În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care a fost soluționată și problema referitoare la timbrarea cererii de recuzare cu caracter inadmisibil potrivit art. 47 alin. (4) C. proc. civ.
Într-o opinie, cererea de recuzare care are caracter inadmisibil, potrivit art. 47 alin. (4) C. proc. civ., este supusă timbrării în condițiile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că acest text legal nu introduce vreo distincție în privința timbrării unei cereri de recuzare în funcție de caracterul său admisibil sau nu.
În a doua opinie, cererea de recuzare în discuție nu este supusă taxei judiciare de timbru, în considerarea unor argumente ce țin de echitatea, eficienţa şi celeritatea procedurii; având în vedere că partea a formulat o cerere de recuzare, ce urmează a fi respinsă de către însuşi completul învestit cu soluţionarea procesului, se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare chiar la momentul formulării sale.
Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recuzare în materie civilă se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea.
Art. 47 C. proc. civ. are următorul conținut:
(1) Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.
- (2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 și 42.
- (3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei
prevăzuți la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.
Soluția asupra problemei de drept și argumentele ce o fundamentează:
În ipotezele vizate de art. 47 alin. (4) teza I C. proc. civ., respectiv acelea în care cererea de recuzare are caracter inadmisibil [cerere prin care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 41 și art. 42; cerere de recuzare a altor judecători decât cei prevăzuți la art. 46, respectiv aceia care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare; cerere îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate], completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, incluzându-l pe judecător recuzat, este cel căruia îi
revine și atribuția verificării legalei timbrări a cererii.
Stabilirea completului căruia îi revine atribuția judecării cererii de recuzare primează față
de soluționarea excepției de netimbrare a cererii de recuzare, care, la rândul său, primează față de soluționarea excepției inadmisibilității acesteia.
În cazul analizat, completul căruia îi revine atribuția judecării cererii de recuzare este stabilit de lege tocmai în considerarea caracterul inadmisibil al acesteia.
Date fiind aceste premise, apreciem că președintele completului de judecată, în acest caz, ar trebui să procedeze după cum urmează:
– mai întâi, să se pronunțe asupra repartizării cererii de recuzare și să stabilească, verbal în ședință, că cererea de recuzare se soluționează de completul în fața căruia a fost formulată, raportat la modul de formulare a cererii de recuzare;
În cazul dat, desigur, stabilirea completului în atribuția căruia intră soluționarea cererii de recuzare lasă să se întrevadă soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare. Această împrejurare este însă determinată de lege [art. 47 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.] și nu constituie o antepronunțare în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atât timp cât instanța nu face referire expresă la caracterul inadmisibil al acestei cereri anterior soluționării sale.
– apoi, dacă cererea de recuzare nu este legal timbrată, să stabilească în sarcina celui ce a formulat-o obligația de a atașa la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum corespunzător [cuantum ce trebuie indicat expres în ședință, raportat la art. 31 alin. (1) din ordonanță] până la termenul stabilit pentru soluționarea acesteia, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată sau, după caz, ca insuficient timbrată; dacă până la respectivul termen inclusiv partea nu și-a îndeplinit obligația menționată, instanța va admite excepția nelegalei timbrări a cererii de recuzare și o va anula în consecință;
Art. 9 lit. a) din ordonanță impune o taxă judiciară de timbru pentru cererea de recuzare în materie civilă fără a deosebi după cum aceasta are sau nu caracter admisibil, fiind și just, de altfel,să nu introducă asemenea distincții, din moment ce excepția nelegalei timbrări a cererii, în cazul dat, primează în soluționare excepției inadmisibilității acesteia.
Oferim, cu titlu de exemplu pentru ipoteze oarecum similare, următoarele: instanța va soluționa, cu prioritate, excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate în procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, deși aceasta are caracter inadmisibil potrivit art. 1.043 alin. (1) C. proc. civ.16; de asemenea, instanța va soluționa, cu prioritate, excepția netimbrării recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate în apelul declarat împotriva unei hotărâri date asupra unei cereri posesorii, deși, în cazul dat, recursul este inadmisibil potrivit art. 1.004 alin. (3) C. proc. civ.
– dacă cererea de recuzare este legal timbrată, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii de recuzare și o va respinge în consecință.
În opinie majoritară, participanții și-au însușit opinia I.N.M.
În opinie minoritară, participanții au considerat că, în cazul dat, excepția inadmisibilității cererii de recuzare primează în soluționare excepției netimbrării acesteia; astfel, pe de o parte, soluția expusă în opinia I.N.M. ar contraveni rațiunii edictării art. 47 alin. (4) C. proc. civ., aceea de respingere imediată a cererii de recuzare cu caracter inadmisibil; pe de altă parte, raportat la art. 248 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale se determină de către instanță în funcție de efectele pe care acestea le produc, excepția inadmisibilității cererii de recuzare primează în soluționare excepției de netimbrare a acesteia, întrucât prima excepție procesuală poate fi soluționată imediat, dezînvestind instanța de judecata cererii în discuție.
