Hotărârea a fost luată ieri de Curtea de Apel Oradea. Bărbatul a fost judecat pentru comiterea infracţiunilor, în concurs ideal, de ultraj judiciar (varianta normativă a amenințării unui avocat în timpul exercitării profesiei), prevăzută de art. 279 alin. 1 și 4 Cod penal, raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.El a cerut să fie dus la testul poligraf, deoarece nu ar fi știut că cel aflat în fața sa e avocat care se afla acolo pentru a expertiza o proprietate. S-a constatat că bărbatul nu a fost provocat, deoarece, provocarea, pentru a fi recunoscută, ar trebui să fie de natură să cauzeze inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie, astfel încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă (prin săvârşirea unei infracţiuni). Aşadar, este esențial să se demonstreze că actul provocator al părții civile a determinat o stare puternică de tulburare sau emoție în persoana inculpatului.Inculpatul în vârstă de 41 de ani, nu este căsătorit, are studii liceale, nu are un loc de muncă stabil şi trăieşte din activităţi gospodăreşti (activitatea la fermă). Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cursul procesului a admis că a avut un comportament agresiv și amenințător, a negat că ştia că persoana vătămată are calitatea de avocat, ceea ce implică că a încercat să minimizeze gravitatea faptelor argumentând că amenințările nu au fost direcționate specific împotriva unui profesionist în drept.
Deoarece în cauză există probe suficiente care infirmă apărarea inculpatului şi dovedesc că acesta din urmă cunoştea calitatea de avocat a părţii civile şi faptul că se afla în locul respectiv pentru efectuarea unei expertize judiciare, efectuarea unui test poligraf nu ar aduce o valoarea semnificativă susţinerilor inculpatului. În aceste condiţii, testul poligraf nu este util prin prisma limitărilor sale intrinseci, sens în care stabilirea circumstanţelor comiterii faptei se va baza pe probele existente la dosar, care au mai multă greutate și relevanță în cadrul procesului penal. 2.motivarea respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ultraj judiciar (varianta normativă a amenințării unui avocat în timpul exercitării profesiei), prevăzută de art. 279 alin. 1 și 4 Cod penal, în infracţiunea de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal În esenţă, inculpatul a recunoscut exercitarea actelor de ameninţare a părţii civile ###### #######, însă a invocat că nu a cunoscut calitatea de avocat a acestuia, respectiv scopul prezenţei părţii civile în data de 23.11.2022, în proximitatea fermei inculpatului.
în data de 23.11.2022, în jurul orei 12:00, la locul stabilit în convocator s-au întâlnit partea civilă ###### ####### (avocatul numitei ####### ###), martora ####### ### (reclamantă în cauza civilă), martorul Tîrhaş ##### (expertul desemnat în cauza civilă) şi martorul ### #########-#### (șoferul expertului), iar după aproximativ 15 minute au pornit folosind două maşini spre imobilul supus evaluării, înscris în CF 111272 #######, aflat în locul denumit popular „Tănear”. Pe drum, cei patru s-au întâlnit cu o persoană tânără de sex masculin, aflată pe un moped, aceasta fiind la acea dată angajată a familiei inculpatului ### ###### #####, care le-a spus că nu au voie să intre în zona cu pricina. Partea civilă ###### ####### i-a explicat că este avocat, că urmează să realizeze o expertiză dispusă de instanţă, că accesul nu le poate fi restricționat, întrucât este un loc public, context în care şi-au continuat deplasarea. După ce au ajuns în apropierea imobilului supus evaluării, cele patru persoane anterior indicate au coborât din autoturismele cu care s-au deplasat, martorii ####### ### şi Tîrhaş ##### s-au apropiat de clădire, iar partea civilă ###### ####### şi martorul ### ######### #### au rămas în spate. La aproximativ 5 minute, la faţa locului a ajuns şi inculpatul ### ###### #####, conducând un autoturism marca ####, pe care l-a parcat oblic în raport cu drumul de acces, blocând astfel calea părţii civile şi a persoanelor care îl însoţeau. În continuare, inculpatul ### ###### ##### a coborât din maşină, având în mâna dreaptă un obiect contondent de circa 1 m lungime (o ţeavă) şi a început să strige la cele patru persoane prezente pentru efectuarea expertizei, le-a reproşat că i-au înjurat anterior angajatul (tânărul de pe moped) şi i-au avertizat că nu au ce căuta în zona respectivă. ######## vătămată ###### ####### i-a explicat inculpatului că este avocat, că o însoţeşte pe clienta sa, numita ####### ###, că sunt împreună cu expertul judiciar, numitul Tîrhaş ##### şi că urmează să realizeze o expertiză judiciară şi că „nu au nicio treabă cu el”. În continuare, inculpatul ### ###### a început să strige şi să manifeste un comportament violent, afirmând că nu îl interesează calitatea de avocat a persoanei vătămate, context în care aceasta din urmă a apelat SNUAU 112. În acel moment, inculpatul s-a deplasat ameninţător spre persoana vătămată, ajungând la o distanţă de circa 50 cm. de acesta dată, spunându-i „Nu mă interesează cine eşti! Nu mă interesează de poliţie! Îţi arat eu ţie! Îţi dau eu ţie! Aici rămâi!”, conduită care i-a creat părţii civile o stare pronunțată de temere, considerând că este iminent să fie lovit cu acea obiect contondent. Apelul la SNUAU 112 a fost iniţiat la ora 12:33 și a durat 5 minute și 11 secunde. Mai întâi, apelul a fost preluat de către un operator din ####### #####, căruia partea civilă ###### ####### i-a reclamat următoarele aspecte: „#### ziua, suntem ameninţaţi aicea, avocat ###### ####### sunt, suntem la o expertiză judiciară, cu domnul expert Tîrhaş, o venit un cetăţean, ne ameninţă, cu un par în mână că intrăm pe un drum. […] în #######, un domn care urlă la mine, cu o ţeavă în mână şi vine ostentativ către mine.” În toată această perioadă, pe fundal, se aud vociferările inculpatului ### ######.” În continuare, partea civilă ###### ####### spune „vă rog frumos păstraţi distanţa, vă rog frumos păstraţi distanţa!” – cuvinte adresate inculpatului ### ######. După aceea, partea civilă ###### ####### afirmă: „nu vă pot spune, sunt cu clienta, […] nu pot să vă aud din cauză că omul ăsta urlă […] la fosta… doamna ####### cum se numeşte zona? ##### să întreb clienta, eu nu ştiu cum se numeşte, eu sunt avocat în cauză, am venit cu expertul la faţa locului […] doamna #######, cum se numeşte aicea ? […] lângă Avicola, lângă tănearul lui ### şi a lui #######, că ştie poliţia.” Ulterior, apelul părţii civile a fost preluat de către ofiţerul de serviciu din cadrul Inspectoratului de Poliţie ######## Bihor, căruia partea civilă îi reliefează următoarele: „#######, lângă fosta Avicola, la Tănear se numeşte, este o zonă mai… în calitate de avocat al părţii ####### ###, care are aici o proprietate care trebuie expertizată, cu domnul expert Târhaş, suntem la faţa locului”. La întrebarea ofiţerului de serviciu dacă inculpatul face scandal acolo, partea civilă ###### ####### răspunde „Da! cu o botă… o ţeavă, credeam că mă loveşte! De asta am sunat la poliţie, o blocat drumul! Acuma o plecat, când a văzut că sun”. La întrebarea ofiţerului de serviciu dacă este în pericol, partea civilă ###### ####### răspunde „acuma nu, când am sunat eram, de unde să ştiu dacă se întoarce, se aude pe înregistrare cum urlă la mine”. Astfel, chiar înainte de finalizarea apelului la SNUAU 112, inculpatul ### ###### ##### a părăsit în grabă zona, context în care dispecerul unităţii de poliţie nu a mai trimis în zonă un echipaj. Cele patru persoane prezente la faţa locului pentru efectuarea expertizei, respectiv martorul ### #########, avocatul ###### #######, expertul Tîrhaş ##### şi numita ####### ### au purtat o serie de discuţii prin care şi-au manifestat indignarea cu privire la incident, concluzionând „bine că nu a fost mai rău”. Faza de teren a expertizei de evaluare imobiliară nu a mai putut fi efectuată, prin prisma faptului că persoanele prezente nu au putut pătrunde în imobil, neavând cheile acestuia, scrie rejust.
s-a concluzionat că pentru sancţionarea şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept este necesară şi suficientă aplicarea pedepsei închisorii orientate spre minimul special în cazul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, respectiv la jumătatea dintre minimul special şi maximul special, în cazul infracţiunii de ultraj judiciar. De asemenea, s-a constatat că nu este necesară aplicarea de pedepse complementare. ##### în vedere aceste considerente, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului ### ###### #####, după cum urmează: – la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar (varianta normativă a ameninţării unui avocat în timpul exercitării profesiei), prevăzută de art. 279 alin. 1 și 4 Cod penal, raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal. – la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal. În temeiul art. 38 Cod penal, s-a constatat că faptele comise sunt concurente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, urmând ca pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului ### ###### ##### să fie de 11 luni închisoare. Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului ### ###### #####, acesta având posibilități reale de îndreptare şi reintegrare socială şi fără a fi depus în mediul penitenciar, iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, impunându-se însă supravegherea sa, în condiţiile legii, de către autorităţile specializate ale statului, în baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. 1 Cod penal. S-a apreciat că se impune stabilirea termenului de supraveghere pe o durată de 3 ani, având în vedere modul în care inculpatul a încercat în cursul procesului să minimizeze şi să subestimeze impactul propriilor acțiuni, atitudinea de dispreţ sau de subestimare a acestuia la adresa autorităţilor, precum şi faţă de atitudinea ostilă şi agresivă care l-a caracterizat pe inculpatul care la săvârşirea faptei a utilizat un obiect contondent. În privinţa modului în care inculpatul se raportează la propria faptă, relevante sunt afirmaţiile acestuia din cursul procesului „imediat după ce m-a văzut cu ţeava în mână ajuns la o distanţă de aproximativ 2 m., partea civilă s-a smiorcăit şi a început să se plângă la 112”. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că persoana vătămată ###### ####### s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale. Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului fiind răspunzător pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, potrivit art. 1381 Cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Prin urmare, pentru a fi reținută răspunderea civilă delictuală a inculpatului, trebuie analizată îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre cele două, precum și a vinovăției autorului faptei. Astfel, sub aspectul existenței faptei ilicite și a vinovăției inculpatului s-au analizat în cele ce preced elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj judiciar, considerentele reținute fiind valabile și pe latură civilă, autorul faptei ilicite fiind ținut responsabil pentru cea mai ușoară culpă. Referitor la existența prejudiciului, s-a reţinut că acțiunile îndreptate împotriva libertăţii psihice a persoanei generează un prejudiciu moral, determinat de suferința, stresul psihologic, anxietatea sau alte impacturi emoționale negative pe care victima le experimentează ca urmare a amenințării. Sub aspectul întinderii prejudiciului, în materia răspunderii civile delictuale funcționează principiul reparației integrale, potrivit art. 1385 Cod civil, în măsura în care acesta a fost dovedit. La stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere că acordarea acestora nu poate constitui o cauză de îmbogăţire fără just temei, rolul acestora fiind de a asigura o reparaţie justă a suferinţei cauzate de către inculpaţi, motiv pentru care s-a apreciat că se impune a se acorda părţii civile o sumă de bani cu titlu daune morale, dar într-un cuantum redus faţă de cel solicitat. Astfel, s-a apreciat că sumele solicitate de către partea civilă sunt disproporționate, faţă de prejudiciul efectiv suferit. #### de aceste considerente, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă ###### #######, a fost obligat inculpatul ### ###### ##### la plata către partea civilă ###### ####### a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale şi s-au respins în rest celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate.
