Pe poetul, eseistul, redactor şef al revistei „Familia, .optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului’ clujean, Ioan Moldovan toată lumea îl cunoaște pentru activitatea literară multipremiată: Premiul Naţional pentru Poezie – Atelierul Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni” (Gorj), 2018Premiu de excelenţă al Revistei Poesis (Satu Mare, 2019)Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Cartea de Poezie, pentru anul 2019, pentru volumul Multe ar mai fi de spus, Ed. Cartea Românească, nominalizare la Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, anii 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, nominalizare la Premiul Cartea anului a Uniunii Scriitorilor, anul 2014, 2019, dacă e să amintim doar ultimele mari realizări prezentate pe site-ul Uniunii Naționale a Scriitorilor Români. Marți seara a fost premiat de avocatul, poetul, scriitorul și eseistul Paşcu Balaci, preşedintele Cenaclului literar al Baroului Bihor, cu o medalie de onoare, ordin instituit pentru a onora activitățile literare de excepție. În mod special, a subliniat Pașcu Balaci, a fost premiată activitatea de 25 de ani a poetului Ioan Moldovan la cârma Revistei Familia. Ioan Moldovan a avut o intervenție scurtă, parafrazând cea ce spunea JFK, “Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți face tu pentru ea” – <Să nu te întrebi niciodată ce a făcut Revista Familia pentru tine, să te întrebi ce ai făcut tu pentru Revista Familia și dacă ai un răspuns bunla această întrebare atunci meriți această medalie>.
Aspecte mai puțin cunoscute despre omul de cultură Ioan Moldovan se găsesc pe siteul https://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/35_Moldovan.htm
Joacă fotbal în echipa liceului, apoi pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citeşte la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scînteii tineretului”, este remarcat de Ana Blandiana la Poşta redacţiei a revistei „Contemporanul” şi de Adrian Păunescu în pagina „Ave” a revistei „Tribuna”. În urma eşecului la examenul de admitere la Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu se pregătise, intenţia sa fiind să dea admitere la regie film – un vis adolescentin –, proiect abandonat pe ultima sută de metri) lucrează din toamnă până în primăvară ca muncitor necalificat la Fabrica de bomboane „Vitadulci”, pentru a nu fi încorporat în armată. În 1972 intră primul la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai”– secţia română-latină şi, începând cu anul al doilea, activează la revista studenţească „Echinox”, fiind redactor, apoi secretar de redacţie. Este perioada fastă a celui de-al doilea val echinoxist, când este coleg cu alţi ucenici ai scrisului literar (la revistă şi cenaclu sub conducerea lui Marian Papahagi – Ion Pop, directorul „Echinox”-ului, se afla în acea perioadă la Paris, Sorbona –, la cursuri, seminarii şi grupe de cercetare sub îndrumarea lui Mircea Zaciu şi a Ioanei Em. Petrescu) care vor deveni peste ani nume importante ale optzecismului literar: Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Al. Th. Ionescu, Alexandru Vlad, Virgil Mihaiu, Virgil Podoabă, Augustin Pop, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ştefan Borbély, Gheorghe Perian, Tudor Dumitru Savu. Scrie şi publică poezii, articole, recenzii; în 1976 primeşte premiul pentru poezie „Primăvara studenţească” (Cluj) şi al revistei „Amfiteatru” (Bucureşti). Activitatea: După absolvirea facultăţii (în 1976, după ce cu un an înainte se căsătorise cu Petronela Pantiş, colegă la facultate şi în redacţia „Echinox”-ului, anul absolvirii fiind şi cel al naşterii primului fiu, Rareş, cel de-al doilea, Vlad, născându-se în 1981, la Baia Mare) lucrează ca dascăl în Maramureş, la Cavnic, Baia Sprie şi Baia Mare, continuă să scrie şi să publice în publicaţiile locale, dar şi în revistele clujene, participă la şedinţele cenaclurilor „Prisma” şi „Nord”. În 1980 debutează editorial cu volumul de poezie Viaţa fără nume,prefaţat generos de Ion Pop, la Editura „Dacia” din Cluj-Napoca, editor fiind poetul Vasile Igna. Urmează în 1983 volumul Exerciţii de transparenţă la Editura „Cartea românească” căruia i se acordă premiul UTC pentru poezie şi în 1989 volumul Insomnii lângă munţi, la aceeaşi editură (titlul propus,Avantajele insomniei, fusese respins de cenzură). În paralel face parte din colectivul de colaboratori ai Dicţionarului de scriitori români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, redactând peste 40 de articole. În primăvara anului 1989 se încheie perioada maramureşeană, una pe care o consideră fertilă şi despre care vorbeşte întotdeauna cu bucurie şi melancolie. În aprilie se mută la Oradea (familia proprie urmându-l din toamnă) fiind primit în redacţia celebrei reviste „Familia” unde îl are coleg pe Ion Simuţ, el însuşi echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacţie vor lucra alţi doi echinoxişti – Virgil Podoabă şi Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ştef, activând în această redacţie şi în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor şef al „Familiei”. În 1993 îi apare volumul Arta răbdării (Editura Dacia) pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca şi al revistei „Poesis” din Satu Mare; în 1997, Avantajele insomniei, antologie de autor (Editura Helicon, Timişoara), premiul revistei „UNU” Oradea; în 1999,Tratat de oboseală (Editura Clusium) şi O uitare de texte, antologie de autor cu o secţiune de şapte Inedite (Editura Axa, Botoşani, colecţia „La steaua – poeţi optzecişti”). Din 2000 este directorul „Familiei”. În 2002, la împlinirea vârstei de 50 de ani, Editura „Dacia” (director poetul Ion Vădan) îi tipăreşte volumul Interioarele nebune, în colecţia „Poeţii Urbei”, o selecţie de autor din volumele publicate anterior, urmată de secţiunea care dă titlul volumului conţinând 31 de poeme inedite. Colaborează la Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (Zaciu, Papahagi, Sasu). Din creaţia sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, franceză, albaneză, solvenă, slovacă, turcă, ivrit etc. Colaborează la numeroase reviste literare din ţară. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO şi al PEN-Clubului Român.
