Titlul problemei de drept: Taxa judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite pornite în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță, conținând obligații susceptibile de executare silită, devenită executorie sau, după caz, rămasă definitivă, prin respingerea, perimarea sau anularea apelului exercitat împotriva sa.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: încuviințare executare
- Acte normative incidente: art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 628 alin. (1), art. 632 alin. (2), art. 633, art. 634 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: încuviințare executare silită, taxă judiciară de timbru, titlu executoriu.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de încuviințare a executării silite se timbrează cu 20 de lei pentru fiecare titlu executoriu.
Taxa judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite se determină în funcție de numărul titlurilor executorii în temeiul cărora s-a început executarea a cărei încuviințare se solicită, prin adiționarea unor sume de 20 de lei pentru fiecare titlu executoriu în parte.
În conformitate cu art. 628 alin. (1) C. proc. civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, potrivit art. 632 alin. (2) C. proc. civ., constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Raportat la textele legale specificate anterior, pot fi aduse la îndeplinire, prin executare silită, exclusiv obligațiile susceptibile de a fi executate pe această cale.
Problema în dezbatere izvorăște atât din omisiunea legiuitorului de a insera, în mod expres, în cuprinsul art. 633 și art. 634 C. proc. civ., ce enumeră categoriile de hotărâri executorii, respectiv de hotărâri definitive, hotărârile pronunțate în primă instanță, devenite executorii sau, după caz, rămase definitive prin respingerea, perimarea sau anularea căii de atac exercitate împotriva sa, cât și din reglementarea art. 633 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile date în apel sunt hotărâri executorii, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Omisiunea de reglementare indicată mai sus poate fi acoperită prin includerea hotărârilor respective în cadrul hotărârilor executorii, respectiv al hotărârilor definitive, prin interpretarea prin analogie și în mod corespunzător a cazurilor menționate în art. 633 și art. 634 C. proc. civ.
De asemenea, art. 633 pct. 1 C. proc. civ. trebuie interpretat prin coroborare cu art. 628 alin. (1) și cu art. 632 alin. (2) C. proc. civ., adăugându-se, drept condiție pentru conferirea caracterului de titlu executoriu, și cerința ca hotărârea dată în apel să cuprindă în dispozitiv obligații susceptibile de a fi executate silit.
O decizie pronunțată în apel prin care calea de atac a fost respinsă, perimată sau, după caz, anulată, în măsura în care nu mai cuprinde nicio altă obligație susceptibilă de executare silită (cum ar fi, de pildă, obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea apelului), nu constituie titlu executoriu.
În ipoteza în care în dispozitivul unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță sunt prevăzute obligații susceptibile de executare silită, iar aceasta a devenit executorie sau, după caz, a rămas definitivă în urma soluționării apelului exercitat împotriva sa, printr-o decizie prin care calea de atac a fost respinsă, perimată sau anulată, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță, iar nu de decizia din apel. Așadar, în acest caz, cererea de încuviințare a executării silite se impune a fi timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Dacă, în schimb, atât în dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, cât și în cel al deciziei din apel sunt prevăzute obligații susceptibile de executare silită, iar partea a solicitat încuviințarea executării silite în temeiul ambelor hotărâri, cererea de încuviințare a executării silite se impune a fi timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 de lei. În acest caz, cererea de încuviințare vizează executarea silită a unor obligații distincte, cuprinse în două titluri executorii.
Totodată, dacă hotărârea pronunțată în primă instanță a fost schimbată sau anulată în apel în privința obligațiilor susceptibile de executare silită cuprinse în dispozitivul primei hotărâri, caracterul de titlu executoriu se poate conferi atât hotărârii din primă instanță, cât și celei din apel sau, după caz, numai uneia dintre ele, în funcție de întinderea și obiectul reformării.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că taxa judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite pornite în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță, conținând obligații susceptibile de executare silită, devenită executorie sau, după caz, rămasă definitivă, prin respingerea, perimarea sau anularea apelului exercitat împotriva sa, este în cuantum de 20 de lei, întrucât executarea silită privește un singur titlu executoriu, respectiv hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță, iar nu și decizia din apel.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această temă de drept procesual civil a fost dezbătută cu ocazia întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, care a avut loc la Pitești, pe 14-15 noiembrie 2019.