Admisibilitatea abținerii/recuzării administratorului, după caz, a lichidatorului judiciar a fost o problemă de practică judiciară neunitară în materia dreptului insolvenței soluționată de INM.
Pornind de la dispozițiile cu caracter general al art. 342 din Legea nr. 85/2014, s-a ridicat întrebarea potrivit căreia în ce măsură, prevederile legii insolvenței, completate deci cu cele ale procedurii civile ca drept comun, recunosc în temeiul art. 54 din Cod procedură civilă posibilitatea recuzării și a altor participanți la procesul civil, și anume a practicianului în insolvență desemnat pentru a reprezenta societatea în insolvență, fie ca administrator judiciar, fie ca lichidator judiciar.
În opinia Institutului Național al Magistraturii nu este posibilă recuzarea practicianului în insolvență desemnat în cauză în procedura insolvenței, sub imperiul prevederilor Legii nr. 85/2014.
Activitatea practicienilor în insolvenţă este reglementată în prezent prin O.U.G. nr. 86/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 22 noiembrie 2006, care, prin art. 77 a abrogat expres prevederile art. 19 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 85/2006, prin care, enumerându-se cazurile de incompatibilitate ale practicianului în insolvenţă, se reglementa şi posibilitatea pentru partea interesată de a iniţia procedura recuzării, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, în situaţia în care acesta nu se conforma obligaţiei de abţinere.
În prezent, O.U.G. nr. 86/2006, în art. 26 – 29, reglementând instituţia incompatibilităţii practicianului în insolvenţă, nu conţine nici o normă care să prevadă şi posibilitatea recuzării acestuia în condiţiile incidenței art. 42 Cod procedură civilă. În cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării din profesie, dacă: se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut şi în Codul de etică profesională; se află în unul dintre cazurile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă, cu excepţia celui prevăzut la art. 27 pct. 7.
Această normă specială de trimitere fiind strict delimitată la obligaţia de abţinere, nu se poate pretinde că ar cuprinde şi posibilitatea recuzării practicianului în insolvenţă în condiţiile art. 42 Cod procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor.
Lipsa unei reglementări speciale privind recuzarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nu reprezintă o omisiune a legiuitorului, ci este justificată de specificul procedurii insolvenţei şi de conţinutul mandatului conferit de lege practicianului în insolvenţă desemnat într-o astfel de procedură, care nu este exponent nici al intereselor creditorului si nici al intereselor debitorului, ci un reprezentant al intereselor procedurii iar, în acest sens, are îndatorirea să asigure realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la procedură şi să efectueze cu celeritate actele şi operaţiunile prevăzute de Legea insolvenţei.
În concluzie, opinia Institutului Național al Magistraturii este aceea că, față de prevederile Legii nr. 85/2014, nu este posibilă recuzarea practicianului în insolvență desemnat în cauză în procedura insolvenței.
