La data de 19 ianuarie 2024, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, printr-o majoritate de voturi, că Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FNSAP) s-a implicat într-un act de discriminare. Aceasta s-a manifestat prin publicarea unui comunicat de presă referitor la propunerea de modificare a legii de executare a pedepselor privind deținutele care sunt mame. FNSAP a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, conform unui comunicat emis.
Modul în care FNSAP a prezentat aceste informații nu a fost neutru, ci a avut o direcționare directă către o deținută, U. G. E., etichetând-o și ironizând-o, exclusiv pentru faptul că a susținut o propunere de îmbunătățire a legislației privind regimul de executare a pedepselor. Acest lucru a depășit sfera caracterului informativ a subiectului, de interes public. Consiliul a observat că FNSAP și-a susținut punctul de vedere prin punerea la îndoială a deciziei unei femei deținute cu privire la maternitatea sa. Această decizie fusese luată în cadrul procedurilor judiciare, beneficiind de prezumția de nevinovăție conform legislației în vigoare. FNSAP a blamat-o pentru imaturitatea și lipsa de responsabilitate, încălcând astfel dreptul la viață privată și familie, așa cum este prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 8).
De asemenea, s-a subliniat că scopul Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, conform statutului său (art. 6 alin. 1), este de a apăra drepturile prevăzute în legislația națională și în acordurile internaționale, nu de a interveni în executarea pedepselor sau de a se pronunța asupra inițiativelor deținuților. Astfel, libertatea de exprimare cu privire la informații de interes public trebuie protejată, dar aceasta nu justifică declarații ofensatoare, umilitoare și jignitoare care aduc atingere demnității cu criteriul de gen.
O parte din conținutul comunicatului de presă dat publicității de către FNSAP: ”Dacă era atât de interesată de soarta propriului copil, Elena Udrea ar fi trebuit să anticipeze consecinţele faptului că infracţiunile săvârşite de aceasta îi prevesteau statutul de persoană privată de libertate, mai ales după trimiterea în fata instanţei de judecată, iar acest statut i-ar pune în dificultate relaţia cu un eventual copil. În ciuda acestui fapt, Udrea a ales să facă un copil. În acest context, cine este vinovatul pentru apariţia unor sincope în dezvoltarea psiho-emoţională a fiicei acesteia? Statul roman sau propriile decizii? (…)”
