„În medicină mi se pare imposibil să fii ateu. Atâtea lucruri neprevăzute se întâmplă într-un cabinet medical, încât Cineva acolo, sus, trebuie să crezi că te veghează.” Așa își începe povestea de viață Amalia Cheregi, convinsă fiind că fiecare pas făcut în carieră i-a fost ghidat de Cineva.
Nimic fără Dumnezeu
Totul a început cu admiterea la facultate. Oscila între medicină și SRI. Doar că în anul în care trebuia să devină studentă, la SRI nu s-a dat admitere, nu era nevoie de cadre. Așa că a intrat direct pe locurile cu bursă de la Universității „Iuliu Hațieganu” din Cluj. A urmat apoi alegerea rezidențiatului, pe care nici acum nu și-o amintește exact:
„Mergând în fața auditoriului eram încă nehotărâtă ce să aleg, dorindu-mi o specialitate și cu latură chirurgicală și îmi spuneam în gând: derma, ofta? Oare ce să-mi iau? Și când am ajuns acolo, cred că mi-a ieșit pe gură derma, pentru ca tot ce-mi amintesc este momentul în care a repetat doamna: dermato-venerologie. Așa că eu cred că meseria asta m-a ales ea pe mine, și nu eu pe ea”, concluzionează medicul.
Își amintește cu mare bucurie și emoție de anii rezidențiatului, pe care l-a făcut tot la Cluj. Și este conștientă că, dacă nu ar fi stat cu burta pe carte, nu ar fi ajuns unde este acum. Ori acesta este și mesajul pe care îl transmite atât generațiilor care vin din urmă, cât mai ales mentorilor: să nu înceteze niciodată să explice, să arate, să demonstreze.
„În continuare, din păcate, se trăiește cu impresia asta că medicina se fură. Nu, medicina nu se fură, medicina se învață și e foarte important ca mentorii să înțeleagă asta și să le împărtășească rezidenților cunoștințele lor. În plus, este foarte important să le stimuleze încrederea și îi sunt profund recunoscătoare doamnei doctor Baican pentru asta”, transmite medicul.
Ce a urmat apoi în viața profesională pentru doctorița Cheregi i-a întărit convingerea că a făcut alegerea potrivită. Povestește cu emoție despre cazurile mai dificile, cu patologii cutanate grave, când recunoștința pacienților cărora le-a salvat viața a venit ca o confirmare a faptului că face bine ceea ce face:
“De fiecare dată când primesc mesaj de Paști și de Craciun de la o pacientă care fusese la un pas de moarte, pentru care am reușit să gestionăm situația pe ultima sută de metri – plâng”, povestește dr. Cheregi.
Însă nu tot timpul, lacrimile care curg sunt de fericire. Inevitabil, în această meserie, nu doar te bucuri pentru pacienți, ci și suferi pentru ei:
„Am avut, din păcate, și pacienți pe care i-am pierdut, pentru care prima vizită într-un cabinet medical a fost mult prea târziu făcută, iar tratamentele nu au mai funcționat, deși am făcut tot ceea ce era omenește și medical posibil. Îmi amintesc perfect de ei, deși nu mai sunt printre noi, pentru că, inevitabil te încarci, nu ai cum să rămâi imun la suferința celorlalți”, își amintește cu ochii umeziți medicul.
Empatia de care dă dovadă Amalia Cheregi este un exemplu pentru orice medic. Nu îi este ușor să le fie alături pacienților, dar este conștientă că aceasta este cea mai bună cale de urmat, dacă vrea să fie un medic bun. Așa că rămâne la părerea că, „în medicină, pacienții au dreptul să fie mai nemulțumiți decât tine, ca medic, pentru că ei sunt cei care suferă și când vin la tine cu o problemă e cumva normal să fie mai irascibili, mai revendicativi, iar eu încerc sa fiu înțelegătoare cu toți”.
Medicul preferat al copiilor
Nu toți pacienții Amaliei sunt adulți. Un curs de dermatopediatrie pe care l-a urmat la Barcelona îi permite să consulte inclusiv bebeluși. Și e tare mândră că aproape niciunul nu plânge. Pe cei mici mai că îi hipnotizează cu privirea caldă, iar pe cei mai mari îi ia cu binișorul. Sinceritatea este cheia, ne învață ea:
„Nu are sens să minți copilul și să-i spui că nu o să fie nimic, că data viitoare nu-ți mai intră în cabinet. Așa că încerc cu explicații sau prin joacă, atunci când se poate, pentru a gestiona mai ușor situațiile delicate”.
Iar acest „antrenament” pe care Amalia Cheregi îl face în cabinet cu micii pacienți îi prinde tare bine și în viața personală. Nu de mult, doctorița a devenit și mamă, iar fetița ei, în vârstă de 9 luni, îi ocupă acum mare parte din timp.
„Eu nu am știut nimic altceva decât carieră, iar copilul a fost stopul care mi s-a pus și a fost ca un șoc. Că cineva e absolut dependent de mine și trebuie sa fiu aici, prezentă. Eu chiar îmi iubesc jobul, înainte să am copil stăteam și 10-12 ore în clinică și nu simțeam”, povestește doctorița care, încă de acum 5 ani, de când s-a mutat la Oradea, a nutrit gândul de a crea în cadrul Hyperclinicii MedLife de aici un departament de dermatologie ultra-modern și performant, dotat cu aparatură de ultimă generație, menită să trateze orice tip de afecțiune. Și a reușit! Cu sprijinul și implicarea ei, a prins viață DermaLife Oradea, un centru special destinat tratării persoanelor cu orice tip de probleme dermatologice sau care țin de estetică și pe care îl coordonează acum:
„Atunci când m-am mutat la Oradea, și pentru mine și pentru managera clinicii părea un vis. Vorbeam noi între noi ce frumos ar fi să existe un centru de genul acesta și uite că s-a făcut. Lumea mă întreabă de ce lucrez pentru alții, dar eu consider DermaLife și ca pe un proiect personal și mi-e foarte bine așa, întrucât cred că în medicină trebuie să fii cumva și uman, iar dacă aș avea business-ul meu în acest domeniu mi-e teamă că aș pierde tocmai latura asta umană, m-aș gândi doar la cifre”, mărturisește cu sinceritate doctorița.
O altă decizie definitorie pentru viitorul carierei sale a fost refuzarea unei oferte de job extrem de atractive în Elveția. A spus „pas” pentru că a înțeles că oamenii de rând, românii noștri, riscă să nu mai aibă la cine să se trateze dacă toți absolvenții de medicină aleg calea străinătății. Însă nu-i condamnă nici pe aceștia din urmă, pe care îi consideră victimele unui sistem ce nu reușește să le ofere tinerilor absolvenți posturi pe măsura competențelor:
„E ciudat și frustrant ca tu, la 30 de ani, să termini facultatea și să primești în continuare bani de acasă, iar la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, când ești întrebat ce faci, tu ești tot prin școli, pe banii părinților. E o profesie de formare și investiție continuă în tine, ceea ce presupune și un efort financiar considerabil. Și de asta cred că lumea a ajuns să-și aleagă medicina – strict pentru a pleca. Având în vedere că noi nu avem atât de multă tehnologie și nici acces extrem de facil la ea, spiritul clinic și anamneza la noi, în România, sunt foarte importante și utile – partea clinică fiind definitorie în diagnostic. Ori acesta este motivul pentru care medicii români sunt atât de apreciați și în străinătate”, concluzionează specialista.
Este, însă, optimistă în privința viitorului și speră din tot sufletul ca noile generații, odată dezbrăcate de haina veșnicei nemulțumiri care crede că îmbracă acest popor, vor reuși să aducă acea schimbare la care sperăm cu toții:
„Cred că generațiile care vor veni pot face asta, doar că schimbarea e grea și noi nu suntem adepții schimbării. Noi suntem recunoscuți ca un popor veșnic nemulțumit, dar dacă în fiecare zi încercăm cu toții să fim mai înțelegători, mai buni, mai blânzi, mai calzi – având în vedere că oricum consumi aceeași cantitate de energie indiferent ca zici un lucru frumos sau urât – eu cred că am reuși să schimbăm lumea”, spune cu speranță în glas doctorița.
Încărcați cu energia și optimismul absolut molipsitoare ale doctoriței Amalia Cheregi, îndrăznim să visăm și noi că, împreună, vom reuși să facem România bine!
Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
