Prin Decizia nr. 7 din 5 februarie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
<<Dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 324 alin. 1 coroborat cu art. 324 alin 4 Noul Cod Civil prin sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” se înţelege că soluţionarea petitului având ca obiect atribuirea beneficiului locuinţei conjugale unuia dintre soţi la desfacerea căsătoriei este condiţionat de existenţa pe rolul instanţelor de judecată a unui dosar având ca obiect partaj cu privire la locuinţa conjugală a părţilor sau sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” reprezintă momentul până la care o hotărâre pronunţată într-un dosar având ca obiect atribuirea beneficiului locuinţei la desfacerea căsătoriei îşi produce efectele juridice. >>
În consecință Înalta Curte a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) și (4) din Codul civil, sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” reprezintă momentul maxim până la care hotărârea prin care a fost admisă o cerere având ca obiect atribuirea beneficiului locuinţei conjugale la desfacerea căsătoriei îşi produce efectele juridice, fără ca admisibilitatea acțiunii să fie condiționată de existența pe rolul instanțelor judecătorești a unei cereri având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra aceleiași locuințe.
