Colegii din Spitalul Municipal Marghita au amenajat un mic altar pentru a aprinde o candelă și pentru a-și lua rămas bun simbolic de la colegul pe care l-au apreciat atât de mult.
Eduard Robi Papp era cunoscut ca fiind mereu un coleg săritor, un om blând, mereu cu un zâmbet pe față. De aceea plecarea lui într-o manieră atât de brutală și tragică duminică seara atunci cân pare ca s-a împuscat în cap la cimitirul din Voievozi rămâne o enigmă. Un coleg, Totos Norbert, spune că la plecarea de la muncă, vineri, au făcut practic același ritual ca la fiecare sfârșit de săptămână: <Când am plecat vineri spre casă, ne țineam de mână spunând “Ne vedem luni”Râzând, în glumă (ca întotdeauna) ai spus, “Dacă trăim”O face! O să-mi fie dor de tine!>.
Azi colegii și cunoscuții au trecut pe la catafacl pentru un ultim romas bun. Avea doar 44 de ani. Condoleante familiei! Odihnește-te în pace!
