În ședința din data de 7 noiembrie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, a decis, cu unanimitate de voturi:
- 1.A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă la art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu permite persoanelor vătămate să atace la instanțele de contencios administrativ o autorizație de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții;
2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă la art.12 alin.(2) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conferă efect suspensiv de drept acțiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizații de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții.
În esență, Curtea a constatat că, în redactarea în prezent în vigoare, dispozițiile art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 restrâng sfera titularilor dreptului la acțiune în anularea autorizațiilor de construire/desființare, menționându-l doar pe prefect ca unic titular, ceea ce contravine art.52 alin.(1) raportat la art.21 alin.(1) din Constituție, sub aspectul dreptului constituțional al oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa justiției pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim. În același timp, întrucât dispozițiile art.12 alin.(2) din aceeași lege prevăd caracterul facultativ al suspendării executării actului administrativ atacat de prefect, acestea încalcă art.123 alin.(5) din Constituție, care conferă efect suspensiv de drept acțiunii exercitate de prefect în virtutea dreptului său de tutelă administrativă.
