În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care a fost soluționată și problema referitoare la pronunțarea unei soluții de anulare, în integralitate, ca insuficient timbrată a unei cereri de recurs sau a unei cereri de revizuire în ipoteza în care calea de atac a fost timbrată doar în limita unuia sau a unora dintre motivele invocate.
Această problemă de practică judiciară privește ipoteza în care calea de atac, reprezentată fie de recurs, fie de revizuire, cuprinde mai multe motive în raport de care se determină cuantumul taxei judiciare de timbru aferente căii de atac respective, iar taxa judiciară de timbru a fost achitată doar în limita unuia sau a unora dintre motivele invocate.
Într-o opinie, în cazul dat, se impune anularea, în parte, ca netimbrată a cererii de recurs sau a cererii de revizuire în limita motivelor netimbrate, întrucât sancţiunea anulării în întregime a căii de atac contravine dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; revine instanţei sarcina de a stabili motivul care este legal timbrat și, ca atare, care se impune a fi soluţionat; o normă juridică trebuie interpretată în sensul generator de efecte juridice, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor.
În a doua opinie, în cazul dat, se impune anularea, în întregime, a cererii de recurs sau de revizuire ca fiind insuficient timbrată, art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013 nefiind aplicabil timbrării recursului sau revizuirii, întrucât acesta reglementează numai timbrarea cererii de chemare în judecată alcătuite din mai multe capete; motivele căii de atac nu pot fi calificate drept capete de cerere și de asemenea, acestea oricum nu au o “finalitate diferită”, astfel încât nu există vreun argument de ordin legal pentru a asimila recursul sau revizuirea, atunci când cuprind mai multe motive, cu o cerere având mai multe capete cu finalitate diferită; dispoziţiile privitoare la cuantumul taxelor judiciare de timbru cuprinse în O.U.G. nr. 80/2013 sunt norme juridice fiscale şi, ca atare, sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Această problemă de practică judiciară privește ipoteza în care calea de atac, reprezentată fie de recurs, fie de revizuire, cuprinde mai multe motive în raport de care se determină cuantumul taxei judiciare de timbru aferente căii de atac respective, iar taxa judiciară de timbru a fost achitată doar în limita unuia sau a unora dintre motivele invocate.
Obiectul recursului este reprezentat de hotărârea judecătorească atacată prin intermediul acestei căi de atac. Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., textul legal ce reglementează obiectul recursului, hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.
Obiectul recursului, pe de o parte, și motivele de casare, pe de altă parte, sunt elemente de conținut distincte ale cererii de recurs. Art. 486 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte elemente de conținut, indicarea hotărârii care se atacă, la lit. c) a acestui alineat și, distinct, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat la lit. d).
Raportat la elementele acțiunii civile, în categoria căreia se include și cererea de recurs, motivele de casare nu reprezintă obiectul cererii de recurs, ci cauza juridică a acesteia. În ipoteza în care recurentul a indicat mai multe motive de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, aceasta, în cazul dat, nu constituie o cerere în justiție formată din mai multe capete de cerere pentru a fi incident art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Potrivit acestui din urmă text legal, când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
De asemenea, nici art. 34 alin. (2) din ordonanță, potrivit căruia, dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte dintre capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, nu este aplicabil în ipoteza cererii de recurs, întrucât, după cum am arătat anterior, aceasta nu este alcătuită din capete de cerere, ci are un obiect unic reprezentat de hotărârea judecătorească recursată.
Taxa judiciară de timbru reglementată de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 este aferentă cererii de recurs, și nu motivelor de casare; pentru o singură cerere de recurs se datorează o singură taxă judiciară de timbru.
Relevanța juridică a motivelor de casare în domeniul taxelor judiciare de timbru este exclusiv aceea că tipul motivelor de casare invocate de recurent determină cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs. De exemplu, în ipoteza în care recurentul a invocat, prin cererea de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. [instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale], cât și motivul de casare prevăzut de pct. 8 al aceluiași text legal [hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material – de pildă, în mod nelegal, s-a reținut întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale în ipoteza unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 5.000 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită], taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri de recurs este în cuantum de 277,5 lei, reprezentând rezultatul adunării următoarelor sume:
- suma de 100 de lei, stabilită potrivit art. 24 alin. (1) din ordonanță;
- suma de 177,5 lei, stabilită potrivit art. 24 alin. (2) și art. 3 alin. (1) lit. b) din ordonanță [50% din taxa datorată la suma contestată de 5.000 de lei].
Această taxă judiciară de timbru în cuantum de 277,5 lei este aferentă cererii de recurs, și nu motivelor sale de casare. Sumele sale componente nu reprezintă, ele însele, taxe judiciare de timbru aferente celor două motive de casare; aceste motive de casare doar au determinat cuantumul unei taxe judiciare de timbru unice aferente unei cereri de recurs, de asemenea, unice.
Dacă, în exemplul oferit, recurentul ar depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei, aceasta nu ar fi de natură să conducă la soluția anulării, în parte, a recursului ca netimbrat în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 C. proc. civ., cu judecarea acestuia în continuare în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci la soluția anulării recursului, în integralitatea sa, ca insuficient timbrat. Dreptul de acces la justiție, reglementat de art. 6 paragraful 16 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi limitat prin impunerea de către stat a uneitaxe judiciare de timbru ca restricție financiară dictată de exigențele unor bune administrări și funcționări ale serviciului public de justiție.
Stabilirea de către stat în sarcina justițiabililor a obligației de plată a unei taxe judiciare de timbru nu reprezintă o ingerință în dreptul de acces liber la justiție, în măsura în care scopul instituirii acesteia îl constituie buna funcționare a justiției, iar cuantumul său nu este excesiv, neimpunând justițiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanța sa.
În măsura în care cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs nu are caracter excesiv, art. 6 parag. 1 din Convenție este respectat; modalitatea de determinare, în concret, a cuantumului taxei judiciare de timbru este lăsată la aprecierea fiecărui stat în parte.
De asemenea, nu se ridică problema ca vreuna dintre normele legale menționate mai sus în analiza problemei de drept să nu producă efecte juridice. Finalitatea urmărită de legiuitor la stabilirea taxelor judiciare de timbru este aceea de a percepe și de a aloca bugetelor locale o categorie de venituri cu titlu de „cost”7 al serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, în urma sesizării acestora cu soluționarea unor cereri formulate de către persoane fizice sau entități juridice.
Cele indicate în privința cererii de recurs cu referire la tema în discuție se aplică, în mod corespunzător, și cererii de revizuire.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că în ipoteza în care cererea de recurs sau cererea de revizuire, cuprinzând mai multe motive, a fost timbrată doar în limita unuia sau a unora dintre motivele invocate, soluția ce se impune a fi pronunțată de către instanță este aceea de anulare a căii de atac, în integralitatea sa, ca insuficient timbrată, iar nu de anulare, în parte, a căii de atac ca netimbrată, cu judecarea acesteia în continuare pentru rest.
