Titlul problemei de drept: obligaţia autorităţilor publice de a comunica în temeiul prevederilor Legii nr. 544/2001, CV-urile funcţionarilor publici, cu protejarea datelor personale; respectiv, dacă acestea sunt sau nu informaţii de interes public care se comunică la cererea persoanelor interesate (Curtea de Apel Timişoara)
- Materie: contencios administrativ şi fiscal
- Subcategorie: alte tipuri de cauze
- Obiect în Ecris: 5310, refuz soluţionare cerere
- Actul normativ incident: art. 2 din Legea nr. 544/2001; art. 5, art. 12 din H.G. nr. 432/2004
- Cuvinte-cheie: date personale, funcționar public, informații de interes public
4.1 Practica judiciară
Rezumat soluţie:
Autorităţile publice sunt obligate să comunice CV-urile funcţionarilor publici, cu protejarea datelor personale, deoarece acestea fac parte din categoria informaţiilor de interes public neexceptate comunicării şi vizează studiile funcţionarilor, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 (opinia majoritară – opinia nr. 1 în materialul de mai jos – exprimată la nivelul Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal).
Argumente soluţie:
La nivelul Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal s-au exprimat două opinii cu privire la problematica în discuţie.
Conform opiniei majoritare, există în sarcina autorităţilor publice obligaţia de a comunica aceste documente, cu protejarea datelor personale, apreciindu-se că acestea fac parte din categoria informaţiilor de interes public neexceptate comunicării şi vizează studiile funcţionarilor, potrivit dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 (ds. nr. 3610/30/2014, 778/30/2018, 9632/30/2017, 9639/30/2017).
Conform Deciziei civile nr. 1007/15.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. 9639/30/2017:
„Speţa dedusă judecăţii pune în discuţie admisibilitatea unei cereri de comunicare, în considerarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 a informaţiilor referitoare la studii, cuprinse în curriculum vitae al unei persoane ce ocupă postul de director al unei instituţii publice, în speţă al Serviciului Public Creşe.
Or, după cum corect a reţinut şi tribunalul, pârâtul se încadrează în categoria autorităţilor publice vizate de art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2004, iar informaţiile referitoare la studiile efectuate de directorul unui serviciu ce funcţionează în cadrul primăriei, cuprinse în CV-ul depus la angajare, reprezintă o informaţie de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, deoarece „priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice”, nefiind exceptate de la comunicare potrivit dispozițiilor art. 12 din legea privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Respectiv, Curtea constată că nu ne aflăm în situaţia accesului la informaţii din dosarul profesional al unui funcţionar public, reglementat strict de art. 12 din H.G. nr. 432/2004, după cum se susţine de către recurent, ci este vorba despre o informaţie de interes public la care orice persoană trebuie să aibă acces liber şi neîngrădit.
În conţinutul art.12 din Legea nr.544/2001 sunt prevăzute exceptările de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art.1 şi, respectiv, la art. 111 la mai multe informaţii, între care la lit.”d” se face referire la “informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii”, cu menţiunea în art.14 al.(1) că “informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”.
Curtea reţine, însă, că, în speţă, intimatul-reclamant a solicitat informaţii cu caracter profesional, iar nu personal, cu privire la studiile doamnei T.N.D., director al Serviciului Public Creşe, cuprinse în CV-ul acesteia, depus la angajare, iar nu în dosarul său profesional.
Or, potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 432/23 martie 2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici, dosarul profesional conţine acte administrative şi documente care evidenţiază cariera funcţionarului public de la naşterea raportului de serviciu până la încetarea acestora, în condiţiile legii, pentru ca, în alin. 2 al textului de lege să se statueze în sensul că, “dosarul profesional cuprinde date cu caracter personal şi profesional”.
În acest context, instanţa reţine că datele solicitate de către recurentul-reclamant se încadrează în categoria celor cu caracter profesional, astfel cum au fost calificate chiar de actul normativ anterior menţionat, iar nu în categoria celor cu caracter personal sau în categoria celor ce nu fac parte din informaţiile de interes public, după cum a susţinut recurentul în cuprinsul răspunsului la solicitarea reclamantului şi, ulterior, prin prezenta cale de atac.
Criticile recurentului referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.12 din H.G. 432/2004, care limitează categoriile de persoane ce au acces la dosarul profesional al funcţionarului public, nu sunt aplicabile în speţă, din moment ce reclamantul nu a solicitat accesul la dosarul profesional al funcţionarului public, ci doar comunicarea anumitor date profesionale care, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001, mai precis prin raportare la art.12, art.13, art.14 al.1 din acest act normativ, nu pot fi considerate informaţii exceptate de la comunicare, ele neregăsindu-se în enumerarea textului de lege (art.12)”.
Într-o opinie minoritară, se apreciază că CV-urile sunt exceptate de la comunicare, întrucât reprezintă documente care se regăsesc în dosarul profesional al funcţionarului public, fiind prin urmare, aplicabile dispoziţiile art. 12 al. l din H.G. nr. 432/2004 (dosarul nr. 9339/30/2017).
Conform motivării deciziei civile nr.1905/4.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. 9339/30/2017:
„În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea reţine că problema ce se impune a fi analizată în speţă este de a stabili dacă este permisă comunicarea datelor cu caracter profesional cuprinse în CV-ul depus la angajare de un funcţionar public, împreună cu fişa postului şi dispoziţia autorităţii publice de numire pe funcţie.
Curtea observă că aceste informaţii nu au fost comunicate reclamantei, întrucât autoritatea publică a reţinut că nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public, urmare a aplicării dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr.432/2004, coroborat cu art.2 lit. b) din Legea nr.544/2001, iar prima instanţă a apreciat că informaţiile solicitate sunt exceptate de la accesul public, conform art.12 din H.G. nr. 432/2004, privind dosarul profesional al funcţionarilor publici.
Recurenta critică hotărârea primei instanţe invocând în principal faptul că această soluţie este în contradicţie cu alte soluţii pronunţate la nivelul Curţii de Apel Timişoara prin care s-au admis cereri similare, iar pe de altă parte, arată că nu a solicitat accesul la dosarul profesional al funcţionarilor publici, ci doar comunicarea unor date profesionale care nu se regăsesc în enumerarea cuprinsă la art.12 din Legea nr.544/2001, şi ca atare nu pot fi considerate informaţii exceptate de la comunicare.
Curtea reţine că este de necontestat accesul liber şi neîngrădit al cetăţeanului la informaţiile de interes public, în conformitate cu prevederile Legii nr.544/2001, prin informaţii de interes public înţelegându-se orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei (art.2 lit. b).
Deşi conform art.12 lit. d) din aceeaşi lege, informaţiile cu privire la datele personale sunt exceptate de la accesul liber, prevederile art.14 alin.1 stabilesc că informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.
Acestea sunt argumentele recurentei în a susţine că informaţiile cu caracter profesional cuprinse în CV-ul cuprins la angajare, precum şi documentele reprezentând fişa postului şi deciziile de numire pe funcţie, a căror comunicare o solicită intră în sfera capacităţii de exercitare a unei funcţii publice şi astfel îndeplinesc condiţia de informaţii de interes public ce se impune a fi comunicate.
Curtea observă însă că toate documentele a căror comunicare o solicită reclamanta fac parte în acelaşi timp şi din dosarul profesional al funcţionarului public, ce se gestionează în conformitate cu prevederile H.G. nr. 432/2004, dispoziţie legală care stabileşte la art. 5 alin.1 că dosarul profesional conţine actele administrative şi documentele care evidenţiază cariera funcţionarului public de la naşterea raporturilor de serviciu până la încetarea acestora, în condiţiile legii, cuprinzând atât date cu caracter personal, cât şi cu caracter profesional (alin. 2) şi acest sens la alin. 5 sunt enumerate documentele cuprinse obligatoriu în dosarul profesional al funcţionarului public, printre care se numără şi fişa postului (lit. l) şi dispoziţia de numire pe funcţie (lit. k, m).
Instanţa mai reţine că în mod corect judecătorul fondului a observat incidenţa în speţă a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din H.G. nr.432/2004, reţinând că la datele cu caracter personal şi profesional înscrise în dosarul profesional al funcţionarului public, atât la cele întocmite pe suport hârtie, cât şi la cele întocmite în format electronic, precum şi la datele funcţionarului public înscrise în registru au acces, în prezenţa conducătorului compartimentului de resurse umane sau a persoanei care are atribuţii cu privire la evidenţa personalului, şi pot obţine copii, extrase sau certificări ale acestor date, la solicitarea scrisă şi motivată, numai următoarele persoane şi autorităţi sau instituţii publice: conducătorul autorităţii sau instituţiei publice; conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public sau, după caz, alt funcţionar public care are calitatea de evaluator al funcţionarului public; persoanele împuternicite ale unor autorităţi sau instituţii publice cu atribuţii de control; preşedintele şi/sau membrii comisiei de disciplină; consilierii juridici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public titular al dosarului profesional, în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică este parte într-un proces cu acesta, iar datele prezentate sunt relevante pentru soluţionarea cauzei; funcţionarii publici din cadrul compartimentului de resurse umane care au atribuţii în acest sens şi instanţele judecătoreşti şi organele de cercetare penală.
Din interpretarea gramaticală a acestor dispoziţii legale, Curtea reţine că folosirea structurii „numai” denotă condiţia imperativă ca accesul la datele cu caracter profesional cuprinse în dosarul profesional al funcţionarului public să fie realizat exclusiv în favoarea persoanelor indicate anterior, interpretare ce se coroborează cu dispoziţiile cuprinse la alin. 4, conform cărora „accesul, eliberarea de copii, extrase sau certificări, totale ori parţiale, de pe registru sau de pe documentele din dosarul profesional al funcţionarului public, atât cele întocmite pe suport hârtie, cât şi cele întocmite în format electronic, este permisă numai în situaţiile prevăzute de prezenta hotărâre”.
Din această perspectivă nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, conform cărora nu a solicitat accesul la dosarul profesional al funcţionarului public, ci doar comunicarea anumitor date profesionale, care nu sunt enumerate printre situaţiile de excepţie de la accesul liber la informaţiile de interes public, întrucât comunicarea unor documente de natura fişei postului, a CV-ului şi a deciziilor de numire pe funcţie, documente ce fac parte obligatoriu din dosarul profesional al funcţionarului public, echivalează în fapt cu accesul la dosarul profesional al funcţionarului public din partea unei persoane ce nu intră în enumerarea limitativă cuprinsă la art.12 alin.1, fiind astfel incidente prevederile art.12 alin. 4 din H.G. nr.432/2004 ce permit accesul numai în situaţiile reglementate de acest act normativ.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei conform căreia instanţa de fond nu a ţinut cont de practica judiciară existentă la nivelul Curţii de Apel Timişoara, ce relevă admiterea unor acţiuni prin care s-au solicitat comunicarea unor documente similare, Curtea reţine că recurenta nu a făcut dovada existenţei unei practici judiciare unitare în această materie la nivelul Curţii de Apel Timişoara.
Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate şi văzând şi dispozițiile art. 496 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., Curtea constată că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de casare invocate de recurentă, motiv pentru care în baza art. 496 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., se va proceda la respingerea recursului ca nefondat”.
4.2 Opinia referentului
Rezultă din cuprinsul raportului transmis că referentul este favorabil opiniei majoritare.
4.3 Opinia formatorului INM
Curriculum vitae (CV) nu figurează printre documentele cuprinse în dosarul profesional, astfel încât, dincolo de orice alte considerente, acestuia nu i se aplică regimul juridic reglementat de HG nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici.
Așadar, în cazul acțiunilor având ca obiect obligarea unei autorități publice să comunice CV-ul unui funcționar public, se vor aplica dispozițiile legale ce reglementează dreptul de acces la informațiile de interes public și protecția datelor cu caracter personal, respectiv Legea nr. 544/2001 şi Legea nr. 677/2001 (în prezent abrogată prin Legea nr. 129/2018), cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a Regulamentului (UE) 2016/679 al 16 Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), a Deciziei nr. 37/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau a altor acte normative relevante în cauză.
Aplicarea acestor dispoziții (parte din ele menționate expres în motivarea opiniei majoritare) nu a ridicat însă probleme pentru Curtea de Apel Timișoara, astfel încât nu este necesară o analiză suplimentară.
Facem însă observația că un CV poate conține date cu caracter personal care nu sunt de interes public și pe care instanțele sunt ținute să le protejeze, la cererea funcționarului public interesat (de ex., prin anonimizarea lor).
Având în vedere că CV-ul nu este un document al cărui cuprins să fie reglementat prin dispoziții legale, un răspuns general valabil pentru toate situațiile care se pot ivi în practică nu poate fi dat.
Pentru aceste considerente, propunem următorul răspuns:
Informațiile cuprinse în curriculum vitae (CV) nu sunt supuse regimului juridic reglementat de HG nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici.
4.4 Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
În sensul opiniei exprimate de formatorul INM, cu următoarea completare: datele de interes public cuprinse în CV privind traseul profesional pot fi comunicate doar ca informații de sine stătătoare.
4.5 Opinii exprimate de participanții la întâlnire
În unanimitate, a fost agreată opinia formatorului INM, completată cu mențiunea formulată de ÎCCJ: “datele de interes public cuprinse în CV privind traseul profesional pot fi comunicate doar ca informații de sine stătătoare”.
În consecință, dezlegarea dată problemei de drept este următoarea:
Informațiile cuprinse în curriculum vitae (CV) nu sunt supuse regimului juridic reglementat de HG nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici. Datele de interes public cuprinse în CV privind traseul profesional pot fi comunicate doar ca informații de sine stătătoare.
