A murit Mihai Șora. Anunțul a fost făcut chiar pe pagina de Facebook a filosofului, de către soția sa, Luiza Palanciuc.
“Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic.”, a scris soția lui Mihai Șora, Luiza Palanciuc.
Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.
Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare.
Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.
E frig fără tine, iubitule. Aziul”, a transmis aceasta, însoțind mesajul cu un desen.
Mihai Șora și Bihorul
La cea de a 28-a ediţie a Zilelor Revistei Familia, în 2018, filosoful şi eseistul Mihai Şora (101 ani) a fost prezent la Oradea pentru a primi premiul „Iosif Vulcan”. Premiul i-a fost acordat pentru „dimensiunea modelatoare şi luminoasă a vieţii şi operei Domniei Sale, pentru consecvenţa admirabilă a spiritului în slujirea adevărului, binelui şi frumosului”.
„Mă simt acasă aici, în Bihor!”, a spus Mihai Şora în cuvântul său de mulţumire. Alături de domnia sa a fost soţia, sciitoarea Luiza Şora, care a precizat că filmarea pe care a adus-o pentru prezentare a fost realizată cu o zi înainte de festivitatea de premiere, la Feneriş – la 60 km de Oradea, într-un moment de reculegere, în linişte, în cimitirul strămoşilor lui Mihai Şora. „Acolo unde Mihai Șora nu putea să scrie un cuvânt din pricina cenzurii, pentru o anumită construcţie intelectuală sofisticată, pentru că lucrurile se aşezau altcumva în gândul lui şi pentru că nu vroia să trădeze, prefera să tacă, găsesc că filmele pot să prindă aceste momente de tăcere şi de linişte”, a spus soţia filosofului.
Mihai Şora a povestit că mergea des în copilărie în satul tatălui său, preotul ortodox Melentie Şora, care ulterior s-a mutat în Banat. „Mereu am ţinut legătura cu rudele mele bihorene. Nutresc un sentiment de bihorean. În Bihor nu m-am întâlnit cu mari bogăţii care să fie garanţii identitare pentru x sau y. Aici totul era modest, era local, era împietrit, chiar şi peisajul, într-un fel de oală pe fundul căreia era aşezat, pe o culme de deal, satul tatălui meu şi al rudelor mele paterne, Fenerişul.
