Titlul problemei de drept: Abatere disciplinară săvârşită de un salariat cu funcţia de asistent medical. Organul competent să aplice sancţiunea disciplinară: angajatorul (unitatea sanitară) şi/sau Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
- Materie: civil
- Subcategoria: litigii de muncă
- Acte normative incidente: art. 247-252 C. muncii, art. 62-66 din O.U.G. nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 278/2015 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, art. 39-57 din STATUTUL Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România
Situația adusă în discuție este cea a unei persoane, salariată a unei unităţi medicale, în funcţia de asistent medical, și, în același timp, membră a Ordinului Asistenţilor Medicali din România, care săvârşeşte o abatere disciplinară în legătură cu administrarea unor medicamente, fapta fiind constatată de directorul unităţii sanitare.
Problemele de drept:
- faţă de prevederile art. 62-66 din O.U.G. nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 278/2015privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, art. 39-57 din STATUTUL Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, angajatorul este competent să realizeze cercetarea disciplinară şi să aplice o sancţiune potrivit Codului muncii sau trebuie să sesizeze Ordinul Asistenţilor Medicali din România? dacă angajatorul este competent să aplice sancțiunea, el aplică sancţiunile prevăzute de art. 248 alin. 1din Codul muncii sau, în baza art. 248 alin. 2, angajatorul trebuie să aplice regimul sancționator prevăzut de O.U.G. nr. 144/2008?
- dacă Ordinul Asistenţilor Medicali din România este singurul organ competent să cerceteze o abatere disciplinară săvârșită de un asistent medical şi să aplice o sancţiune sau dacă pentru aceeaşi faptă se poate realiza o cercetare disciplinară şi să se aplice o sancţiune atât de angajator, cât şi de Ordinul Asistenţilor?
Opinia formatorilor INM:
O.U.G. nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 278/2015 reglementează exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical. Aceste profesii pot fi exercitate, potrivit art. 11 din actul normativ menționat, „în regim salarial și/sau independent”. Prin urmare, persoanele care exercită aceste profesii pot să nu le exercite în baza unui contract individual de muncă, într-un raport de muncă guvernat de dispozițiile Codului muncii.
În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 278/2015, și ale Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor și Asistenților Medicali din România, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali răspund disciplinar pentru nerespectarea legislației din domeniul profesiei, a Codului de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei și al asistentului medical din România, a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare de organele de conducere ale Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.
Răspunderea disciplinară reglementată de aceste acte normative este, în esență, o răspundere disciplinară profesională, aplicabilă pentru încălcarea regulilor aplicabile profesiei și calității de membri ai organismelor profesionale respective.
De altfel, art. 6 alin. (1) lit.m) din Statut enumeră printre atribuțiile pe care le are Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, prin structurile naţionale sau judeţene, și pe aceea de a: m) analiza cazurile de abateri de la normele de etică şi deontologie şi de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de jurisdicţie profesională.
Sancțiunile aplicabile potrivit reglementărilor profesionale sunt: mustrarea, avertismentul, suspendarea și, respectiv, retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și informarea Ministerului Sănătății Publice cu privire la retragerea dreptului de exercitare a profesiei pe perioada respectivă. Sancțiunile se aplică de către organismele profesionale prevăzute expres de O.U.G. nr. 144/2008.Din natura și întinderea sancțiunilor ce pot fi aplicate rezultă că acestea nu se referă la raporturile de muncă existente între membrul Ordinului și angajator, care va fi doar înștiințat despre aplicarea anumitor sancțiuni.
Spre deosebire de răspunderea disciplinară profesională reglementată de actele normative menționate mai sus, care este aplicabilă și salariaților, dar și persoanelor care exercită profesiile respective în mod independent, răspunderea disciplinară reglementată de Codul muncii este aplicabilă numai în cadrul raporturilor de muncă ce intră sub incidența Codului muncii, adică se aplică asistentului medical care este și salariat, în limitele raportului său de muncă cu angajatorul.
În considerarea raportului de subordonare, angajatorul dispune, potrivit art. 247 C. muncii, de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, adică „o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Prin urmare, în cazul în care persoana în cauză este atât salariată, cât şi membră în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România și săvârșește o abatere disciplinară în legătură cu administrarea unor medicamente, prin care încalcă obligațiile ce îi revin, fiecare din cele două calităţi atrage răspunderi specifice.
Răspunderea disciplinară intervine în cazul în care prin fapta săvârșită a încălcat obligații care îi revin în calitate de salariat, sancțiunile aplicabile sunt cele prevăzute de Codul muncii, iar cel care le aplică este angajatorul în temeiul prerogativei sale disciplinare, cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252 C. muncii. Angajatorul nu are obligația de a sesiza Ordinul Asistenţilor Medicali din România.
Pe de altă parte, răspunderea disciplinară profesională intervine în cazul în care prin fapta săvârșită de persoana în cauză a încălcat obligații care îi revin conform legislației din domeniul profesiei, a Codului de etică și deontologie, a regulilor de bună practică profesională etc. ca membru al ordinului profesional din care face parte, sancțiunile aplicabile sunt cele prevăzute de legislația specială și se aplică de către organismele profesionale competente, conform procedurii specifice prevăzută de actele normative menționate.
Având în vedere cele de mai sus, este posibil ca fapta săvârșită de persoana în cauză să constituie numai abatere disciplinară în limitele Codului muncii, sau numai abatere disciplinară de la regulile profesiei.
Totuși, este posibil ca aceeaşi faptă să atragă o dublă sancţionare disciplinară, prin aplicarea a două proceduri distincte, independente sub aspectul competenţelor şi al cadrului legal, fără a se aduce atingere interdicţiei aplicării mai multor sancţiuni pentru aceeaşi abatere (non bis in idem), întrucât cele două sancţiuni sunt aplicate pentru două calităţi diferite, de salariat, respectiv de membru al unui corp profesional, și în considerarea individuală a fiecăruia dintre cele două raporturi juridice distincte în care se află antrenat simultan asistentul medical.
Mai mult, trebuie avut în vedere și faptul că sancțiunile sunt diferite și în ceea ce privește efectele lor. De exemplu, sancțiunile prevăzute de Codul muncii nu sunt de natură să afecteze statutul profesional al salariatului în cauză, neavând drept efect suspendarea sau, respectiv, retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și informarea Ministerului Sănătății Publice cu privire la retragerea dreptului de exercitare a profesiei pe perioada respectivă, ci afectează numai raportul de muncă dintre salariat și angajatorul său.
Codul muncii, în cap. II, art. 247-252, pe de o parte, şi O.U.G. nr. 144/2008, în cap. II, art. 62-66 şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobat prin hotărârea 1/2009, prevăd proceduri distincte de sancţionare disciplinară, atât în ceea ce priveşte titularii sesizării, cât şi cu privire la comisia de cercetare, la sancţiunile ce pot fi aplicate, căile de atac împotriva deciziei de sancţionare.
Textul art. 248 alin. 2 nu este aplicabil în cauză, întrucât acesta se referă la situaţia în care prin statute profesionale aprobate prin lege specială se stabileşte un alt regim sancţionator. Condiţia implicită este ca acest regim sancţionator să se refere la sancţionarea disciplinară a salariaţilor. Or, O.U.G. nr. 144/2008 nu prevede un alt regim sancționator pentru salariați pentru încălcarea regulilor aplicabile în raportul de muncă cu angajatorul lor, ci un regim sancționator specific pentru răspunderea disciplinară a asistentului medical, ca membru al corpului profesional.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
- Ca argument suplimentar în susținerea opiniei formatorilor INM s-a reținut că O.U.G. nr. 144/2008 transpune prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale, care califică activitatea exercitată de asistenții medicali ca profesie liberală. Aceeași directivă prevede că această activitate poate fi prestată cu caracter independent sau ca angajat.
- Consecințele suspendării din profesie, ca sancțiune disciplinară aplicată de ordinul profesional, se răsfrâng și asupra relației cu angajatorul, determinând o încetare de drept a contractului de muncă.
- În ceea ce privește sfera faptelor care pot atrage sancțiuni disciplinare, art. 62 din O.U.G.nr. 144/2008 facetrimitere, în partea sa finală, la „orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei (…)”.
- Există posibilitatea derulării de proceduri judiciare paralele de contestare a deciziilor de sancționare emise de angajator, respectiv de corpul profesional, fără ca legislația să prevadă o ordine de soluționare.
- Dispozițiile O.U.G. nr. 144/2008 au caracter special față de prevederile Codului muncii în materia răspunderii disciplinare, câmpul de aplicare al acestora fiind circumscris faptelor care au legătură cu exercitarea profesiei.
- Sancțiunile disciplinare prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 144/2008 și aplicate de corpul profesional conturează mai degrabă incapacități profesionale, nu o răspundere disciplinară specifică raportului de subordonare de dreptul muncii.
Cu majoritate, participanții au agreat opinia formatorilor INM.
A fost reținută și opinia conform căreia, dacă fapta a fost săvârșită în exercitarea profesiei sunt aplicabile exclusiv dispozițiile O.U.G. nr. 144/2008, care derogă de la dispozițiile Codului muncii în materia răspunderii disciplinare.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ale curților de apel, care a avut loc la Cluj-Napoca, între 18 şi 19 aprilie 2019.