FELIX ALBUS –” Arta nu va muri niciodata indiferent de spatiu si timp”
F.A.: Copil fiind a fost un observator fidel și analitic a lumii înconjurătoare, punându-mi mereu întrebări în ceea ce privește viața.Trăiam între lumini și umbre, între lupte ale binelui și răului, între nuanțe și forme…
T.I.: Crezi în Destin?
F.A.: Destinul m-a trimis pe acest Pământ, în Cluj Napoca, cu menirea de a observa lumea înconjurătoare, ca apoi prin prisma propriei lentile să o transpun în spațiul vizual artistic.
T.I.: Arta a fost alegerea ta?
F.A.:Nu știu dacă eu am ales arta, sau ea m-a ales pe mine, însă cert este că ea a fost cea prin care m- am putut exprims cel mai sincer și mai codificat în același timp. De ce spun codificat? Pentru că, toate acele concepte, trăiri, emoții personale le-am transpus plastic printr-un limbaj vizual subliminal, interpretabil pentru.fiecare privitor în parte.
T.I.: Cum ai defini arta ta? Este uneori dincolo de înțelegerea noastră sau, din contra o vedem de parca am călători în sinele nostrum și am descoperi că a fost acolo dintotdeauna.
F.A.: E o artă ce are în esența ei mesaje, manifeste și multă simbolistică ce îndeamnă receptorul la meditație și analiză. Desigur acestea s-au accentuat în timp, direct proporțional cu maturitatea artistică, la care am ajuns abia prin 2003, la vârstă de 30 de ani. În formarea mea ca artist am urmat diferite etape, prima a fost cea de ceramist, unde am explorat minunatele manifestări ce le poate aduce materia grosieră, lutul, porțelanul, șamota. A fost o artă și o frământare a tridimensionalului, ca apoi să treacă prin ” experiența” focului, a arderii, care practic a închegat spre formă finală.
T.I.: Ai studiat arta la nivel academic?
F.A.: Ceramica texturile, structurile materiei am continuat să le aprofundez și în cei 6 ani de studiu la Academia de Arte Vizuale “Ion Andreescu”, la Cluj. Apoi, călătoria mea artistică a luat o întorsătură interesantă. După plecarea mea în Statele Unite în 1999, am pășit pe un tărâm, pot să spun nou pentru mine că artist, am trecut “granița” spre pictura de șevalet. Atunci eu încă nu aveam un stil personal și inconfundabil, ci doar un academism scolastic și anumite concepte artistice înmagazinate adânc în ființa mea. Ele trebuiau scoase la lumină, ca o “arheologie” a sinelui pur, printr-o exprimare vizuală. Însă nu știam cum. Au fost ani de frământări, efervescente și de căutări spre stilul meu unic, nu a fost ușor. Eram nerăbdător să “explodez” și să pot fi vizibil pentru alții prin arta mea. Dar încet, încet am ajuns la “mine” la acel stil “Felixian” cum îmi place mie să-i spun.
T.I.: Cum ai descrie această eră?
F.A.: A fost o Eră a culorii albastre, a turcoazului, a temelor fasmagonice, cosmice și psihedelice, încadrate în rame cu simboluri, ca parte din pictură, fiind un tot unitar ramă-pictură. În zona asta am rămas până în prezent, însă mereu cu alte abordări și exprimări, dar rămânând atent conectat la stilul “Felixian” de la care am mare grijă să nu mă înstrăinez sau să abat. E foarte ușor să te trezești că nu mai ești recognoscibil artistic!
T.I.: Te inspiră lumea?
F.A.: Anii au trecut…eu continui să rămân “treaz” la ce este în jur, să mut zoom-ul spre noi analize și manifestări de expresie. Astfel m-am trezit într-o zi că pictură mea s-a transpus și pe zona de lemn, pe mobilier de mici dimensiuni. Practic, ne referim la o pictură cu picioare și sertare, ca piese unicat, de accent, ce se impun cu impertinență în spațiul în care trăim zi de zi.
T.I.: Cum continua povestea ta?
F.A.: Povestea merge mai departe, într-o traiectorie în formă de cerc pe scara timpului, înaintând și revenind iar spre zona de textură, de structură a materiei, cum era la începuturi în perioada ceramicii, însă la dimensiuni mult mai mari…pe pereți. Intru acum în aria de pereți de accent, pereți cu o poveste proprie, în care materia se împletește cu culoarea și forma, în care cimentul devine artă, expresie estetică, nu doar o materie brută și anostă. EStructure este acel “nume de botez” al acestei manifestări, și e rezultatul tuturor etapelor prin care am trecut ca și artist.
E un proiect comun realizat împreună cu artista vizuală Diana Marchis, cu care mi-am unit creativitatea pentru.a aduce în casele din Romania ceva inedit, exclusivist și de a avea un aport pentru o lume mai frumoasă, rafinată si mai placută. Arta si căutările mele în acest tărâm infinit, aș vrea să fie cat mai vaste si diverse, să las o amprentă mică de frumos în urma mea aici, după ce voi pleca spre alte tărâmuri în care cred că lumina, forma și materia are alte valențe și dimensiuni…
