Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că dreptul UE nu se opune, în principiu, interdicției ca instanța națională să invoce din oficiu o încălcare a obligației de a informa prompt un suspect cu privire la dreptul său de a păstra tăcere.
Însă este necesar ca suspectul să nu fi fost privat de posibilitatea concretă și efectivă de a avea acces la un avocat, la nevoie recurgând la asistență juridică, și să fi avut, la fel ca, dacă este cazul, avocatul său, dreptul de acces la dosar și de a invoca această încălcare într-un termen rezonabil.
Conform Curții, două persoane care se aflau noaptea lângă un camion în parcarea unei întreprinderi au atras atenția unor agenți de poliție judiciară, care au inițiat de îndată o anchetă privind o infracțiune flagrantă pentru fapte de furt de carburant. Aceste persoane au fost interogate la fața locului fără ca drepturile lor să le fie notificate și apoi au fost reținute. Drepturile le-au fost notificate abia puțin mai târziu, în special dreptul de a păstra tăcerea.
În cadrul procedurii penale, Tribunalul Corecțional din Villefranche-sur-Saône, Franța apreciază că, din cauza acestei notificări tardive, au fost încălcate drepturile persoanelor acuzate garantate de dreptul Uniunii, prin urmare percheziția vehiculului, reținerea suspecților și toate actele ar trebui să fie anulate.
Tribunalul Francez a interpretat Codul de procedură penală în sensul că interzice instanțelor de fond să invoce din oficiu încălcarea obligației de a informa prompt o persoană suspectată sau acuzată cu privire la dreptul său de a păstra tăcerea.
Tribunalul Corecțional a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă dreptul Uniunii se opune unei astfel de interdicții de invocare din oficiu.
În hotărârea pronunțată Curtea a hotărât că interdicția impusă instanței penale de fond de a invoca din oficiu încălcarea în discuție în vederea anulării procedurii penale respectă, în principiu, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sau avocatul acestora au avut posibilitatea concretă și efectivă de a invoca încălcarea în cauză într-un termen rezonabil și au dispus în acest scop de accesul la dosar.
Curtea subliniază că pentru a asigura efectul util al dreptului de a păstra tăcerea, această concluzie nu este valabilă decât în măsura în care persoanele suspectate sau acuzate au dispus în mod concret și efectiv, în termenul care le este acordat pentru a invoca o asemenea încălcare, de dreptul de a avea acces la un avocat, așadar este obligația autorităților de a notifica prompt dreptul de a păstra tăcerea.
Acesta prevede în special că persoana suspectată sau acuzată trebuie să fi primit, în scris sau verbal, informații clare și suficiente într-un limbaj simplu și comprehensibil despre conținutul dreptului de a avea acces la un avocat și posibilele consecințe ale renunțării la el și că renunțarea trebuie să fie făcută în mod voluntar și neechivoc.
