeplinită comunicarea hotărârii la domiciliul părţii, în condiţiile în care aceasta nici nu a primit comunicarea personal.

Însă, curtea reţine că, în speţă, împotriva sentinţei civile nr.(…)/17.02.2021 a Tribunalului Suceava, a declarat apel reclamanta la data de 20.09.2021, iar la data de 09.10.2021 a declarat apel incident pârâtul X, ambele apeluri fiind soluţionate prin decizia civilă nr. (…)/21.12.2021 a Curţii de apel Suceava.

Conform art. 468 alin. 3 C.pr.civ. dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel. Faţă de aceste dispoziţii procesuale  sentinţa civilă nr. (…)/17.02.2021 a Tribunalului Suceava se socoteşte comunicată către pârât la data de 09.10.2021.

Termenul de formulare a cererii de completare dispozitiv, fiind termen pe zile, se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă, nici ziua când s-a sfârşit termenul.

Cererea de completare dispozitiv a fost depusă la Tribunalul Suceava la data de 10.01.2022 cu depăşirea termenului de 10 zile calculat conform dispoziţiilor enunţate anterior.

Nedepunerea cererii de completare în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea, aceasta fiind sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, sancţiune corect aplicată de către prima instanţă însă pentru motivele expuse de instanţa de apel.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea a respins apelul ca nefondat.