Decizia nr. 579 din 31 octombrie 2023 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 190/8.III.2024. Prin decizia anterior menționată, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian-Valentin Stoica în Dosarul nr. 7.282/109/2019/a1.1 al Curții de Apel Pitești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 205 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia prezintă aspecte ale situației de fapt din cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. În acest context, apreciază că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege pentru soluționarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă ar trebui sancționată prin soluționarea favorabilă inculpatului, respectiv expirarea mandatului de arestare preventivă dispus în cauză. Face referire la termenele acordate în propria cauză. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015 și Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 17 ianuarie 2017. Susține că termenul de 5 zile prevăzut de art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală este un termen imperativ care se „circumscrie nu numai procedurii din faza de urmărire penală, dar și procedurii de cameră preliminară sau fazei de judecată”.
În continuare, susține că dispozițiile art. 205 alin. (4) și (5) încalcă prevederile art. 16 din Constituție în sensul în care principiul egalității în drepturi este știrbit prin natura beneficiilor pe care una dintre părți le are în contextul soluționării căii de atac. Totodată, se aduce atingere și dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, care constituie o garanție a principiului egalității, de vreme ce termenele procedurale prevăzute de lege pentru exercitarea unor drepturi procesuale sunt, prin natura lor, termene imperative, indiferent de titularul cererii (inculpat sau procuror). Legiuitorul reglementează diferit termenul de soluționare a contestației după cum aceasta a fost depusă de procuror sau de inculpat. Or, având în vedere importanța măsurilor preventive și a consecințelor pe care acestea le au asupra vieții și libertății inculpaților, calea de atac exercitată de către inculpat trebuie soluționată până la expirarea mandatului de arestare, în ipoteza unei soluții favorabile inculpatului, perioada scursă de la expirarea mandatului până la pronunțarea unei soluții de schimbare a măsurii preventive echivalând cu detenția nedreaptă.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta a fost invocată în cadrul soluționării unei contestații împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul a constatat legalitatea și temeinicia arestului preventiv dispus de judecătorul de drepturi și libertăți față de autorul excepției. Potrivit art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Curtea observă că dispozițiile procesual penale reglementează calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul prin care acesta dispune asupra măsurilor preventive la art. 205 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare”. În acest context, Curtea constată că dispozițiile art. 204 din Codul de procedură penală reglementează calea de atac a contestației împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 831 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 aprilie 2020, și Decizia nr. 604 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 aprilie 2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Curtea a reținut că termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor în cazul soluționării contestației formulate de către inculpat nu este un termen de recomandare.
Având în vedere că prevederile art. 205 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală sunt similare cu cele ale art. 204 alin. (4) și (5) din același cod, Curtea a reținut că cele statuate prin Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019 sunt aplicabile și în cauza având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală.
Așa fiind, Curtea a constatat că nu poate fi reținută existența unui regim juridic diferit aplicabil procurorului și inculpatului, sub aspectul termenului de soluționare a contestațiilor formulate de aceștia împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, de natură să îl discrimineze pe inculpat în raport cu organul de urmărire penală și să îi încalce acestuia dreptul la un proces echitabil, întrucât termenul de 5 zile, prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală reprezintă o garanție suplimentară, reglementată în favoarea inculpatului, în scopul evitării unor eventuale situații de incertitudine cu privire la posibilitatea acestuia de a-și apăra drepturile și interesele procesuale.
Astfel, contestația formulată de inculpat, conform art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu va putea fi soluționată și după data expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, iar cea formulată de procuror nu poate să fie judecată înaintea momentului anterior referit. Prin urmare, termenul de 5 zile, prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, trebuie respectat în cazul în care durata de timp de la data înregistrării contestației formulate de către inculpat și până la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior este mai mare de 5 zile, iar, în situația în care această durată este mai mică de 5 zile, contestația formulată de către inculpat, conform art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, va fi soluționată într-un termen mai mic de 5 zile, înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că textele criticate sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție.
Prin Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019, paragrafele 31—40, Curtea a constatat că, în cazul soluționării contestației formulate exclusiv de inculpat, în cursul urmăririi penale, împotriva înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aplicabil principiul non reformatio in pejus, în sensul că judecătorul de drepturi și libertăți nu poate să admită contestația și să înlăture aplicarea măsurii preventive mai ușoare.
Având în vedere considerentele Deciziei nr. 275 din 23 aprilie 2019, precitată, precum și faptul că prevederile art. 205 din Codul de procedură penală, referitoare la contestația împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, sunt similare cu cele ale art. 204 din același cod, referitoare la contestația împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, prin Decizia nr. 831 din 12decembrie 2019, precitată, Curtea a reținut că cele constatate prin decizia anterior menționată sunt aplicabile și în cauza având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin deciziile anterior invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
