Titlul problemei de drept: Art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014 – ce atribuţii sunt conferite judecătorului sindic de acest text legal și limitele în care acestea pot fi exercitate (Curtea de Apel Cluj)
- Materia: civil
- Subcategoria: insolvență și preinsolvență
- Acte normative incidente: art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014
- Cuvinte cheie: insolvență, atribuții judecător sindic
Potrivit art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014, una dintre principalele atribuții ale judecătorului sindic este judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi.
Rezultă, așadar, că judecătorul sindic este chemat să suplinească voința masei credale dacă și atunci când creditorii, prin activitatea acestora, blochează adoptarea unei soluții în adunarea creditorilor, prin neprezentarea lor la cel puțin două ședințe consecutive, convocate legal în acest scop.
În ceea ce privește limitele în care se poate aplica acest text legal, respectiv dacă pe temeiul lui poate fi suplinită lipsa voinței masei credale și în ceea ce privește decizii manageriale/aspecte de oportunitate, în abordarea extensivă, s-a menționat că legiuitorul nu a prevăzut că judecătorul sindic nu poate adopta, în această etapă, a suplinirii votului creditorilor, în condițiile art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014, o decizie care să vizeze măsuri de oportunitate, singura limită fiind, după verificarea îndeplinirii condițiilor formale – respectiv existența a cel puțin două ședințe consecutive ale adunării creditorilor, cu aceeași ordine de zi și lipsa cvorumului necesar adoptării soluției – cea a legalității.
Altfel spus, dacă măsurile ce se doresc a fi adoptate nu sunt vădit nelegale, judecătorul sindic este ţinut să suplinească voinţa masei credale dacă și atunci când creditorii, prin activitatea acestora, blochează adoptarea unei soluţii în adunarea creditorilor, prin neprezentarea lor la cel puţin două ședinţe consecutive, convocate legal în acest scop.
În cea de-a doua opinie, tributară unei interpretări restrictive a textului, s-a indicat că scopul lui este să înlocuiască, într-adevăr, voinţa masei credale care refuză adoptarea unei decizii în cadrul procedurii insolvenţei, cu consecinţa paralizării acesteia, precum și cu încălcarea principiilor celerităţii, a maximizării averii debitoarei și a principiilor privind necesitatea acoperirii creanţelor înscrise la masa credală. Așadar, în vederea suplinirii voinţei masei credale și, respectiv a derulării procedurii insolvenţei în vederea respectării principiilor acesteia, în speţă a celor reglementate de art. 4 pct. 1 si 11 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic este chemat să se pronunţe asupra cererilor administratorului/lichidatorului judiciar a căror nesoluţionare ar fi de natură să împiedice derularea în continuare a procedurii insolvenţei.
În plus, s-a susţinut că nu pot fi tranșate pe această cale chestiuni care ţin de oportunitate (aprobare regulament de valorificare, confirmare practician în insolvenţă), iar nu de legalitatea procedurii insolvenţei.
Opinia formatorilor INM:
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă face la nivel de principiu o distincţie între controlul de oportunitate si cel de legalitate al judecătorului sindic și prevede, în art. 45 alin. (2), că atribuţiile acestuia sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Totuși, legiuitorul, prin noua reglementare a insolvenţei, a introdus posibilitatea judecătorului sindic de a debloca unele situaţii atunci când creditorii nu sunt activi în procedură; în acest sens, legiuitorul prevede că, printre atribuţiile judecătorului-sindic se numără și aceea de a judeca cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în sedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două sedinţe ale acestora, având aceeași ordine de zi [art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014].
Această atribuție trebuie exercitată numai atunci când legea obligă la obținerea acordului/aprobării adunării creditorilor sau comitetului creditorilor pentru săvârșirea un act de procedură de către practicianul în insolvență, iar aceștia nu își dau concursul la două convocări consecutive.
În ceea ce privește limitele în care se poate aplica acest text legal, suntem de acord cu prima opinie, respectiv că în temeiul acestui text legal poate fi suplinită lipsa voinţei masei credale și în ceea ce privește decizii manageriale sau aspecte de oportunitate.
Acest text legal este foarte util întrucât, în multe situaţii, din cauza dezinteresului și a lipsei de implicare a creditorilor, practicianul în insolvenţă desemnat în procedura insolvenţei nu poate lua măsurile necesare desfășurării normale a procedurii insolvenţei, pentru acestea fiind nevoie de aprobarea creditorilor.
Cum, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, deciziile manageriale ale practicianului în insolvenţă sunt controlate, sub aspectul oportunităţii, de creditori, prin organele acestora, iar situaţia premisă este aceea că nu se poate lua o hotărâre în sedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două ședinţe ale acestora, atribuția conferită de art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014 judecătorului sindic permite, în această situaţie specifică, luarea unor decizii de oportunitate.
De altfel, controlul de oportunitate al judecătorului sindic în procedura insolvenţei mai apare și în alte situaţii reglementate de Legea nr. 85/2014, cum ar fi:
– posibilitatea conferită judecătorului sindic de a dispune convocarea adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi [art. 45 alin. (1) lit. p)], care creează cadrul în care acesta poate depăși rolul de verificator al legalităţii, intrând în domeniul oportunităţii și având libertatea de a stabili punctele de pe ordinea de zi a adunării creditorilor;
– posibilitatea judecătorului sindic de a avea în vedere viabilitatea planului de reorganizare pentru a confirma un astfel de plan; în acest sens, avem în vedere prevederile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care arată că judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui;
– posibilitatea judecătorului sindic de a decide, la cererea lichidatorului judiciar, vânzarea bunurilor prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă, în situaţiile prevăzute de art. 156 alin. (2) din lege etc.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
- Există judecători sindici care apreciază că, în aplicarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 85/2014 trebuie să primeze controlul de legalitate, astfel încât atribuțiile judecătorului sindic nu pot fi extinse la aspecte de oportunitate ale activităţii administratorului judiciar și/sau lichidatorului judiciar.
- Există ipoteze în care nu se poate pune problema unui control de legalitate al judecătorului sindic (de exemplu pentru imposibilitatea de valorificare a unui bun perisabil ca urmare a neîntrunirii cvorumului la ședința comitetului creditorilor / adunării generale a creditorilor în urma a două convocări succesive). În astfel de situații, fiind vorba, în fapt, despre o inacțiune, aceasta nu poate fi sancționată pe tărâmul abuzului de drept, singurul remediu pentru deblocarea situației constituindu-l recunoașterea dreptului judecătorului sindic de a suplini voința masei credale, pe temeiul art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014. Un argument suplimentar pentru imposibilitatea reținerii abzului de drept este acela că textele de lege consacră o prerogativă, un drept al creditorilor (și nu o obligație) de a decide, în cadrul comitetului creditorilor sau, după caz, al adunării generale a creditorilor.
În unamitate, participanții au agreat argumentele expuse de formatorii INM.
A fost reținută și propunerea de lege ferenda de modificare a dispozițiilor alin. (2) ale art. 45 din Legea nr. 85/2014, în sensul prevederii ca excepție de la regula enunțată în teza I a alin. (2) (“Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei”) a posibilității judecătorului sindic de a exercita controlul de oportunitate în cazurile expres prevăzute de lege.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară ı̂n materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 21 iunie 2018.
