Actualmente, dezvoltarea platformelor de socializare influențează, într-un mod negativ, propagarea de informații false, ceea ce poate conduce la o panică generalizată, cu posibile efecte distructive. Tocmai de aceea, informarea corectă a cetățenilor este esențială pentru gestionarea luptei împotriva informațiilor false și a dezinformării. În acest sens, libertatea de exprimare a gândurilor și libertatea de formare a gândirii reprezintă condiții fundamentale pentru existența unei societăți democratice, acestea împreună cu interiorul individului fiind inviolabile.
Libertatea de exprimare reprezintă un drept fundamental prevăzut de dispozițiile art. 30 din Constituție: (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Așadar, libertatea de exprimare este consacrată prin Constituție și reprezintă posibilitatea persoanei de a-și exterioriza prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
modalități de comunicare în public, gândurile, credințele religioase, creațiile spirituale de orice fel ce intră în circuitul juridic. Astfel cum este reglementată de legea fundamentală, libertatea de exprimare are un conținut complex, fiind una dintre cele mai vechi libertăți cetățenești.
Libertatea de exprimare, ca libertate fundamentală, declarată inviolabilă, reprezintă principiul, iar toate celelalte dispoziții ale art. 30 trebuie interpretate în sensul respectării acestui principiu. Orice interpretare contrară, care ar tinde să transforme excepțiile în regulă, ar fi de natură să încalce voința legiuitorului, voință exprimată expres.
Conform doctrinei și legislației, libera exprimare trebuie realizată în public. Art. 184 Cod penal definește ce înseamnă, în sensul legii penale, o faptă săvârșită în public, astfel:
Fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:
a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
Forța libertății de exprimare, în special libertatea presei, a fost deseori neutralizată prin cenzură severă și răspundere exagerată. Constituția României, prin dispozițiile articolului citat, interzice cenzura de orice fel, acestea fiind prevederi constituționale decisive pentru libertatea de exprimare.
Totodată, este interzisă suprimarea publicațiilor.
Raportat la conținutul complex al libertății de exprimare, acesta este strâns legată de garantarea demnității umane și ocupă un loc important în rândul drepturilor și libertăților omului și în cel al libertăților constituționale și, totodată, cuprinde, pe de o parte, un aspect spiritual și, pe de o altă parte, un aspect material, care privește, de fapt, toate libertățile de opinie ce au o importanță semnificată pentru libertatea presei și dreptul de a împărtăși informații și opinii și de a avea acces la informații. De aceea, prin Constituție se arată că libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații. Pentru garantarea libertății de exprimare, se permite legii să poată impune massmediei, de exemplu, obligația de a face publică sursa finanțării. Un aspect relevant îl constituie accesul la media publică și privată, libere de controlul și influența guvernelor și a companiilor puternice.
Din nefericire, în numeroase țări UE, autoritățile restricționează libertatea de exprimare, pedepsind persoane care fac publice informații secrete, dar de interes public și interzicând proteste fără motive întemeiate și doar pentru a împiedica răspândirea de critici. În mod similar, mai multe guverne și întreprinderi au o influență puternică asupra instituțiilor de presă publice și private.
Existența unor coordonate juridice în contextul cărora trebuie să se exercite libertatea de exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite, respectiv pentru abuzul în exercitarea acestei libertăți așa de importante. Astfel, art. 30 din legea fundamentală stabilește formele răspunderii și subiectele răspunderii, anume răspunderea civilă și răspunderea penală.
În ceea ce privește reglementarea la nivel internațional, CEDO consacră această libertate prin dispozițiile art. 10: (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor. (2) Dreptul la obiecție pe motive de conștiință este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.
Având în vedere că libertatea de exprimare este un drept complex, consacrat atât de instrumentele juridice internaționale în materie, cât și la nivel constituțional, putem concluziona că libertatea de exprimare este, deopotrivă, un drept al omului, o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc.
CHIRILĂ BIANCA, avocat colaborator Doseanu&Asociații S.P.A.R.L.