S-a pus problema în practica judiciară referitoare la situația în care printr-un prim raport al procedurii un ofertant este declarat câştigător, iar contestaţia formulată de ofertantul clasat pe locul doi a cărui ofertă a fost este respinsă sau clasată pe locul doi a fost admisă de CNSC, dispunându-se reevaluarea ofertei câştigătoare sau a ofertei respinse, în cea de-a doua contestaţie, şi care face obiectul cauzei, ofertantul, care iniţial fusese câştigător, însă, în urma reevaluării, oferta sa, fie este respinsă ca neconformă, fie este declarată necâştigătoare, mai poate formula critici împotriva celeilalte oferte declarate câştigătoare în urma reevaluării, care nu au făcut obiectul reevaluării dispuse în urma admiterii primei contestaţii, ci vizează aspecte care au făcut obiectul evaluării iniţiale şi care nu fuseseră dezbătute cu ocazia soluţionării primei contestaţii.
În cadrul întâlnirii președinților de secții drept administrativ s-au exprimat două opinii.
Într-o primă orientare criticile din cea de-a doua contestaţie au fost considerate ca tardive întrucât sunt formulate cu depăşirea termenului legal prev. de art. 8 din Legea nr. 101/2016. S-a apreciat că, în realitate, criticile vizează primul raport al procedurii şi care a dobândit caracter definitiv, astfel că nu mai putea fi contestat în urma emiterii unui nou raport al procedurii prin care s-au evaluat cu totul alte aspecte decât cele criticate prin contestaţie.
A fost invocată şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 66/2018 privitoare la dezlegarea unei chestiuni de drept prin care s-a stabilit că „autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară”. Prin urmare, în condiţiile în care exista o verificare anterioară a unei oferte cu privire la îndeplinirea cerinţelor tehnice, comisia de evaluare nu mai putea face o reevaluare a acestor aspecte necontestate, ci doar a aspectelor la care s-a referit decizia instanţei de judecată sau a unor alte aspecte neverificate anterior.
S-a mai arătat că interesul ofertantului de a formula contestaţie, nu s-a născut la momentul declarării celeilalte oferte ca fiind câştigătoare, ci la momentul formulării primei contestaţii de către ofertantul advers, când putea să-şi dea seama că, în ipoteza admiterii contestaţiei, acest operator economic avea şanse mari să fie declarat câştigător, dat fiind că avea o ofertă financiară mai bună.
Într-o a doua orientare s-a considerat că respectarea termenului de formulare a contestaţiei trebuie raportată la cel de-al doilea raport al procedurii, care este actul autorităţii contractante considerat prejudiciabil de către contestatoare. S-a avut în vedere faptul că ofertantul declarat iniţial câştigător nu avea interes să conteste primul raport al procedurii întrucât avea o poziţie favorabilă în clasament ce nu-i justifica la acel moment contestaţia.
S-a mai reţinut că, a nu recunoaşte părţii dreptul de a contesta oferta adversarului, în niciun moment al procedurii – deoarece când era în termen nu avea interes, iar când a devenit interesat pierduse deja termenul, ar echivala cu o lipsire a părţii de un acces efectiv la justiţie.
În opinia INM potrivit art. 8 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, (1) Persoana care se consideră vătămată de un act al autorităţii contractante poate sesiza Consiliul în vederea anulării actului autorităţii contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termen de:
a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorial sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii;
b) 7 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.
(2) În cazul în care contestaţia priveşte conţinutul documentaţiei de atribuire, publicată în Sistemul electronic de achiziţii publice, denumit în continuare SEAP, data luării la cunoştinţă este data publicării documentaţiei de atribuire.
Alte dispoziţii legale incidente:
Art.17 alin.3 din Legea nr. 101/2016 Până la soluţionarea contestaţiei de către Consiliu, operatorii economici interesaţi să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanţi la procedura de atribuire pot formula cerere de intervenţie voluntară în litigiu, potrivit prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în termen de 10 zile de la data publicării în SEAP a contestaţiei. În cazul procedurilor a căror iniţiere nu serealizează prin publicare în SEAP, termenul de 10 zile se calculează de la data comunicării contestaţiei.
Art.26 alin.2: „Cu respectarea principiului disponibilităţii, Consiliul examinează din punctul de vedere al legalităţii şi temeiniciei actul atacat şi poate: a) pronunţa o decizie prin care îl anulează în tot sau în parte; b) obliga autoritatea contractantă să emită un act/să adopte măsurile necesare restabilirii legalităţii, cu indicarea clară şi precisă a operaţiunilor care urmează a fi realizate de autoritatea contractantă;c) anula procedura de atribuire, în situaţia în care nu este posibilă remedierea actului atacat.”.
Art.26 alin.4: „În situaţia în care, în cursul soluţionării contestaţiei, Consiliul apreciază că, în afară de actele atacate de contestator, există alte acte care încalcă prevederile legislaţiei în materia achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale sau concesiunilor, după caz, şi la care nu s-a făcut referire în contestaţie, sesizează atât Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, denumită în continuare ANAP, şi Curtea de Conturi şi transmite în acest sens toate datele şi/sau documentele relevante în susţinerea sesizării, cât şi autoritatea contractantă.
Art.26 alin. (5): „În cazul în care admite contestaţia şi dispune luarea de măsuri de remediere, Consiliul precizează şi termenul în care acestea trebuie duse la îndeplinire de către autoritatea contractantă, care nu va fi mai scurt decât termenul de exercitare a căii de atac împotriva deciziei Consiliului.
Art.26 alin. (7) „În cazul admiterii contestaţiei, dacă se constată că nu pot fi dispuse măsuri de remediere care să permită continuarea legală a procedurii de atribuire, Consiliul dispune anularea procedurii de atribuire.”
Art.26 alin. (10^1) În situaţia în care contestaţia vizează rezultatul procedurii de atribuire şi se dispune reevaluarea ofertelor, Consiliul va indica în mod clar şi precis limitele reevaluării, respectiv identitatea ofertelor care fac obiectul reevaluării, etapa/etapele procedurii de atribuire vizată/vizate de reevaluare şi măsurile concrete pe care le va adopta autoritatea contractantă în cadrul reevaluării.
În concret, soluționarea problemei de drept pentru a răspunde la întrebarea dacă ofertantul declarat iniţial câştigător, urmare a admiterii de către CNSC a contestaţiei formulate de ofertantul clasat pe locul 2 a cărui ofertă a fost respinsă sau clasată cu consecinţa reevaluării ofertei câştigătoare sau a ofertei respinse, iar în urma reevaluării, oferta sa, fie este respinsă ca neconformă, fie este declarată necâştigătoare, în cea de a doua contestaţie mai poate formula critici împotriva celeilalte oferte declarate câştigătoare în urma reevaluării, care existau la momentul evaluării iniţiale dar nu au fost invocate, prin urmare nu fuseseră dezbătute cu ocazia soluţionării primei contestaţii, trebuie pornit de la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 66/2018 privitoare la dezlegarea unei chestiuni de drept prin care s-a stabilit că „autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară”.
Potrivit pct.76 din această decizie, „Infirmarea deciziei de inadmisibilitate a ofertei, ca urmare a controlului de legalitate exercitat de C.N.S.C. sau de instanţa de contencios administrativ, obligă comisia de evaluare din cadrul autorităţii contractante de a proceda la reevaluarea ofertei, prin verificarea celorlalte aspecte care caracterizează admisibilitatea acesteia şi care nu au fost cercetate la prima evaluare, fără a avea posibilitatea extinderii acestui proces de verificare cu privire la cele pe care le-a verificat în etapa de evaluare, conform art. 65 alin. (2) şi art. 133 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, şi care nu au făcut obiectul vreunei solicitări de remediere sau contestări, raportul de evaluare în măsura în care le confirmă, privit ca act administrativ, fiind definitiv şi executoriu sub acest aspect. Cu atât mai mult, în situaţia dată, nu se poate extinde procesul de reevaluare asupra celorlalte oferte declarate ca admisibile sau inadmisibile şi în privinţa cărora raportul de evaluare nu a fost contestat, fiind contrar principiului securităţii juridice declararea ca neconformă sau inacceptabilă a unei oferte declarate anterior admisibilă sau invers, conduită care echivalează cu o revocare a unui act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Un prim aspect ce se impune a fi menţionat este că nu se poate prezuma că dacă ofertantul declarat iniţial câştigător nu a formulat contestaţie, pentru că nu avea interes, aspectele de neconformitate, inadmisibilitate sau de fond ale ofertei clasată pe locul 2 nu au fost verificate de comisia de evaluare, dimpotrivă există prezumţia că această comisie a parcurs toate etapele evaluării şi urmare a analizei ofertelor a stabilit clasamentul final, atâta vreme cât din dosarul achiziţiei rezultă o verificare atât a condiţiilor de admisibilitate cât, a conformităţii cu documentaţia de atribuire şi o operaţiune de verificare a îndeplinire a cerinţelor stabilite de autoritatea contractantă şi o stabilire a ierarhiei.
Aşa cum s-a reţinut şi la pct.81 din decizie, „Exercitarea controlului de legalitate administrativ-jurisdicţional sau jurisdicţional şi invalidarea concluziei de inadmisibilitate a ofertei la care a ajuns comisia prin raportul de evaluare întocmit obligă autoritatea contractantă de a proceda la reluarea operaţiunii de evaluare a acestei oferte de la etapa contestată, conform celor dispuse prin decizia C.N.S.C. sau hotărârea instanţei, comisia nefiind îndreptăţită a relua verificarea criteriilor deja analizate, raportul de evaluare, în măsura în care le atestă, fiind irevocabil sub acest aspect. Așadar, necontestarea ofertei clasate pe locul doi nu înseamnă neverificarea tuturor elementelor tehnice şi aspectelor financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei de către comisia de evaluare, ofertantul declarat câştigător invocând faptul că nu avea interes să conteste aceste aspecte.
Acest argument este valabil în privinţa interesului formulării contestaţiei, însă, în momentul în care s-a formulat o contestaţie de către ofertantul clasat pe locul doi ofertantul câştigător dobândeşte interes legitim născut şi actual de a contesta oferta acestuia şi de a invoca aspectele de inadmisibilitate, neconformitate sau elementele avute în vedere, în opinia acestuia, nelegal şi netemeinic de către comisia de evaluare.
Astfel, remediul eficient şi efectiv este formularea unei cereri de intervenţie voluntară, de către ofertantul declarat câştigător, în condiţiile art.17 alin.3 din Legea nr. 101/2016 până la soluţionarea contestaţiei de către Consiliu, potrivit prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în termen de 10 zile de la data publicării în SEAP a contestaţiei, sau în cazul procedurilor a căror iniţiere nu se realizează prin publicare în SEAP, în termen de 10 zile de la data comunicării contestaţiei. Această cerere de intervenţie voluntară este una principală, conferind intervenientului o poziţie procesuală identică celei de contestator, acesta putând să-şi facă toate apărările şi să invoce toate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie a soluţiei comisiei de evaluare cu privire la oferta clasată pe locul doi, fiind similară unui apel sau recurs incident, reglementate de Codul de procedură civilă.
Ca măsură de remediu se impune, având în vedere şi soluţiile pe care le poate pronunţa Consiliul, în cazul admiterii contestaţiei, potrivit art.26 alin. 5 şi 7, dispune luarea de măsuri de remediere, cu precizarea termenului în care acestea trebuie duse la îndeplinire de către autoritatea contractantă, ori, dimpotrivă dacă constată că nu pot fi dispuse măsuri de remediere care să permită continuarea legală a procedurii de atribuire, poate dispune anularea procedurii de atribuire.
Mai mult, există posibilitatea ca, potrivit art.26 alin. (10^1), în situaţia în care contestaţia vizează rezultatul procedurii de atribuire şi se dispune reevaluarea ofertelor, Consiliul să indice în mod clar şi precis limitele reevaluării, respectiv identitatea ofertelor care fac obiectul reevaluării, etapa/etapele procedurii de atribuire vizată/vizate de reevaluare şi măsurile concrete pe care le va adopta autoritatea contractantă în cadrul reevaluării. Legea nr. 101/2016 transpune Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, publicată în JOCE, seria L, nr. 395 din 30 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art.3 din Directivă „Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în ceea ce privește contractele circumscrise domeniului de aplicare al Directivei 2004/18/CE, deciziile luate de autoritățile contractante pot fi supuse unor căi de atac efective și, în special, cât se poate de rapide, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, în temeiul nerespectării, prin aceste decizii, a legislației comunitare în domeniul achizițiilor publice sau a normelor de drept intern de transpunere a acesteia.
Participanţii prezenţi în procedurile de achiziţie publică cu oferte au posibilitatea rezonabilă de a cunoaşte modul de derulare a procedurilor de achiziţie publică, principiile acesteia, legislaţia fiind previzibilă şi predictibilă, putând anticipa eventuale consecinţe ale derulării unor proceduri jurisdicţionale, având obligaţia de a urma întocmai procedurile de remediu, în vederea derulării lor cât mai rapide, scopul comun fiind încheierea cât se poate de repede a contractului de achiziţie publică, pentru ca autoritatea contractantă să-şi realizeze scopurile.
Prin urmare, în raport de soluţia pronunţată în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 66/2018 privitoare la dezlegarea unei chestiuni de drept, în concordanţă cu principiile stabilite de Directiva de remediu şi cu ansamblul reglementării interne analizate, apreciem că în situaţia în care ofertantul declarat câştigător nu a formulat la rândul său contestaţie faţă de soluţia comisiei de evaluare cu privire la oferta clasată pe locul 2 şi nu a formulat nici cerere de intervenţie în condiţiile art.17 alin.3 din Legea nr. 101/2016, după ce a luat cunoştinţă de contestaţia formulată de acesta din urmă, ulterior reevaluării, nu mai poate formula pe calea contestaţiei critici cu privire la aspectele supuse evaluării comisiei în faza iniţială şi necontestate.
Pentru aceste considerente, s-a propus următoarea soluție:
În interpretarea şi aplicarea art. 8 raportat la art.17 alin.3 şi art.26 din Legea nr. 101/2016, ofertantul declarat iniţial câştigător, care nu a formulat la rândul său contestaţie faţă de soluţia comisiei de evaluare cu privire la oferta clasată pe locul 2 şi nu a formulat nici cerere de intervenţie în condiţiile art.17 alin.3 din Legea nr. 101/2016 după ce a luat cunoştinţă de contestaţia formulată de acesta din urmă, ulterior reevaluării, nu mai poate formula pe calea contestaţiei critici cu privire la aspectele ce au făcut obiectul evaluării comisiei de atribuire în faza iniţială şi necontestate.
