În Monitorul Oficial, Partea I nr. 25 din 11 ianuarie 2024 a fost publicată Legea nr. 14/2024 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.
În vederea aplicării Deciziei (UE) 2022/1.206 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind aderarea Uniunii Europene la Convenţia de la Haga din 2 iulie 2019 privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în materie civilă sau comercială, Convenţia de la Haga din 2019, se stabilesc următoarele reguli:
Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Haga din 2019, în condiţiile prevederilor Convenţiei, sunt de competenţa tribunalului.
În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Haga din 2019, competenţa de a emite, potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Convenţia de la Haga din 2019, certificatul după modelul recomandat de Conferinţa de la Haga de drept internaţional privat aparţine primei instanţe.
În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Haga din 2019, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 11 şi art. 12 alin. (1) lit. d) din Convenţia de la Haga din 2019, certificatul după modelul recomandat de Conferinţa de la Haga de drept internaţional privat aparţine acelei instanţe.
În vederea aplicării Convenţiei de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului, semnată în numele Comunităţii Europene prin Decizia Consiliului 2009/397/CE din 26 februarie 2009 şi aprobată, în numele Uniunii Europene, prin Decizia Consiliului 2014/887/UE din 4 decembrie 2014, Convenţia de la Haga din 2005, se stabilesc următoarele reguli:
În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România de o instanţă română, desemnată printr-un acord exclusiv de alegere a forului, şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar parte la Convenţia de la Haga din 2005, competenţa de a emite certificatul după modelul recomandat de Conferinţa de la Haga de drept internaţional privat aparţine primei instanţe, iar în cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar parte la Convenţia de la Haga din 2005, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite certificatul prevăzut aparţine acelei instanţe.
