Dumitru Popescu a jucat un rol semnificativ în construirea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. La capătul vizitei sale în China și Coreea de Nord (1971), Ceaușescu s-a plâns de proasta documentație oferită de membrii delegației (între care, și Ion Iliescu); prin urmare, sarcina i-a revenit lui Popescu, acest moment fiind unul decisiv pentru relația dintre cei doi. În discursurile sale, Popescu va aduce comparații între Ceaușescu și Pericle, Napoleon Bonaparte sau Abraham Lincoln.
A devenit un om de încredere al lui Nicolae Ceaușescu, în anii 1970′, contribuind smnificativ la construirea cultului personalității dictatorului comunist. Dumitru Popescu a fost președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, între anii 1971 și 1976. De altfel, porecla „Dumnezeu” a menită să sugreze întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice. După căderea regimului comunist, începând cu anul 1990, Dumitru Popescu a redactat memorii cu privire la era comunistă. În 1953 s-a înscris în Partidul Muncitoresc Român. A devenit vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, în 1962, funcție ce a avut-o până în 1965. A devenit, în același an, membru al Comitetului Central al P.C.R. A rămas aici până la căderea regimului politic (1989). Din anul 1968, a fost secretar al Comitetului Central, iar un an mai târziu a devenit membru al CPEx (Comitetul Politic Executiv) al Comitetului Central. A fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1965 – 1989. În 1981 a devenit rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, universitate exclusiv specializată în recrutarea cadrelor Partidului Comunist Român.
Dumitru Popescu a devenit absolvent de științe economice în 1951. Doi ani mai târziu, în 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român. A activat ca jurnalist la publicații precum Contemporanul, Scânteia tineretului și Scânteia, în anii 1950 și 1960. Cu ocazia pregătirii congresului Uniunii Tineretului Muncitor, în 1956, Nicolae Ceaușescu l-a invitat pe acesta să ocupe funcția de redactor-șef al ziarului „Scînteia Tineretului”, unde a rămas până în 1960.
A fost director general la Agerpres, vreme de doi ani. După o pauză de trei ani, în 1965, a revenit în jurnalism ca redactor-șef, la Scînteia, unde a lucrat până în 1968. Dumitru Popescu a fost vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură, în perioada 1962-1965. A fost primit în Comitetul Central al P.C.R, unde a înaintat rapid în funcție. Din anul 1969 a făcut parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx).
