Titlul problemei de drept: de la ce moment poate fi acordat, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare “Administraţie”, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare potrivit articolului unic lit. a) din Anexa 1 la Regulamentul – cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017? (Curtea de Apel Timișoara)
- Materia: contencios administrativ şi fiscal
- Subcategoria: contencios administrativ şi fiscal
- Obiect Ecris:
- Act normativ incident: Anexa 1 la Regulamentul – cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017
- Cuvinte cheie: spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare
Practica judiciară
Din expunerea problemei de drept sesizate de Curtea de Apel Timişoara rezultă că pe rolul acestei instanţe s-au aflat dosare în care s-au conturat următoarele opinii:
A) Într-o primă opinie, s-a reţinut dosarul nr. 2873/30/2018, în care prin decizia civilă nr.109/30/01.2019, Curtea de Apel Timişoara a modificat decizia nr.59/11.05.2018 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pe care a obligat-o să acorde reclamanţilor, pentru perioada 05.04.2018-30.11.2018, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, potrivit articolului unic lit.a) din Anexa 1 la Regulamentul – cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017, într-un procent cuprins între 10,1 % şi 15 % din salariul de bază lunar aflat în plată, precum şi să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare începând cu data de 05.04.2018 şi până la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin decizia nr.59/11.05.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş s-a stabilit că începând cu data de 01.04.2018 personalul acestei autorităţi beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare corespunzător timpului lucrat, conform anexei la decizie. Nefiind mulţumiţi de calculul şi cuantumul acestui spor, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva acestei decizii, iar urmare a soluţionării nefavorabile a contestaţiei, s-au adresat instanţei de judecată.
S-a observat că, potrivit art.1 al Cap. l lit. B („Reglementări specifice funcţionarilor publici”) din Anexa nr.8 (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”) la Legea – cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, iar locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
În temeiul art.23 din Legea – cadru nr.153/2017 a fost adoptată H.G. nr.917/2017 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare “Administraţie” din administraţia publică centrală, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la data de 01.01.2018.
În speţă nu este contestat faptul că la data de 05.04.2018, Direcţia de Sănătate Publică Timiş a emis buletinul de expertizare nr.7341 prin care s-a constatat existenţa unui număr de patru factori de risc, din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017.
Or, potrivit art.3 alin.3 lit. b) din Anexa la Regulamentul-cadru, locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puţin doi factori de risc din cei prevăzuţi la art.5, astfel cum se prevede în buletinele de expertizare eliberate în condiţiile legii de către direcţiile de sănătate publică.
În articolul unic din anexa 1 la Regulamentul – cadru (Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă pentru personalul prevăzut la cap.I şi cap.II din Anexa nr.VIII la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locala), aprobat prin H.G. nr. 917/2017, se prevede că: „Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap.I şi cap.II din Anexa nr.VIII la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi este următoarea: a) Spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenta a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru; b)Spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru; c) Spor de până la 5 % din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru.”.
Având în vedere că prin buletinul de expertizare nr.7341 emis de Direcţia de Sănătate Publică Timiş s-a constatat la data de 05.04.2018 existenţa unui număr de patru factori de risc, din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr.917/2017, Curtea a constatat că în speţă sunt incidente prevederile articolului unic lit. a) din anexa 1 la Regulamentul – cadru.
De asemenea, raportat la menţiunile din anexa deciziei nr.59/11.05.2018 cu privire la sporul pentru condiţii vătămătoare cuvenit reclamanţilor începând cu data de 05.04.2018, Curtea a constatat că se confirmă susţinerile recurenţilor în sensul că acest spor nu a fost calculat prin raportare la prevederile articolului unic lit.a) din Anexa 1 şi la cele ale art.11 din Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr.917/2017. De altfel, intimata nu a contestat faptul că recurenţilor nu li s-a stabilit un spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază, deşi aceştia îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul-cadru.
Referitor la prevederile art.3 din H.G. nr.917/2017 de care se prevala intimata pârâtă, Curtea a reţinut că, într-adevăr, acordarea sporului pentru condiţii de muncă, în limitele prevăzute în anexa la respectiva hotărâre, este în responsabilitatea ordonatorului de credite, cu respectarea prevederilor art.25 din Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, dar atâta timp cât intimata nu a invocat şi nu a dovedit faptul că prin acordarea unui spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază conform articolului unic lit. a) din anexa 1 la Regulamentul – cadru s-ar fi încălcat prevederile art.25 din Legea-cadru nr.153/2017 şi s-ar fi depăşit sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, aceasta trebuia să respecte dispoziţiile legale care reglementau limitele în care trebuie acordat acest spor.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea a apreciat că în speţă nu pot fi incidente dispoziţiile art.38 alin.3 lit.a) din Legea nr.153/2017, având în vedere că H.G. nr.917/2017 în care sunt menţionate expres cotele procentuale în care poate fi acordat sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, are valoarea unei reglementări speciale şi se impune aplicarea acestuia de la data intrării sale în vigoare şi a îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea sporului respectiv.
Pentru considerentele expuse, instanţa a constatat că se impune modificarea deciziei nr.59/11.05.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş în sensul obligării pârâtei să le acorde reclamanţilor, pentru perioada 05.04.2018-30.11.2018, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare potrivit articolului unic lit.a) din Anexa 1 la Regulamentul – cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017, într-un procent cuprins între 10,1% şi 15% din salariul de bază lunar aflat în plată, reţinând că nu este întemeiată solicitarea recurenţilor de a obliga pârâta să le acorde sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în procente de 15%, având în vedere că dispoziţiile legale sus menţionate stabilesc că sporul se poate acorda de la 10,1% până la 15%, iar instanţa nu se poate substitui pârâtei în stabilirea mărimii acestui spor.
(B) Într-o altă opinie, exprimată în dosarul nr. 3272/30/2018, prin decizia civilă nr.820/13.06.2019, Curtea de Apel Timişoara a considerat în sens contrar. Astfel, s-a reţinut că prin recursul promovat, reclamanții susțin, în esență, nelegalitatea deciziei contestate și, implicit a actului jurisdicțional de confirmare a acesteia, prin raportare la data la care s-a făcut aplicarea acestui spor, această dată fiind relevantă din perspectiva nivelul salariului de bază în plată, pretinzând luarea în considerare a nivelului acestui salariu aflat în plată la data de 05.04.2018, când a fost emis un nou buletin de expertizare ce a constatat îndreptățirea lor la acordarea sporului, dată la care nivelul salariului de bază fusese deja majorat prin efectul Legii nr.153/2017, și nu nivelul acestui salariu aflat în plată la data de 01.12.2017, invocând în acest sens Buletinul de expertizare cu nr.7341 prin care s-a constatat existenţa unui număr de 4 factori de risc şi dispoziţiile art.11 din H.G. nr.917/2017 coroborate cu art.1 lit.a) – Anexa 8 din Legea nr.153/2017, potrivit cărora calculul acestui spor se face prin aplicarea procentului la salariul de bază, prevederi ce înlătură, în concepția recurenților, aplicarea dispoziţiilor art.38 invocate de către intimată şi de care a ţinut cont instanţa de fond pentru a justifica raportarea procentuală a sporului pentru condiţii vătămătoare la un salariu care nu este în plată la momentul acordării dreptului ce ar determina, potrivit recurenților, crearea unor situaţii discriminatorii între salariaţii existenţi şi cei nou angajaţi, pe simplul temei al datei angajării.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut din conţinutul Legii nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice reglementarea art.13, precum şi Anexa 1 la Regulamentul-cadru vizând mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă pentru personalul prevăzut la cap.I şi cap.II din anexa nr.VIII la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală. De asemenea, au fost reţinute disp. art.38 din Legea nr.153/2017 rap. la art-3 şi art.11 din HG nr.917/2017.
Curtea a considerat că esențială pentru stabilirea legalității actului administrativ contestat și, în mod implicit, a sentinței civile recurate, este stabilirea datei de la care recurenții au fost îndreptățiți la acordarea sporului în discuție, ca și caracterul de continuitate al acestui spor, ca drept salarial cuvenit acestora.
Astfel, s-a observat că este necontestată de către părți situația de fapt reținută de către prima instanță potrivit căreia, deși prin Referatul tehnic nr.463 din 31.10.2017 de interpretare a buletinului de măsurători de câmpuri electromagnetice, conform reglementărilor legale privind expunerea umană şi protejarea sănătăţii populaţiei întocmit de Centrul Regional de Sănătate publică Timişoara s-a constatat că rezultatele acestor măsurători sunt mai mici decât valorile de referinţă menţionate în Hotărârea Guvernului nr.520 din 20.07.2016, în Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr.1193 din 29.09.2006 şi în Hotărârea Guvernului nr.1136/2006, având în vedere prevederile art.38 alin.2 lit.a) din Legea-cadru nr.153/2017, până la data de 31.12.2017, la nivelul Casei Judeţene de Pensii Timiş s-a menţinut în plată sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare la nivelul aflat în plată în luna iunie 2017, plata acestuia încetând începând cu luna ianuarie 2018, conform Deciziei nr.160/29.12.2017 a directorului executiv al Casei de Pensii Timiş.
În condițiile în care în data de 01.01.2018 a intrat în vigoare H.G. nr.917/2017 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare “Administraţie” din administraţia publică centrală, prin care s-au schimbat factorii de risc funcţie de care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, instituţia pârâtă a demarat procedurile în vederea obţinerii unui buletin de expertizare conform prevederilor art.3 alin.3 lit.b) din acest act normativ, la data de 05.04.2018, Direcţia de Sănătate Publică Timiş emițând Buletinul de expertizare cu nr.7341 prin care s-a constatat existenţa unui număr de 4 factori de risc, din cei prevăzuţi la art.5 din Regulamentul cadru.
Recurenții se prevalează de data emiterii menționatului buletin de expertizare pentru a pretinde că aceasta ar fi data nașterii dreptului salarial ce face obiectul analizei, în pofida faptului că actul normativ ce a prevăzut condițiile de acordare, respectiv prin care s-au schimbat factorii de risc funcţie de care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare a intrat în vigoare la data de 01.01.2018, aceasta fiind așadar data nașterii dreptului subiectiv și nu aceea a constatării existenței acestor factori de risc prin buletinul de expertizare, dată ce justifică atât acordarea retroactivă a acestuia, cât și, în raport de continuitatea acestui spor în salariul recurenților, aplicarea prevederilor speciale ale art.38 alin.3.
Curtea a apreciat că sintagma cuprinsă în prevederile art.11 din H.G. nr.917/2017 coroborate cu art.1 lit.a) – Anexa 8 din Legea nr.153/2017, potrivit cărora calculul acestui spor se face prin aplicarea procentului la salariul de bază în plată în luna respectivă nu este de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor art.38 mai sus evocate, în raport de momentul nașterii dreptului astfel stabilit (semnificația textului de lege fiind aceea că, în mod concret, cuantumul sporului poate diferi de la o lună la alta, în funcție de cuantumul salariului de bază aflat în plată în fiecare lună), după cum nu este de natură a crea situaţii discriminatorii între salariaţii existenţi şi cei nou angajaţi, pe simplul temei al datei angajării, în condițiile în care acest mecanism al discriminării nu a fost probat în mod concret și legislația specifică cuprinde alte temeiuri juridice pentru eliminarea discriminărilor salariale pentru condiții identice de muncă.
Opinia referentului
Nu a fost exprimată.
Opinia formatorului INM
Reţinem din conţinutul Legii-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice următoarele dispoziţii legale:
→ art.7: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I – IX; (…) i) sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal”;
→ art.23: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I – VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”;
→ art.38: „(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (4) În perioada 2019 – 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…) (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.”;
→ Anexa VIII, Capitolul I, lit.B – art.1: „(1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”; [s.n.]
Totodată, reţinem că a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare “Administraţie” din administraţia publică centrală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1039/29.12.2017 şi care intră în vigoare la 01.01.2018.
În legătură cu acest din urmă act administrativ unilateral, arătăm că în preambulul său sunt indicate ca temeiuri de drept avute în vedere art.108 din Constituţia României şi art.23 din Legea-cadru nr.153/2017, iar prin art.1 din Regulamentul – cadru se prevede că „Prezentul regulament-cadru se aplică structurilor administraţiei publice centrale prevăzute în anexa nr.VII şi în cap.I şi cap.II din anexa nr.VIII la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, (…)”, respectiv prin articolul unic din Anexa 1 la Regulamentul – cadru se arată că „Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea: a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru;(…)”. [s.n.]
Aşadar, de esenţa salariului de bază avut în vedere de Legea-cadru este identificarea sa în Anexele acestui act normativ.
În aceste condiţii, premisa acordării oricărui spor prevăzut de Legea-cadru nr.153/2017 este aceea a aplicării salariului de bază stabilit potrivit reglementării acestui act normativ, mai exact a salariului de bază din Anexele Legii-cadru nr.153/2017, întrucât astfel este definită de art.7 lit.a) noţiunea amintită, iar noţiunea de spor se defineşte de art.7 lit.i) prin prisma salariului de bază în discuţie.
Altfel spus, pentru a fi incident un spor stabilit de Legea-cadru nr.153/2017 este necesar ca persoana plătită din fonduri publice să beneficieze de salariul rezultat din Anexele amintite.
În consecinţă, se identifică următoarele ipoteze:
(i) aceea în care un funcţionar public nu beneficiază de salariul de bază stabilit de Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017, întrucât ca efect al art.38 alin.3 și 6 din Legea-cadru în urma comparării salariul de bază din luna decembrie 2017 majorat cu 25% cu salariul de bază prevăzut în anexele la lege, care cuprinde în toate cazurile gradația aferentă tranșelor de vechime în muncă, și, după caz, majorările salariale prevăzute în conținutul legii, acest din urmă nivel nu a fost atins;
(ii) aceea în care un funcţionar public beneficiază de salariul de bază stabilit de Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017, întrucât ca efect al art.38 alin.3 și 6 din Legea-cadru în urma comparării salariul de bază din luna decembrie 2017 majorat cu 25% cu salariul de bază prevăzut în anexele la lege, care cuprinde în toate cazurile gradația aferentă tranșelor de vechime în muncă, și, după caz, majorările salariale prevăzute în conținutul legii, acest din urmă nivel a fost atins.
În cea de-a doua ipoteză menţionată, de la data când funcţionarul public beneficiază de salariul de bază stabilit de Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017, acesta va beneficia şi de reglementarea aferentă din art.1 al Capitolului I – Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017 rap. la art.23 din partea generală a Legii-cadru nr.153/2017, cu consecinţa primirii cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază în acord cu dispoziţiile H.G. nr.917/2017.
În prima ipoteză, câtă vreme funcţionarul public nu beneficiază încă de salariul de bază stabilit de Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017, acesta nu va beneficia nici de reglementarea din art.1 al Capitolului I – Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017 rap. la art.23 din partea generală a Legii-cadru nr.153/2017. Aşadar, cum sporul constituie un element salarial ce se defineşte şi se calculează prin prisma salariului de bază stabilit în anexele nr. I – IX ale Legii – cadru nr.153/2017, în lipsa aplicării în cazul acelui funcţiona a salariului de bază relevant, nu va fi aplicabil nici sporul în discuţie, aşa cum este stabilit de Anexa VIII a Legii-cadru, motiv pentru care venitul său (salariul de bază + sporurile) va fi cele rezultat din aplicarea art.38 alin.1 şi următoarele din partea generală a Legii-cadru nr.153/2017.
Cât despre H.G. nr.917/2017, aceasta constituie un act administrativ unilateral cu caracter normativ adoptat în vederea aplicării art.23 şi a Anexei VIII ale Legii-cadru nr.153/2017, după cum se arată explicit atât în preambulul, cât şi în conţinutul său.
În consecinţă, în lipsa aplicării dispoziţii legale primare ale art.23 şi Anexei VIII ale Legii-cadru nr.153/2017, întrucât venitul salarial acordat acelui funcţionar public este stabilit potrivit art.38 alin.3 lit.a) şi urm. din Legea-cadru nr.153/2017, nefiind încă depăşit nivelul prevăzut pentru anul 2022 în urma majorărilor salariale acordate, nu va fi aplicabilă nici reglementarea de rang secundum legem, respectiv H.G. nr.917/2017, întrucât situaţia litigioasă nu se circumscrie domeniului de aplicare propriu acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ.
În plus, Regulamentul-cadru respectiv nu poate generaliza prin el însuşi acordarea sporului menţionat pentru întregul personal plătit din fonduri publice, anume şi în cazul celor al căror venit salarial nu a depăşit nivelul prevăzut pentru anul 2022. Astfel, sporurile reglementate de Legea-cadru nr.153/2017 în Anexele I – IX nu au o existenţă de sine-stătătoare sau necondiţionată, ci din însăşi definiţia noţiunii de „spor” reiese că de esenţa stabilirii este raportarea la salariul de bază rezultat din aceleaşi Anexe I – IX ale Legii-cadru.
În concluzie, apreciem că poate fi acordat, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare “Administraţie”, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare potrivit articolului unic lit.a) din Anexa 1 la Regulamentul – cadru aprobat prin H.G. nr.917/2017 din momentul în care funcţionarului public i se cuvine legal salariul de bază stabilit pentru anul 2022 şi condiţionat de întrunirea cumulativă a numărului factorilor de risc reglementaţi explicit, reţinând însă şi situaţia tranzitorie a intervalului 2019 – 2022 raportat la art.38 alin.4 din Legea-cadru nr.153/2017.
A admite o altă teză, cu consecința acordării sporului în discuţie, aşa cum este prevăzut de art.23 şi Anexa VIII a Legii-cadru nr.153/2017, aferent intervalul ulterior datei de 01.01.2018, în condițiile în care funcţionarul public nu beneficiază încă de nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, ar duce la nerespectarea dispozițiilor art.38, conducând la majorări salariale superioare celor conținute în aceste dispoziții, deși intenția legiuitorului a fost aceea de a proceda la o reașezare salarială etapizată.
Pentru a conchide astfel, avem în vedere şi interpretarea similară identificată în decizia nr.82/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, deşi nu vizează strict problema de drept litigioasă, constituie un argument de avut în vedere prin analogie, deducând analizei modul de aplicare a Legii-cadru nr.153/2017 sub aspectul drepturilor salariale stabilite.
Astfel, instanţa supremă a arătat în situaţia analizată că „în interpretarea dispoziţiilor Notei 2 lit.c) pct.II lit.A, cap.I din anexa nr.VIII a Legii-cadru nr.153/2017 în corelare cu prevederile art.38 alin.(1), alin.(2) lit.a), alin.(3) lit.a), alin.(4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, stabileşte că: – majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018; – pentru perioada 2019 – 2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; – prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.”. [s.n.]
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
Se propune amânarea discutării problemei de drept.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire
În cadrul dezbaterilor, s-a punctat de către reprezentanţii ÎCCJ şi CSM necesitatea formulării unei opinii unitare în cadrul INM în situația dezbaterii unor probleme conexe, opinie care trebuie conturată în baza consultării prealabile a catedrei de specialitate din cadrul institutului; totodată, s-a subliniat faptul că principalul obiectiv al acestui tip de întâlniri este acela de a se constitui într-un instrument eficient care să conducă în direcția unificării jurisprudenței, plecându-se de la o bază de discuții unitară, de la care să se construiască apoi punctul de vedere adoptat de participanți.
În unanimitate, dat fiind că în urma dezbaterilor îndelungate şi a intervenţiilor participanţilor nu s-a ajuns la conturarea unui punct de vedere cel puţin majoritar în sensul vreuneia dintre cele două opinii exprimate de formatorii INM sau al unei alte opinii argumentate, a fost agreată amânarea discuțiilor pentru întâlnirea următoare.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal, care a avut loc în perioada 17-18 octombrie 2019, la Curtea de Apel Craiova.
