În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care a fost soluționată și problema referitoare la posibilitatea debitorului pensiei de întreţinere de a invoca, prin intermediul contestaţiei la executare, stingerea obligaţiei de plată ca efect al executării în natură
Problema de practică neunitară de faţă vizează situaţia în care se solicită executarea silită a pensiei de întreţinere stabilite prin hotărâre judecătorească în sarcina părintelui care nu locuieşte împreună cu minorul, iar debitorul formulează contestaţie la executare prin care susţine stingerea obligaţiei ca efect al prestării întreţinerii în natură.
Într-o primă opinie, s-a apreciat că executarea obligaţiei de întreţinere în natură de către debitor, determinată de împrejurarea că, în fapt, minorul a locuit la domiciliul său, este de natură să împiedice executarea silită a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit obligaţia de întreţinere în bani, fiind susceptibilă a fi invocată prin contestaţia la executare formulată de către debitor.
Potrivit unei alte opinii, executarea în natură a obligaţiei de întreţinere nu poate conduce la admiterea contestaţiei la executare, întrucât se impune executarea obligaţiei de întreţinere astfel cum ea rezultă din titlul executoriu, fiind nerelevantă schimbarea situaţiei de fapt care a condus la pronunţarea hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu.
Situaţia de fapt premisă în cazul problemei de practică neunitară analizate este aceea că, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de obligare a părintelui care nu locuieşte cu copilul la plata pensiei de întreţinere, se produce o schimbare a împrejurărilor avute în vedere de instanţa de judecată, în sensul că, în fapt, minorul locuieşte o perioadă mai îndelungată cu părintele obligat la plata pensiei de întreţinere, astfel că minorul beneficiază de executarea în natură a obligaţiei de
întreţinere.
Este adevărat că art. 1.492 alin. (1) C. civ. prevede că debitorul nu se poate libera executând
o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta; în acest din urmă caz, obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.
Cu toate acestea, problema care se ridică în soluționarea chestiunii de practică neunitară este în ce măsură consimțământul părintelui exprimat în sensul ca minorul să locuiască în fapt la celălalt părinte, debitor al pensiei de întreținere, implică și acordul minorului, creditor al pensiei de întreținere, exprimat prin intermediul reprezentantului său legal, ca minorul să beneficieze de întreținere în natură.
Desigur că o atare concluzie nu ar putea fi dedusă decât din ansamblul materialului probator administrat în cauză, în funcție de circumstanțele concrete ale speței, nefiind de exclus ca, deși minorul locuiește în fapt la părintele debitor al pensiei, celălalt părinte să asigure întreținerea minorului.
În măsura în care însă din probele administrate în cauză ar rezulta că părintele minorului a consimțit ca acesta să locuiască în fapt la debitorul pensiei de întreținere, care și-a executat obligația de întreținere în natură față de minor, se naște o prezumție simplă, care poate fi coroborată cu alte mijloace de probă în sensul că minorul, creditor al pensiei de întreținere, prin intermediul
reprezentantului său legal, celălalt părinte a consimțit să primească o altă prestație decât pensia de întreținere, datorată potrivit titlului executoriu, operând, ca atare, darea în plată.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că, în măsura în care din probele administrate în cauză ar rezulta că părintele minorului a consimțit ca minorul să locuiască în fapt la celălalt părinte, debitorul pensiei de întreținere, care și-a executat obligația de întreținere în natură față de minor, se naște o prezumție simplă, care poate fi coroborată cu alte mijloace de probă, în sensul că minorul, creditor al pensiei de întreținere, prin intermediul reprezentantului său legal, părinte, a consimțit să primească o altă prestație decât pensia de întreținere, datorată potrivit titlului executoriu, operând, ca atare, darea în plată.
Într-o asemenea situație, debitorul pensiei de întreţinere are posibilitatea de a invoca, prin intermediul contestaţiei la executare, stingerea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere ca efect al dării în plată.
