Doi inculpați acuzați de contrabandă asimilată au fost achitați de Curtea de Apel Oradea, după ce instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei în tăinuire și a stabilit apoi că nu sunt probe din care să rezulte că cele 11.000 de țigarete deţinute şi transportate de inculpați provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. ”Câtă vreme în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că bunurile deţinute şi transportate de cei doi inculpaţi provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nefiind indicate faptele concrete prevăzute de legea penală din care ar proveni acestea şi nici elemente faptice care să permită instanţei să efectueze verificări sub acest aspect, nu se poate reţine dincolo de orice dubiu rezonabil că ţigările deţinute de cei doi inculpaţi provin din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală”, se arată în hotărârea din 11 august 2022 a Curții de Apel Oradea, publicată pe portalul Rejust.
Achitarea celor doi inculpați a fost obținută de avocații Răzvan Doseanu, din Baroul Bihor, și Viorel Vașvari, din Baroul Satu Mare.
Completul Curții de Apel Oradea care a dat verdictul de achitare a fost constituit din judecătorii Cristian Todorut și Mihail Udroiu, cel care a redactat motivarea de excepție a hotărârii judecătorești.
Starea de fapt
În dimineața de 25 octombrie 2019, cei doi inculpați au fost observați de polițiștii de frontieră în momentul în care se deplasau cu o căruţă către linia de graniță. Au fost urmăriți și s-a constatat, potrivit anchetatorilor, că, după ce au intrat în vegetaţia situată la aproximativ 10 metri de fâșia de protecţie, unde au stat aproximativ 30 de minute, s-au întors spre localitatea sătmăreană Cidreag, având în căruţă 16 colete ambalate în folie din plastic de culoare neagră, aparent similare baxurilor de ţigarte de contrabandă descoperite în alte cauze.
”După ce inculpaţii au fost opriţi, s-a procedat la identificarea acestora, după care au fost conduşi la SPF Halmeu, unde s-a constatat că în cele 16 colete se găsesc 11.350 de pachete de ţigări provenite din contrabandă”, se arată în actul de sesizare a instanței. Cei doi au explicat că nu știau ce se află în colete și că le-ar fi luat să le predea polițiștilor de frontieră.
În primă instanță, Judecătoria Satu Mare i-a condamnat pe cei doi la câte 3 ani și 6 luni de închisoare pentru contrabandă asimilată. În apel, Curtea de Apel Oradea a decis schimbarea încadrării faptei de care au fost acuzați cei doi, din contrabandă asimilată în tăinuire.
Deținerea de bunuri provenite din contrabandă nu poate fi dezincriminată cât timp este cuprinsă parțial în conținutul infracțiunii de tăinuire
Curtea de Apel Oradea a opinat că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituia o incriminare specială a infracţiunii de tăinuire. Astfel, în urma deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, instanța a concluzionat că:
a.în urma acestei deciziei nu se poate considera că a intervenit o dezincriminare totală a faptei de a deţine bunuri provenite din contrabandă, ci numai atunci când fapta concretă nu este acoperită de infracțiunea de tăinuire. Astfel, lipsirea de efecte juridice a normei speciale de incriminare prin decizia instanţei de contencios constituțional, face aplicabile dispoziţiile normei generale. Prin urmare, nu se poate considera că există o ipoteză generală de dezincriminare constând în aceea că incriminarea din legea veche este suprimată şi nu mai are corespondent în legea nouă, atâta timp cât conţinutul infracţiunii de contrabandă asimilată se regăseşte parţial în cel al infracţiunii de tăinuire. În aceste condiţii nu se poate face o aplicare globală şi fără distincţii a considerentelor Curţii Constituţionale (decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018) în care s-a arătat că, atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare, întrucât fapta afectată de decizia nr. 176/2022 continuă să fie incriminată parţial ca tăinuire;
b.nici norma generală şi nici norma specială nu au natura unei infracţiuni complexe absorbante prin raportare la infracțiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Prin urmare, aceasta infracţiune distinctă continuă să se aplice şi ulterior deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca şi cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluţia instanţei de contencios constituţional trebuie aplicată infracţiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.
Faţă de obiectul acuzaţiei (fapta inculpaţilor (…) și (…) de a deţine şi transporta cantitatea de 11.350 parchete de ţigarete, cunoscând că provin din contrabandă) Curtea apreciază că fapta concretă este prevăzută şi de dispoziţiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 în forma regelementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, prin urmare în cauză punându-se numai problema determinării legii penale mai favorabile, iar nu a incidenţei unei legi de dezincriminare.
Curtea constată că în Codul penal în vigoare infracţiunea de tăinuire se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amendă, iar pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor (art. 270), iar pedeapsa prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 atât în forma avută anterior dezincriminării, cât şi în cea actuală este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă celor doi inculpaţi este cea în vigoare între 5 mai 2022 (data publicării deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale) şi data de 17 iunie 2022 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgeanţă a Guvernului nr. 85/2022), când fapta reţinută în sarcina celor doi inculpaţi putea fi încadrată în dispoziţiile art. 270 Cod penal.
Ca atare, în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, se va proceda la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina celor doi inculpaţi din contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
Achitarea pentru tăinuire
În ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire, Curtea notează că fapta este tipică doar în cazul în care bunul cu privire la care sunt exercitate acţiunile prevăzute de norme de incriminare provine din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind necesar ca inculpatul să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul pe care îl primeşte, îl dobândeşte ori îl transformă sau a cărui valorificare o înlesneşte provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, situaţia premisă la infracţiunea de tăinuire constă în existenţa unui bun provenit din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, aceasta dând natura de infracţiune corelativă tăinuirii. Aşadar, infracţiunea corelativă de tăinuire nu poate fi reţinută decât în măsura în care se dovedeşte şi existenţa faptei prevăzute de legea penală în legătură cu care aceasta s-a desfăşurat, ceea ce în prezenta cauză nu s-a probat.
Chiar dacă pentru a se reţine comiterea infracţiunii de tăinuire nu este necesară existenţa unei soluţii în ceea ce priveşte infracţiunea premisă, din care se presupune că provine bunul care a făcut obiectul tăinuirii, trebuie să se dovedească că acesta provine din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, condiţie care în cauză nu a fost analizată de organele de urmărire penală.
(…) Organele de urmărire penală nu au administrat nicio probă din care să rezulte că țigaretele deţinute de cei doi inculpaţi provin din infracţiunea premisă de contrabandă, respectiv cu privire la modalitatea în care aceste ţigări au ajuns în posesia celor doi inculpaţi şi nici cu privire la modalitatea în care acestea au ajuns pe teritoriul României, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la acest control, pentru că doar în această situaţie se putea aprecia dacă ţigările deţinute şi transportate de cei doi inculpaţi provin din săvâşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, potrivit Legii nr. 86/2006 în vigoare la data comiterii faptei, constituia infracţiunea de contrabandă simplă introducerea în ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, indiferent de cantitatea acestora [art. 270 alin. (1)], respectiv introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri [art. 270 alin. (2) lit. a)]; introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri [art. 270 alin. (2) lit. b)].
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că elementul material al infracţiunii a fost realizat prin acţiunea inculpaţilor de a transporta şi deţine cantitatea de 4000 pachete de ţigarete Compliment Slims blue, cu inscripţii Dutty Free şi 7350 pachete de ţigarate (…), parchete de ţigarete de provenienţă ucraineană, provenite din contrabandă, acestea fiind introduse în ţară fără a fi plasate sub regimul vamal (efectuarea de către autoritatea vamală a actelor specifice pentru aplicarea corectă a reglementărilor vamale privind intrarea, tranzitul, destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări).
Cu toate acestea, nu s-au efectuat minime verificări cu privire la aceste aspecte, nefiind indicată modalitatea în care acestea au fost introduse în ţară fără a fi plasate sub regimul vamal, respectiv prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau în cazul în care au fost introduse prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la acest control, dacă întreaga cantitate a fost introdusă o singură dată sau în tranşe, de mai multe ori.
În declaraţiile date pe parcursul procesului penal inculpaţii au susţinut în mod constant că nu au ştiut ce conţin cele 16 colete pe care le-au deţinut şi transportat, conţinutul acestora fiind verificat agenţii de poliţiei ai Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei ulterior momentului în care inculpaţii au fost conduşi la sediul Poliţiei de Frontieră Halmeu.
De altfel, cei doi inculpaţi au susţinut, inclusiv în declaraţiile date în faţa instanţei de fond, că nu se consideră vinovaţi de comiterea faptelor sub acuzaţia cărora au fost trimişi în judecată, că ei nu au deschis coletele, acestea fiind verificate de organele poliţiei de frontieră, ceea ce ar fi trebuit să conducă la respingerea cererilor acestora, de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, aspect sub care însă hotărârea instanţei de fond nu poate fi reformată, având în vedere dispoziţiile art. 418 Cod procedură penală referitoare la efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac, inculpaţii fiind singurii care au formulat apel în cauză.
Ca atare, câtă vreme în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că bunurile deţinute şi transportate de cei doi inculpaţi provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nefiind indicate faptele concrete prevăzute de legea penală din care ar proveni acestea şi nici elemente faptice care să permită instanţei să efectueze verificări sub acest aspect, nu se poate reţine dincolo de orice dubiu rezonabil că ţigările deţinute de cei doi inculpaţi provin din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
Drept urmare, Curtea va constata că faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi prin actul de sesizare a instanţei nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de tăinuire, considerent faţă de care, în baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală va dispune achitarea celor doi inculpaţi de sub acuzaţia comiterii infracţiunii prevăzute de art. 270 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
