În urmă cu 3 ani, o fotografie cu dropia care cuibărea la Salonta, făcută de studentul Ioan Matiu și transmisă Asociației Grupul Milvius era considerată de o însemnătate istorică fiind dovada cuibăritului unei specii considerate cândva dispărute din România. La începutul anului 2021, 40 de dropii au fost văzute în Salonta – singura zonă din România unde încă mai trăiește această specie periclitată. Un record al ultimilor 15 ani de observareAcum se anunță că la Salonta a apărut cel mai mare stol de dropii de pe teritoriul României. Dropia de la Salonta face parte dintr-o mică populaţie transfrontalieră care foloseşte teritorii de-o parte şi de alta a graniţei cu Ungaria, în zona Salonta – Mezőgyán.<67 de exemplare Cel mai mare număr de dropii observate la Salonta în ultimii 15 ani, și e foarte posibil să fie cel mai mare stol de dropii pe teritoriul României în ultimii 30 de ani. Cu toate că suntem siguri că activitățile de conservare, pe care le desfășurăm la Salonta, au impact pozitiv asupra populației din zonă, acest număr mare de exemplare se datorează probabil faptului că, dropiile care trăiesc în zona Salonta-Mezőgyán s-au grupat cu alte păsări din regiuni învecinate din Ungaria, și au ales să petreacă perioada de iarnă împreună, la Salonta. Acest lucru este îmbucurător deoarece înseamnă că populația de la Salonta nu este izolată de restul efectivelor din Câmpia Panonică, și asta o face mai puțin vulnerabilă> , spune Nagy Attila de la Grupul Milvius.Această evoluție nu e întțmplătoare, explicația fiind implicarea localnicilor şi a administraţiilor locale în conservarea naturii, subliniindu-se necesitatea eficientizării programelor de agro-mediu care să ofere plăţi compensatorii atractive pentru fermierii prietenoşi cu dropiile.Dropia (Otis tarda) este cea mare pasăre zburătoare din Europa şi, la nivel global, este o specie vulnerabilă, care a cunoscut un declin covârşitor. Pe la mijlocul anilor 1950, a dispărut din cea mai mare parte a Europei, din cauză că habitatul său (stepa eurasiatică) s-a redus. În România, pasărea a dispărut după ce pajiştile au fost transformate în culturi agricole, dar şi din cauza braconajului. În 1988, conform evidenţelor vânătorilor, în ţară mai erau 48 de exemplare de dropii, iar după 1990 a fost declarată o specie dispărută din fauna României. La Salonta, dropia are și un centru-Clubul Dropiei, construit în cadrul proiectul Grupului Milvius “Conservarea, protejarea și promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba, ROHU-14 – The Nature Corner”, are ca scop creșterea stării de conservare a patrimoniului natural local și promovarea valorilor naturale într-un mod integrat. Cooperarea dintre municipalități (Salonta, România, respectiv Békés, Ungaria) și organizații neguvernamentale (Milvus Transilvania Vest, România și Körösök Völgye Natúrpark, Ungaria) reprezintă temelia proiectului, iar principalele activități vizează: conservarea naturii, turism, educație și conștientizare.
”Păsările nu țin cont de teritoriu, nici de granițele politice”, spunea Attila Nagy, care de 17 ani studiază dropiile din zona transfrontalieră dintre România și Ungaria.
Deși nu își schimbă teritoriul decât în situații excepționale, de o bucată de vreme, dropiile au început să prefere doar zona românească. „Înainte, obișnuiau să stea și în partea ungară o perioadă, dar, în ultimii ani, colegii de dincolo nu văd niciun exemplar, în timp ce noi vedem 30, până la 40”, spunea în urmă cu 2 ani Attila.
„Am discutat cu mai mulți specialiști și e posibil să fi ajuns la o explicație. Pentru aceste păsări, existența lanurilor de rapiță este foarte importantă. Constituie hrana principală în perioada de iarnă, pe care o consumă în proporție de 95%. În zona Salonta, în ultima perioadă, există parcele destul de mari de rapiță” , era explicația specialistului de la Milvius.
