În perioada 16-17 octombrie 2023 a avut loc, la Bucureşti, Întâlnirea preşedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților
de apel dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței ocazie cu care s-a pus problema art. 628 alin. (3) C. proc. civ. prevede că executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu cuprinde niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în aceste titluri.
Problema de practică neunitară vizează în esenţă, a stabili în ce măsură art. 628 alin. (3) C. proc. civ. va primi aplicare în cazul în care obligaţia principală a fost stabilită în moneda euro, sau, după caz acesta va fi incident exclusiv în situaţia în care aceasta a fost stabilită în lei. Dacă în sprijinul primei teze s-a invocat argumentul că unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, în favoarea celeilalte opinii, s-a reţinut că însăşi stabilirea obligaţiei în euro realizează un mecanism de indexare, de actualizare a creanţei, fiind realizată finalitatea conservării valorii creanţei, urmărite prin art. 628 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, actualizarea acesteia nu s-ar putea realiza prin raportare la indicii stabiliţi de Banca Centrală Europeană, aceştia fiind aplicabili exclusiv în zona euro.
Din analiza art. 628 alin. (3) C. civ. rezultă că, în lipsa unor criterii cuprinse în titlul executoriu, de actualizare a valorii obligaţiei principale stabilite în bani, aceasta se va realiza în funcţie de rata inflaţiei, fără ca textul să distingă în funcţie de moneda în care s-a stabilit obligaţia de plată. Or, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus). Apoi, se impune a se avea în vedere că scopul actualizării în funcţie de rata inflaţiei este acela al acoperirii pagubei efectiv înregistrate de către creditor prin devalorizarea înregistrată de monedă, prin scăderea puterii de cumpărare, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective. Pornind de la această
premisă, câtă vreme se admite că şi moneda euro este supusă devalorizării, mecanismul actualizării în funcţie de rata inflaţiei este pe deplin incident. Prin urmare, nu poate fi
primit argumentul potrivit căruia prin stabilirea obligaţiei de plată în euro se realizează indexarea creanţei, fixarea obligaţiei de plată de o asemenea manieră fiind de natură a
proteja pe creditor exclusiv de fluctuaţiile de curs valutar nefaste monedei naţionale, iar nu de însăși deprecierea puterii de cumpărare a monedei euro.
Nici argumentele legate de influenţa pe care rata inflaţiei monedei naţionale o are asupra cursului valutar nu pot fi primite, actualizarea sumei stabilite în euro realizându-se prin raportare la rata inflaţiei acestei din urmă monede, singura relevantă din perspectiva determinării valorii ei de cumpărare.
Este adevărat că indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), relevant pentru a măsura inflația prețurilor de consum, este calculat de Oficiul de statistică al Comunităților Europene (EUROSTAT) în baza datelor determinate potrivit unei metodologii comune de fiecare institut național de statistică din statele situate în zona euro. Aspectul menționat nu este însă de natură să infirme raționamentul anterior expus, câtă vreme finalitatea demersului de actualizare a sumei exprimate în euro este tocmai acela al conservării valorii de cumpărare a monedei, independent de împrejurarea că România nu se află încă în zona euro.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că executorul judecătoresc poate actualiza, în funcţie de rata inflaţiei corespunzătoare monedei euro, valoarea obligaţiei principale stabilite în euro în titlul executoriu, de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.