Teribilism, conduită neconformă regulilor de circulaţie, neglijenţă raportat la ceilalţi participanţi la trafic, părăsirea locului accidentului, atitudine neadecvată, ostilă, agresivă verbal, proferând injurii, în timpul examenului clinic, fapt ce relevă lipsa unei minime conștientizări şi regret cu privire la fapta presupus a fi comisă. Sunt acțiuni reținute de instanță în motivarea condamnării la 6 ani de închisoare cu executare a lui Călin Alexandru Buciuman, șoferul care l-a omorât pe Horia Chiva, de 12 ani, pe trecerea de pietoni de pe Calea Aradului.
Avocatul părții vătămate, Răzvan Doseanu, spune că pedeapsa este probabil o premieră pentru Oradea fiind una „aspră” însă la “la solicitarea expresă a familie” hotârârea Judecătoriei Oradea va fi atacată cu apel. Judecătoria Oradea a hotârât că fapta lui Alexandru Călin Buciuma întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor de, ucidere din culpă, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 al. 1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului. Instanța reține că elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speţă, constă în acţiunea inculpatului de alovi frontal victima cu autoturismul ca urmare a neacordării priorității de trecere a pietonului prin loc permis și semnalizat corespunzător.
A recunoscut faptele
Acţiunea a fost săvârşită cu ocazia efectuării unei activităţi – aceea de conducere aunui autoturism pe drumurile publice,violentă, între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta în forma de vinovăţie a culpei cu prevedere, prevăzută de art. 16 alin. 4 lit. a C.pen. întrucât, a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce. Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Buciuman Alexandru Călin sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev de art. 336 Cod penal, părăsirea locului accidentului prev de art. 338 alin 1 Cod penal şi uciderea din culpă prev de art. 192 alin 2 Cod penal.În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că Alexandru Călin Buciuman conducea pe Calea Aradului din mun. Oradea din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilorcu viteza de cca 74-84 km/h, având o îmbibație alcoolică de 2,03 mg/l alcool pur în sânge, înainte de intersecția cu str. Traian Blajovici, nu a acordat prioritate de trecere, a surprins și accidentat pe minorul Chiva Horia – Andrei, care se afla în calitate de pieton în traversarea străzii Calea Aradului pe trecerea destinată pietonilor, marcată și semnalizată corespunzător, venind din partea lui dreaptă, după care a părăsit locul accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție, în urma accidentului rutier rezultând vătămarea corporală a numitului Chiva Horia – Andrei,ulterior decedând în data de 19.07.2023. Expertiza tehnică arată că având în vedere viteza de deplasare a inculpatului, impactul nu putea fi evitat prin frânare,- dacă inculpatul ar fi condus cu viteza legală de 50km/h, impactul putea fi evitat doar dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă dinmomentul declanșării stării de pericol. Moartea copilului de 12 ani Chiva Horia a fost una violentă, așa cu arată raportul de la Medicină Legală Bihor, între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată.Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii ,înainte de începerea cercetării judecătoreşti, însă instanţa procedând potrivit art. 377 alin 5 Cod procedură penală a dispus efectuarea cercetării judecătoreşti pentru a stabili încadrarea juridică.
Cere schimbarea încadrării din ucidere din culpă în omor
La începutul acestei luni, mama lui Horia Chiva, persoana vătămată Chiva Maria Luiza a formulat cerere de repunere pe rol, pentru motivul de a se ataşa fişa de cazier judiciar actualizat a inculpatului deoarece acesta este trimis în judecată într-un alt dosar penal. Instanța a reținut că fişa de cazier judiciar a fost depusă la data de 08.11.2023, iar în dosarul de urmărire penală este depus rechizitoriul emis la data de 26.04.2023 din care rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată.În urmă cu o lună, mama copilului, persoana vătămată, prin avocat a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin 2 Cod penal în infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin 1 Cod penal. În motivare, s-a arătat activitatea ilicită a inculpatului de a se urca la volanul autovehicului, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 2,09 la mie, în plină zi, în care traficul auto este evident mai amplu, grefat pe activitatea conducerii autoturismului cu o viteză mult peste limita legală. S-a arătat că inculpatul a circulat cu o viteză mult peste limita legală, depăşind cu peste 50 km/h limita legală pentru sectorul de drum în care a avut loc accidentul. De asemenea, deşi ceilalţi participanţi la trafic au observat că persoana vătămată s-a angajat în traversarea trecerii depietoni, inculpatului nici nu i-a păsat de faptul că există o trecere de pietoni pusă în evidenţă cu material roşu şi a gonit cu viteză, lovind-o în plin pe persoana vătămată.
În continuare, persoana vătămată a subliniat că un aspect deosebit de important este faptul că inculpatul nu a schiţat niciun gest de frânare a autoturismului, chiar după ce a realizat că a lovit o persoană, şi-a continuat deplasarea cu aceeaşi viteză şi a încercat să se facă nevăzut, virând pe o stradă alăturată. În concluzie, persoana vătămată, prin apărător, a arătat că alcoolemia mare, viteza de peste 50 km/h, în oraş, precum şi fuga de la locul accidentului conturează ideea că inculpatul a prevăzut posibilitatea acroşării unei persoane.
Între intenţia eventuală şi culpa cu prevedere există o limită foarte fină, din cauza identităţii de factor intelectiv.În oricare din cele două modalităţi, făptuitorul prevede două urmări, însă între ele există deosebiri în ceea ce priveşte atitudinea agentului faţă de rezultatul prevăzut.Intenţia eventuală( indirectă) există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.Culpa cu prevedere există atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. În cazul culpei cu prevedere, autorul trebuie să considere că rezultatul nu se va produce, datorită unor împrejurări obiective, pe care le evaluează în mod eronat, în cazul intenţiei indirecte producerea rezultatului este lăsat la mâna hazardului, făptuitorul neavând motive obiective şi rezonabile care să-l facă să creadă că datorită acestora rezultatul nu se va produce.
Potrivit doctrinei împrejurările obiective pe care se bazează autorul că rezultatul nu se va produce nu trebuie să existe în mod obiectiv, ci este suficient ca ele să fie percepute ca atare de către autor. În condiţiile în care procesele psihice ale vinovăţiei se desfăşoară, ca orice procese psihice, în forul lăuntric al subiectului, culpa este fundamentată pe greşita evaluare a acelor împrejurări pe care se bazează autorul, deoarece, dacă ele ar fi fost corect evaluate, rezultatul nu s-ar fi produs.Un examen ex post, probează că împrejurările respective erau insuficiente, dar atunci s-ar ajunge în situaţia în care s-ar desfiinţa culpa cu prevedere, aducând întotdeauna fapta pe terenul intenţiei eventuale, căci, analizate ex post şi obiectiv, respectivele împrejurări îşi probează insuficiența tocmai prin producerea urmării>, se arată în motivare.
Instanța a apreciat că inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului( moartea victimei) şi s-a întemeiat pe împrejurări obiective, care l-au făcut să creadă că rezultatul nu se va produce. Instanța a reţinut că <potrivit buletinului de analiză toxicologică la prima probă recoltată, inculpatul a avut o alcoolemie de 2.03 g/l alcool în sânge, însă această valoare nu a fost de natură a-i afecta în aşa măsură capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, încât să determine concluzia că inculpatul ar fi realizat că abilităţile sale de conducător auto sunt atât de mult diminuate încât doar întâmplarea ar face să nu se producă un accident rutier… potrivit examenului clinic, realizat la ora 18.55( la o oră de la accident) care reprezintă o probă obiectivă, dat fiind testele la care este supus, inculpatul era orientat temporal, spaţial, alopsihic, autopshic, nu prezenta tulburări de echilibru (proba Romberg, proba braţelor întinse) şi nici dinamic (proba de mers cu ochii deschişi/închişi). De asemenea, potrivit aceluiaşi examen clinic, inculpatul era coordonat motoriu, neprezentând imprecizie în mişcări şi avea reflex fotomotor şi de acomodare convergentă …inculpatul nu a declarat cu exactitate modul în care a resimţit efectele alcoolului, acesta arătând că nu crede că îşi putea menţine echilibrul, ulterior învederând că în acele momente s-a considerat capabil să conducă (declarație inculpat f.193-194 d.i). Întrucât inculpatul nu a fost precis cu privire la acest aspect, raportat la principiul in dubio pro reo şi având în vedere şi examenul clinc obiectiv, precum şi declaraţia martorei Bandula Flavia care a arătat că inculpatul se putea ţine pe picioare, instanţa va reţine că starea fizică a acestuia nu era de aşa natură încât să nu poată conduce vehicule. În acest sens, pledează şi traseul urmat de inculpat, acesta conducând de la sediul firmei, până pe strada 6 Martie din Oradea şi ulterior până la locul accidentului, fără a produce un accident de circulaţie, deşi distanţa parcursă este considerabilă, cu situaţii complicate de trafic. Or, în condiţiile în care capacităţile sale psihofizice ar fi fost mult diminuate, este greu de crezut că acesta ar fi fost capabil să conducă pe o asemenea distanţă şi în condiţiile de trafic date>, se arată în motivare. Contrar celor susţinute de procuror, instanţa reţine că un timpatât de scurt de la momentul declanşării stării de pericol( momentul în care inculpatul a observat victima) şi până în momentul impactului, l-a pus pe inculpat în imposibilitatea de mai lua o măsură obiectivă pentru a preveni rezultatul. Problema intenţiei indirecte s-ar fi pus doar în situaţia în care inculpatul ar fi avut timpul necesar pentru a evita impactul şi cu toate acestea şi-a continuat acţiunea, apreciind că doar întâmplarea nu va duce la producerearezultatului. Instanța a considerat că desfăşurarea acţiunii infracţionale pe timp de zi şi carosabil uscat reprezintă condiţiiobiective de natură a crea impresia inculpatului că în cazul în care un pieton s-ar fi angajat în traversarea străzii ar avea posibilitatea de a-l observa de la o distanţă mai mare, suficientă pentru a opri în condiţii de siguranţă. În opinia instanței, viteza avută de inculpat, în condiţiile în care nu există date din care să reiasă că autorul a condus haotic înainte de producerea evenimentului( parchetul nesolicitând imaginile video ale camerelor de supraveghere amplasate pe traseul urmat de inculpat) sau că a încălcat o altă regulă de circulaţie importantă, nu reprezintă un criteriu decisiv în stabilirea formei de vinovăţie a intenţiei indirecte. <Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin 2 Cod penal în infracţiunea de omor prev de art. 188 Cod penal este nefondată>, se arată în motivare.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie direct, consideră instanța, care analizând aspectul laturii obiective, reține că elementul material al infracţiunii prev de art. 338 Cod penal constă în fapta inculpatului care, în calitate de conducător auto după ce fost implicat într-un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane a părăsit locul accidentului de circulație.
La individualizarea pedepsei instanţa reţine gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aspect care rezultă atât din pedepsele prevăzute de lege pentru astfel de infracţiuni, cât şi din urmările care s-au produs. Instanţa constată că anterior producerii evenimentului rutier, inculpatul ar fi consumat, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia, trei pahare de vin şi cinci pahare de whisky, iar ulterior s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia, pe care l- a condus pe mai multe străzi din mun. Oradea, fapt ce dovedeşte teribilism, conduit neconformă regulilor de circulaţie, neglijenţă raportat la ceilalţi participanţi la trafic, inculpatul neavând nici o reţinere în a pune în pericol chiar şi integritatea corporală a colegei sale de muncă, martorul Bandula Daiana, pe care a invitat-o să-l însoţească cu maşina de serviciu.
Lipsa unei „ minime conștientizări şi regret cu privire la fapta presupus a fi comisă„
În continuare, instanţa reţine atitudinea ulterioară producerii evenimentului rutier, inculpatul părăsind locul accidentului, iar în timpul examenului clinic a manifestat o atitudine neadecvată, ostilă, agresivă verbal, proferând injurii, fapt ce relevă lipsa unei minime conștientizări şi regret cu privire la fapta presupus a fi comisă.De asemenea, instanţa reţine viteza mare cu care circula inculpatul la momentul comiterii presupuselor fapte, deşi potrivit legii avea obligaţia de a reduce viteza în zona trecerii de pietoni, implicarea în fapte de natură penală, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 24.03.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sub aspectul comiterii infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, precum şi conduita în trafic a inculpatului, din istoricul sancţiuni, rezultând că acesta a avut, în mod repetat, abateri de la normele privind circulaţia pe drumurile publice. Instanţa reţine elementele pozitive ale inculpatului, respectiv vârsta tânără, gradul de integrare socială, acesta având un loc de muncă, atitudinea de recunoaştere a faptelor, lipsa antecedentelor penale, precum şi atitudinea de regret manifestată pe tot parcursul procesului. Instanţa va da eficienţă efectului substanţial al procedurii recunoaşterii învinuirii, având ca rezultat reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, astfel cum se prevede în art. 396 alin 10 Cod procedură penală.Astfel, în urma reducerii cu o treime, limitele de pedeapsă sunt: 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin 2 Cod penal, 8 luni la 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev de art. 336 Cod penal şi 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin 1 Cod penal. Pentru considerentele de mai sus, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare( pedeapsa maximă ca urmare a reducerii limitelor cu o treime) pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prev de art. 192 alin 2 Cod penal, 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev de art. 336 Cod penal şi 2 ani pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului prev de art. 338 Cod penal.
<În temeiul art. 38 alin 1 Cod penal, raportat la art. 39 alin 1 lit b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, pe care o majorează cu o treime din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 4 luni închisoare) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenţie. Raportat la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, analizate mai sus, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată susţinerea aprătorului inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Raportat la riscul scăzut de recidivă, instanţa apreciază că nu se impune prelevarea deprobe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.G.D.J….Instanţa reţine că din istoricul contravențional al inculpatului a rezultat că, indiferentcâte sancțiuni contravenționale i-au fost aplicate până la momentul săvârșirii faptelor de careacesta este acuzat în prezenta cauză, acesta nu pare să fi înțeles că trebuie să respecte legislaţia rutieră şi, implicit, dreptul celorlalți participanți la trafic de a circula într-un mediu sigur, de respectare a regulilor de circulație, de natură a le garanta integritatea corporală și chiar viața.De asemenea, raportat la numărul, gravitatea infracţiunilor comise, precum şi la urmările produse, respectiv decesul unei persoane, instanţa apreciază că măsura arestului preventiv se impune a fi menţinută şi în continuare.
Îngrijiri medicale de 105.864
La data de 30.10.2023, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente Allianz-Ţiriac cu suma de 105.864,19 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei, suma de 999 lei reprezentând contravaloarea decont cheltuieli însoţitor şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.Prin RIL nr. 1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi că are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă. Întrucât introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente s-a realizat cu nerespectarea art. 21 alin 1 Cod penal, iar inculpatul nu răspunde pentru prejudiciul cauzat, instanţa va respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea.
