„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza
Oamenii politici români se laudă cu orice!
Se laudă cu o pietruire sau asfaltare de drum comunal sau judeţean; se laudă cu mutarea unei toalete publice din curtea în clădirea unei şcoli; se laudă cu introducerea utilităţilor într-un cătun; se laudă cu repararea unui podeţ; se laudă cu diferite încercări de a colecta selectiv deşeurile; se laudă cu o renovare de cămin cultural; se laudă cu achiziţionarea unui buldoexcavator…
Mai mult decât atât, când este vorba de o investiţie mai serioasă, îşi fac poze la începerea lucrărilor, (de mai multe ori) în timpul lucrărilor, la finalizarea lucrărilor şi – uneori, mai rar – la darea ei în folosinţă.
Nu mi se pare normal să te lauzi cu… lucruri normale, cu faptul că îţi faci (mai rău sau mai bine, mai încet sau mai repede) treaba. Treabă pentru care ai fost ales, pentru care eşti plătit, pentru care primeşti buget… Angajatul unei companii private, de exemplu, nu se laudă/ nu este recompensat pentru că a ajuns la timp la serviciu ori şi-a îndeplinit sarcinile prevăzute în contractul de muncă. Pentru angajaţii statului, lauda este ceva firesc, fără care nu pot trăi…
La fel, nu mi se pare normal să promiţi ce ştii că nu poţi face sau ce nu ştii dacă poţi face. Bune intenţii are toată lumea; de aici şi până la a pune în practică un proiect este cale lungă, mai uşor sau mai greu de parcurs!
De ce această pledoarie pentru… bun simţ? Pentru că vine campania electorală. Şi pentru că m-am săturat să aud promisiuni legate de Autostrada Transilvania, Aeroportul Internaţional Oradea, centurile ocolitoare ale Aleşdului, Marghitei şi Beiuşului, electrificarea căii ferate Oradea-Cluj, şoseaua rapidă Oradea-Arad, parcurile industriale din vecinătatea tuturor municipiilor şi oraşelor, colectare selectivă, digitalizarea administraţiei etc, etc!
Şi m-am săturat să aud laude referitoare la inaugurarea a (încă) 10 locuri de parcare, (încă) 20 de stâlpi de iluminat public, (încă) o rabă, (încă) un concert de ziua comunei, (încă) un loc de joacă pentru copii etc.
Oamenii fac dovada valorii când gestionează cu succes situaţii de criză. Iar oamenii politici români nu au prea trecut prin situaţii de criză reală. Se prefigurează una acum, dar… reacţiile lor sunt încă departe de ce ar trebui să fie! Iar campania electorală care se apropie nu ne va ajuta cu nimic, credeţi-mă!
P.S.
Din înţelepciunea populară românească: De mii de ani, găina nu bagă de seamă că lăudăroşenia ei te face să-i găseşti oul…
