Presedintii sectiilor pentru litigii de munca si asigurari sociale de la 11 curti de apel, printre care și cel din cadrul Curții de Apel Oradea, solicită intervenția Consiliului pentru prevenirea gravelor consecinte ale OUG 62/2024, printr-o scrisoare deschisă.Șefii de sectii atrag atentia ca prin respectivul act normativ este negat atributul jurisdictional al instantelor de drept comun si se interzice practic solutionarea cauzelor privitoare la drepturile salariale si la pensiile bugetarilor, pe baza legilor tarii si a probelor de la dosar, de catre judecatorii competenti in aceasta materie.
Scrisoarea deschisa este semnata de presedintii sectiilor pentru litigii de munca si asigurari sociale de la Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Targu Mures si Curtea de Apel Timisoara.
“Scrisoare deschisa catre Sectia de judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
Doamnei Judecator Denisa-Angelica STANISOR,
Presedintele Sectiei de judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
Stimati Membri judecatori ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Subsemnatii, in calitate de presedinti ai sectiilor in care se solutioneaza litigii de munca si asigurari sociale din cadrul curtilor de apel Cluj, Alba Iulia, Bacau, Brasov, Bucuresti, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Targu Mures si Timisoara si, prin prezenta va semnalam situatia fara precedent creata prin adoptarea O.U.G. nr. 62/2024, prin care se neaga atributul jurisdictional al instantelor de drept comun, in ce priveste un segment semnificativ al litigiilor ce ne sunt date in competenta.
Acest act normativ interzice practic solutionarea cauzelor privitoare la drepturile salariale si la pensiile bugetarilor, pe baza legilor tarii si a probelor de la dosar, de catre judecatorii competenti in aceasta materie.
Se impune in schimb, prin dispozitiile O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a se pronunta asupra tuturor chestiunilor de drept invocate in aceste dosare, chestiuni de drept de a caror lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzelor.
Rolul constitutional al Inaltei Curti de Casatie si Justitie de unificare a practicii nu poate justifica o confiscare de facto a atributului esential de judecata al judecatorului de scaun. Acesta are independenta deplina in solutionarea cauzelor, inclusiv sub aspectul necesitatii sesizarii I.C.C.J. pentru pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atunci cand apreciaza ca acest lucru se impune, fata de complexitatea si noutatea problemei de drept.
Aceasta centralizare obligatorie a cazuisticii reprezinta asadar o incalcare a atributului instantelor de a judeca potrivit competentelor lor stabilite prin lege organica, impunandu-se un sistem de chestionare obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru interpretarea legii, acolo unde nu exista deja pronuntate RIL-uri sau HP-uri.
Solutia legislativa astfel adoptata, intempestiv, marcheaza o schimbare profunda a viziunii legiuitorului asupra rolului judecatorului in solutionarea cauzelor, acesta devenind din interpret al legii ce se bucura de independenta in activitatea sa – un simplu angajat la buget, lipsit tocmai de atributul judecatii si chemat sa ceara instructiuni pentru modul cum sa interpreteze legea aplicabila la situatiile de fapt din dosare.
In acest mod, se aduce atingere, in primul rand, insasi ideii de justitie. Este evident ca interpretarea legii a fost si trebuie sa ramana principalul atribut al judecatorului. Independenta judecatorului este asigurata tocmai ca o garantie a judecatii sale, astfel incat lipsirea judecatorului de atributul de judecata va pune in discutie, ca o consecinta logica, legitimitatea acestei garantii. Practic, ducand la ultimele consecinte acest inceput al lipsirii judecatorului de functia jurisdictionala, independenta sa nu va mai avea un corespondent in importanta si specificul activitatii judecatorului, pentru a se justifica.
Or, rolul Consiliului Superior al Magistraturii este tocmai acela de garant al independentei justitiei.
Se incalca, in al doilea rand, competenta stabilita prin lege pentru litigiile de munca si asigurari sociale vizate prin acest act normativ. Chiar daca, aparent, aceste litigii raman pe rolul instantelor de fond, interpretarea legii in cadrul demersului judiciar este delegata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind astfel decupata o parte importanta (de cele mai multe ori cea mai importanta) din competenta de solutionare a cauzelor, in afara oricaror dispozitii ale Codului de procedura civila care sa prevada aceasta.
Instrumentele de unificare a practicii, din optionale, devin obligatorii. Acest fapt reprezinta, in sine, un pericol pentru ideea de justitie intr-un stat democratic. Justitia trebuie sa ramana in competenta instantelor legal constituite si sa fie administrata individual, iar nu colectiv.
Spetele create pe marginea unor dispozitii legale sunt deosebit de variate, si de asemenea, in cadrul litigiilor, avocatii, sindicatele, angajatorii, vin cu abordari diferite, cu puncte de vedere si perspective deosebite, astfel incat inabusirea cazuisticii inainte de a o lasa sa se formeze semnifica o negare a dreptului real de acces la instanta.
Se pune intrebarea daca un judecator, sesizat cu o noua perspectiva asupra unei probleme de drept, prin ipoteza, lamurita in cadrul acestor organizari jurisdictionale pe care le impune O.U.G. nr. 62/2024, va mai fi dispus sa analizeze aceasta noua perspectiva, sau va fi tentat sa respinga fara nici o analiza elementul de noutate care ii este adus, ingramadind solutia in dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Tot astfel, se pune intrebarea daca Inalta Curte de Casatie si Justitie va fi dispusa sa raspunda la TOATE intrebarile care se pot pune pe marginea unei probleme de drept, cu toate nuantele pe care le poate presupune.
Ca atare, din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil, sesizarea pentru HP, obligatorie si fara cenzura instantei de scaun, echivaleaza cu instituirea unui soi de actiuni colective, fara a prevedea insa garantii pentru parti, caracteristice acestor tip de proceduri. Efectul este acela al unor hotarari care incalca flagrant principiul contradictorialitatii, in conditiile in care suspendarea automata si obligatorie a cauzelor impiedica partile sa prezinte instantei argumente juridice care pot fi decisive in solutionarea cauzei lor.
Consecintele pe care O.U.G. nr. 62/2024 le aduce, prin aceasta importanta stirbire a ideii de justitie, reprezinta un precedent foarte periculos, care oricand va putea fi extins la alte tipuri de cauze, negand practic dreptul cetatenilor, consistent si real, la o instanta.
Pe de alta parte, dispare, odata cu acest act normativ, ideea de lege previzibila si clara.
In prezent, chiar facand abstractie de acest nou act normativ, stabilirea legii aplicabile unei spete a devenit o sarcina dificila, prin necesitatea de a se urmari un numar impresionant de RIL-uri si HP-uri, fapt care indeparteaza foarte mult legislatia de cetatean si o face adresabila doar unor supra-specialisti. In plus, legislatia insasi a atins, in ultimii ani, un atribut de extensivitate care o face inabordabila destinatarilor ei simpli. Spre exemplu, doar articolul 38 din Legea nr. 153/2017, transpus in document text, are o intindere pe 14 pagini cu toate notele si trimiterile pe care programul legislativ al ministerului le include, si un total de 8990 de cuvinte.
Pornind de la aceasta realitate, odata cu adoptarea O.U.G. nr. 62/2024, sarcina stabilirii legii va fi intr-un mod inimaginabil complicata, prin adaugarea indatoririi judecatorului de a urmari trimiterile pe care TOATE completele investite cu solutionarea cauzelor de tipul celor vizate prin ordonanta sunt obligate sa le trimita in teritoriu, la toate celelalte instante investite cu acest tip de cauze. Se contureaza crearea unui aflux greu de gestionat de informatii, in conditiile in care sunt obligate sa formuleze sesizari toate completele de la cele peste 50 de instante (tribunale si curti de apel). Aceste sesizari, in viziunea noului act normativ, trebuie tezaurizate si retinute pentru cazul in care o speta similara va aparea pe rolul magistratului, astfel incat sarcina studiului unei sedinte se va complica de o maniera inacceptabila.
Stimati membri judecatori ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Fata de toate aceste aspecte, care dovedesc o afectare fara precedent a ideii de justitie, a dreptului cetatenilor la un proces real, in fata unei instante care sa le asculte cauzele sub toate aspectele pe care le vor invoca, si nu in ultimul rand, a independentei judecatorului, a bunei administrari a justitiei, ca si a unui cadru normal in care judecatorul sa isi poata desfasura activitatea, precum si a atributului primordial al judecatorului – acela de a judeca, va solicitam sa luati toate masurile organizationale si legale care va stau la indemana pentru a preveni aceste consecinte grave care afecteaza justitia, determinate de adoptarea O.U.G. nr. 62/2024”.
