T.I.: Care este magia MADRIGALULUI? Continuă să farmece suflete.
E.P.: Magia Madrigalului are mai multe ingrediente. În primul rând sunetul, inegalabil, inconfundabil și ca un firicel de energie care pornește dinspre scenă către public. Este un sunet non-vibrato îi spunem noi, un sunet emis în urma unei respirații comune a corului, care este exersată zi de zi la repetiții. Corul Madrigal fiind printre puținele ansambluri care repetă în fiecare zi a anului. Sunetul Madrigalului este inconfundabil și a fost gândit de Marin Constantin astfel încât să farmece o lume întreagă. Un alt ingredient care transformă Madrigalul dintr-un ansamblu simplu într-un ansamblu magic este, evident, imaginea. Costumul renascentist, costumul foarte bine studiat, indiferent de cel pe care-l purtăm, din ce perioadă anume, Madrigalul poartă o serie de 9 costume în spectacolele sale, costumul este cel care dă unitate de grup și care aduce atmosfera mai aproape de public. Apoi, este energia și dragostea cu care întregul ansamblu renunță la individualitate și împreună cu echipa oferă publicului o emoție foarte puternică, un mesaj foarte emoționant, foarte sensibil, plin de trăire, plin de dragoste.
Acestea sunt ingredientele care fac din Madrigal un ansamblu magic. Este adevărat, însă, că în spatele acestui ansamblu există o echipă de magicieni, atât din domeniul artistic, dar și tehnico organizatoric pentră că, de fapt, toată magia este dată de implicarea omulului.
T.I.: Care este punctul forte al acestui minunat ansamblu?
E.P.: Magia Madrigalului are curajul, originalitatea și ușurința cu care interpretează orice repertoriu, acestea sunt punctele forte ale Madrigalului. Dacă în 1963, ansamblul avea curajul să cânte colinde, când acest lucru era interzis, dacă apoi a avut ințiativa și puterea profesională să se întâlnească cu Nixon, cu Margaret Teacher sau cu Charles de Gaulle, toate aceste elemente fac practic din Madrigal un ansamblu de puncte forte pentru diplomația românească, iar dincolo de spiritul sfânt de care Madrigalul a avut grijă în perioada în care aceste lucruri erau interzise și fac referire la sunetul colindelor și la călătorii în străinătate, prin diplomația publică pe care Madrigalul a făcut-o pentru România el este și astăzi hrană spirituală, atât pentru cei care vin la concerte, dar mai ales pentru copiii din programul Cantus Mundi care vin și calcă pe urmele madrigaliștilor. Însă, cel mai important este faptul că lucrează împreună pentru a dărui publicului FRUMOSUL. Aș îndrăzni să spun că punctul forte al Madrigalului este curajul.
T.I.: Este corectă afirmația că MADRIGALUL a fost înainte de 1990 ”un produs de export”?
E.P.: Înainte de 1989, Madrigalul a fost un produs de export nu numai ca ansamblu coral, și spun asta, pentru că dincolo de brand, corul prin Madrigal și-a câștigat o imagine excepțională la nivelul întregii lumi și acesta este motivul pentru care regimul comunist s-a folosit de profesionalismul și seriozitatea corului și s-a lăudat în întreaga lume că, iată, în România se poate să existe un ansamblu profesionist, iar rezultatul nu a întârziat să apară, lucru constatat de cronicile timpului și felul în care întrega lume culturală s-a raportat la Madrigal. Dar, mai mult decât atât, a fost un produs de export pentru că, așa cum spuneam, mobila de la Gherla, cea mai înalt calitativ exportată, se numea Madrigal. Radiourile fabricate la Iași se numeau Madrigal. Salonul pentru străini de la hotel Intercontinental se numea Madrigal. Foarte multe elemente care erau vândute străinilor au primit acest nume pentru că Madrigalul a devenit, începând cu anul 1963, un brand de țară care aducea onoare, care vindea bine.
T.I.: Marin Constantin a fost singurul român recunoscut de UNESCO.
E.P.: În anul 1961, Federico Mayora a decernat personal titlul de Ambasador al Bunăvoinței UNESCO lui Marin Constantin. De altfel, singurul român recunoscut cu această distincție de UNESCO, iar acest lucru se datorează geniului său. Dincolo de transformarea acestui substantiv comun ”madrigal” într-un substabtiv propriu, numele unui cor, dincolo de curajul cu care a reușit să interpreteze încântarea într-o sală de spectacol și până la minele unde Madrigalul era trimis ca premiu pentru performanța industriei, Marin Constantin a reușit să convingă pe toată lumea că muzica ne poate uni și că spiritul acesteia este hrană pentru suflet.
Foarte important de menționat este că Madrigalul a luat avântul, a inventat stilul, a dus o revoluție culturală prin știința, prin îndârjirea, prin voința și perseverența maestrului Marin Constantin care, pe bună dreptate este un ambasador de bonne volontaire al UNESCO și al României.
Foarte frumos spunea directorul de Onoare al Madrigalului, Ion Marin, lunile trecute când împlineam 60 de ani, că Madrigalul a avut dublul rol de Ambasador în lume, dar și al Europei în România. Acest dublu sens pe care drumul Madrigalului l-a cunoscut și l-a făcut cunoscut prin mai bine de 4000 de concerte are rădăcinile și în geniul lui Marin Constantin care l-a transformat, dincolo de brand de țară, într-o revoluție culturală a românilor.
T.I.: Care a fost drumul lui Emil Pantelimon până la Madrigal? Cum vă simțiți în calitate de manager al ansamblului?
E.P.: Madrigalul este pentru mine o responsabilitate foarte mare, iar cea mai importantă valoare este dată și de aura anului în care m-am născut, 1989, care este libertatea. Și spun libertatea de gândire, de visare, de inițiativă. Am iubit întotdeauna aceste lucruri și cred că ele sunt cheia succesului. Acest tip de libertate care evident trebuie înțeleasă în sensul lui Rousseau și a contractului său social, acea libertate care se oprește acolo unde încalcă libertatea celuilalt. Cred că este principala valoare care trebuie să guverneze o echipa și munca noastră de zi cu zi și, dacă vreți, chiar și propria viață. Să avem libertate și apoi curajul de a înțelege că cerul este limita. Aceasta este deviza cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Pentru mine Madrigalul este o responsabilitate foarte mare care apasă pe umeri, cu atât mai mult în acest al 60-lea an de existență, dar este în același timp o mândrie că el continuă să crească în ochii publicului și în calitatea artistică și a diversității de activități. Am avut onoarea, bucuria, dar mai ales norocul să întâlnesc oameni de mare calitate din mediul cultural și nu numai și îmi face plăcere să numesc aici personalități precum Emil Bâclea, Cristian Mihăilescu, Felicia Filip, Gheorghe Zamfir, și iată, Ion Marin acum, personalități care m-au format cu foarte mare atenție și de la care am ”furat” foarte mult astfel încât să fiu calificat pentru a conduce Madrigalul. Iată că de 8 ani sunt la conducerea ansamblului și cu mare bucurie fac echipă cu o gașcă foarte competentă și foarte capabilă, efervescentă și cu multe idei care pe zi ce trece devine din ce în ce mai provocată de idea de a promova cântul coral și la nivel calitativ, cât și la nivel de masă, prin Cantus Mundi. Dacă este să vorbesc la persoana a treia, Emil Pantelimon este un visător care a știut de fiecare dată că atunci când găsește o ușă închisă, există, cu siguranță, undeva, un geam deschis pe care să poată intra.
T.I.: Ați avut vreodată gândul de a renunța?
E.P.: Niciodată nu cred și am fost învățat că a lua jucăriile și a pleca acasă este de fapt o mare înfrângere. Dar ”renunțarea” nu este un cuvânt potrivit activităților mele și a echipei pe care o conduc, motiv pentru care diversitatea și inflația de activități este foarte mare, dar oricât de greu ar fi de fiecare dată sloganul este ” limita e cerul” și cred sincer că ni se dă întotdeauna cât putem duce, niciodată mai mult sau mai puțin, așa că nu ne-a speriat niciodată volumul sau vreo problemă apărută pe parcursul nostru, indiferent că vorbim despre situații administrative, de infrastructură, de probleme economice sau politice… Nu cred că am niciodată gândul de a pleca de la locul de joacă.
T.I.: Ce reprezintă MADRIGALUL pentru dumneavoastră?
E.P.: Am instituit acum câțiva ani sloganul din 1963:” Schimbăm România prin muzică” și cred că acesta a stat la bază sau are la bază faptul că acest crez este pentru mine Madrigalul. Madrigalul cred că este schimbarea. Aduce o altă imagine României. Aduce armonie în sufletele noastre, în familiile noastre, în căminele noastre. Madrigalul cred că poate să ofere un viitor celor care înțeleg că doar muzica ne poate uni și că prin educația culturală a copiilor, de fapt, putem să creștem, să dezvoltăm, să aduccem un aport în comunitățile noastre, în a-l îndepărta pe copil de tablete și alte gadget-uri și a-l aduce de fapt lângă alt copil, din altă comunitate, și de a înțelege cât de importantă este conlucrarea pentru o bună creștere a comuniății.
T.I.: Ce reprezintă muzica?
E.P.: Fără muzică nu este viață, fără vibrația aceasta ordonată pe care, fie marii compozitori, fie elementele naturii o produc, nu există viață. Este foarte greu să ne imaginăm, chit că unii dintre noi trec prin așa ceva, cum ar exista o lume fără muzică. Nu pot să-mi imaginez, așa încât nu pot decât să spun că muzica este indispensablă oricărei forme de comunicare, oricărei forme de cunoaștere, oricărei forme de conviețuire.
T.I.: Care este cuvântul care vă definește?
E.P.: Cred că cel mai frumos cuvânt pe care mi-l asum și care mă definește este ”visarea”.
T.I.: Cu ce spectacol îi veți surprinde pe orădeni în data de 11 aprilie?
E.P.: Venim la Oradea cu mare drag și cu mare atașament față de comunitate. Am fost și anul trecut și am cântat la Catedrala Romano-Catolică, și, de această dată, venim cu un spectacol, nu cu un concert, fiind Săptămâna Patimilor, un spectacol mai complex, cu o scenografie aparte, cu participarea a doi actori care conduc firul epic al acestei săptămâni deosebite. Venim cu un repertoriu excepțional selectat de conducerea artistică a corului Madrigal, Ion Marin și Anna Ungureanu. Este un fel de a introduce spiritul Sărbătorilor Pascale în comunitate, de a-l aduce pe spectator într-o capsulă a timpului în care uită de problemele cotidiene și se transpune în Cetatea Ierusalimului care este prezentă pe scenă, corul simbolic înlocuind zidul ridicat de musulmani în Poarta de Aur pentru a nu veni sus la a doua Înviere, și practic, de aici, toată povestea aduce multă emoție, noutate, multă surprindere. Pot să vă spun că în mijlocul spectacolului, avem o prezentare interesantă a corului Madrigal a trei versiuni a rugăciunii Tatăl Nostru, una în swahili, un dialect african, cea de-a doua în latină, foarte sobră, iar cea de-a treia, evident, în limba română, Tatăl Nostru, aranjamentul Dan Mihai Goia după Anton Pann. Sunt foarte multe momente inserate care să producă emoție, care să ne dea din nou libertatea de a crede, libertatea de a înțelege, libertatea de a fi îndurerat și libertatea de a renaște. Lucrurile acestea sunt foarte importante și, fără ele, spiritul uman nu ar putea să existe și mai ales să coexiste.
T.I.: Un gând pentru orădeni?
E.P.: Revenim cu drag la Oradea și cel mai frumos gând pe care îl pot transmIte acum după Florii și după SfinTele Sărbători Pascale, pentu biserica Romano-Catolică și Reformată și Protestantă, este că Hristos a înviat! Întregul colectiv al corului Madrigal și al programului Cantus Mundi vă dorim să aveți Sărbători binecuvântate, luminate și însoțite de spiritul corului Madrigal.
Suntem alături și ne bucurăm că împreună ne putem ține de mână și că în această Săptămână Sfântă, Săptămână grea a umanității, dar în același timp revelatoare și salvatoare.
Hristos a înviat!
