„Prețul aurului. Sinceritate incomodă. Memoriile unei campioane olimpice”, care prezintă „un copil ce povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei și vorbește despre iubirea lor, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit‑o. Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori admirând‑o și bătând‑o. O relație tandră și nepermisă.”
Maria Olaru, multiplă campioană la gimnastică a României a susținut la Muzeul Țării Crișurilor o conferință cu titlul Prețul aurului. Acesta este primul eveniment din cadrul proiectului cultural estival „Tipografia de idei” | #hailamuzeu.
La lansarea cărții cu același titlu, Gazeta Sporturilor a publicat mai multe fragmente cutremurătoare din volumul fostei gimnaste.
“După‑amiază a fost teroare. Am început cu sol, m‑a bătut şi s‑a purtat urât cu mine. Mi‑a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. După ce m‑a bătut, nu am mai făcut nimic. Îi făceam în contră şi făceam mutre. Apoi m‑a trecut la sărituri. Acolo mi‑am bătut joc de ea, atunci Lili (nr. Lili Cosma, antrenoarea Mariei) m‑a dat afară din sală. Am stat în vestiar tot schimbul, apoi m‑a chemat la paralele. Acolo am mers bine cu o singură excepţie, m‑am lovit la coaste. După antrenament mi‑a zis că nu mai face niciodată cu mine sărituri şi mi‑a mai spus catâr încăpăţânat. Era iute la mânie şi la meserie. La început, când vedeam ce le făcea celorlalte… mă cam umpleam de groază. Eu, care veneam de acasă cu spaimele şi obsesiile mele – era tocmai ce nu‑mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine”, scrie fosta gimnastă.
Maria Olaru povesteşte şi despre “metodele” gimnastelor de a scăpa de kilogramele în plus.
“Tot acolo, la lot, am învăţat şi metoda cea mai sigură de a scăpa de surplusul alimentar îngurgitat, pentru ca acesta să nu producă efecte ponderale: provocarea vomei. Oricât de dezagreabil ar fi fost (inclusiv de povestit), cam toate fetele procedau astfel, pândind un moment în care să nu fie văzute, strecurându‑se la toaletă şi băgându‑şi capul în WC. Asta nu era deloc simplu, întrucât doamna Eta, tot dânsa, era numai ochi şi urechi… la fel şi antrenorii. La cum era amplasat grupul sanitar, trebuia să te strecori într‑un moment favorabil spre a nu fi observată (puteai alege şi duşul pentru asta, dar eram fete bine‑crescute, nu dădea frumos să ne curăţăm acolo unde – pardon – borâsem). Oricum, cele care scăpam astfel de preaplinul lăcomiei nu mai eram «obligate» să ne spurcăm cu Furosemid, înfruntând cu un sfidător curaj blestematul de cântar”.
“Am avut o zi foarte proastă. La antrenamentul de dimineaţă am mers prost. De când m‑am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic. Când a văzut d‑nul Cărpinişan că fac prost la treişaizeci, a început să mă bată. Mi‑a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în faţa lui în poziţie de drepţi şi iar mi‑a tras o palmă, apoi m‑am urcat din nou pe paralele şi iar am făcut prost pentru că mă durea spatele din ce în ce mai tare. Când m‑am dat jos, iar m‑a bătut, mi‑a dat cu palma peste faţă şi m‑a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii şi faţa. La ochi eram puţin vânătă”, este o altă mărturie șocantă a fostei gimnaste.
Maria Olaru s-a născut la 4 iunie 1982, la Fălticeni și la numai 7 ani a început pregătirea la CSS „Cetate” Deva, la 500 km de casă. A avut o carieră impresionantă de sportivă, care i-a adus în palmares mai multe medalii și titluri, ce o plasează printre cele mai bune gimnaste pe care le-a avut România: în 1998 a devenit campioană europeană cu echipa și a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg); în același an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York). În 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, fiind a doua gimnastă din România care a urcat pe prima treaptă a podiumului mondial la individual compus, la 12 ani după Aurelia Dobre (Rotterdam, Olanda 1987), locul I cu echipa și locul III la sărituri; în 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa și de argint la individual compus. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000, i-a fost conferit Ordinul National „Serviciul Credincios”, în grad de comandor.
După Jocurile Olimpice de la Sydney s-a retras din activitatea competițională, devenind asistent universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, iar în 2014 și-a deschis o sala de gimnastică în București.
Evenimentul a fost organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complexul Muzeal organizează împreună cu Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, Centrul de Cultură al Județului Bihor și Armonix Centru Educațional SRL și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea, alături de partenerii privați Mr. Bean, Bers Nova și D&C Oradea.
Proiectul cultural estival „Tipografia de idei” | #hailamuzeu este implementat în cadrul Programului Interreg România-Ungaria ROHU446 și este finanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul European de Dezvoltare Regională și cofinanțat de statele partenere în program, România și Ungaria. Declinarea Responsabilității: Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
