În practica judiciară s-a pus problema caracterului obligatoriu al asistenței juridice a inculpatului în cadrul procedurilor de verificare a măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară (art. 207 din Codul de procedură penală), respectiv, de verificare a măsurilor preventive în cursul judecății (art. 208 din Codul de procedură penală), în situația concretă în care inculpatul a fost trimis în judecată, sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mică.
Problema a fost soluționată în perioada 31 octombrie-1 noiembrie 2024 când a avut loc, online, Întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și procesual penal
În continuare, în cazul unui răspuns afirmativ, s-a pus problema caracterului obligatoriu al asistenței juridice a inculpatului în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății.
Într-o opinie , s-a apreciat că asistența juridică este obligatorie atât în cadrul procedurilor de verificare a măsurii preventive în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, cât și în tot cursul procedurii în cameră preliminară și al judecății.
Într-o al ă opinie , s-a apreciat că asistența juridică este obligatorie exclusiv în cadrul procedurilor menționate, iar nu pe întreg parcursul procedurii în camera preliminară și al judecății.
Niciuna din opinii nu a fost motivată.
În opinia INM, niciuna din opinii nu este corectă, câtă vreme asistența juridică a inculpatului trimis în judecată, sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mică, nu este obligatorie în cadrul procedurii de verificare a măsurii preventive în procedura de cameră preliminară (art. 207 din Codul de procedură penală), respectiv, de verificare a măsurii preventive în cursul judecății (art. 208 din Codul de procedură penală).
În privința măsurii preventive a controlului judiciar, analiza dispozițiilor procesual penale în materie conduce la următoarele concluzii:
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cazul luării măsurii controlului judiciar de către procuror, în raport de dispozițiile art. 212 alin. (3) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora, măsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu.
Totodată, asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în raport de dispozițiile art. 213 alin. (5) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora, asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
În același timp, asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cazul luării măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, în raport de dispozițiile art. 214 alin. (3) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora, prezența avocatului inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie și în procedura contestației împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de luare a controlului judiciar, în raport de dispozițiile art. 205 alin. (8) din Codul de procedură penală.
Potrivit acestora, în toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu. Asistența juridică a inculpatului nu este însă obligatorie și în procedura contestației împotriva încheierii instanței de judecată de luare a controlului judiciar, în tăcerea legii (art. 206 din Codul de procedură penală). Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cazul prelungirii măsurii controlului judiciar de către procuror, în raport de dispozițiile art. 215 ind. 1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care fac trimitere (și) la cele ale art. 212 alin. (3) din același act normativ.
Totodată, asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a prelungit măsura controlului udiciar, în raport de dispozițiile art. 215 ind. 1 alin. (5) din Codul de procedură penală, care fac trimitere la cele ale art. 213 din același act normativ. În continuare, asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în cazul modificării măsurii controlului judiciar de către procuror, în tăcerea legii (art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală). Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului de modificare a controlului judiciar (prin impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial), de vreme ce dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală fac trimitere la cele ale art. 213 din același act normativ.
Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în cazul modificării măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, în tăcerea legii (art. 215 alin. (9) rap. la art. 219 alin. (8) din Codul de procedură penală). Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura contestației împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de modificare a controlului judiciar (prin impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial), de vreme ce dispozițiile art. 215 alin. (9) din Codul de procedură penală fac trimitere la cele ale art. 205 din același act normativ, care se aplică în mod corespunzător. Or, potrivit acestora din urmă, în toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu (art. 205 alin. (8) din Codul de procedură penală).
Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în procedura contestației împotriva încheierii instanței de judecată de modificare a controlului judiciar (prin impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial), în tăcerea legii, dispozițiile art. 215 alin. (9) din Codul de procedură penală făcând trimitere la cele ale art. 206 din același act normativ, care se aplică în mod corespunzător.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura constatării încetării de drept a măsurii preventive, în raport de dispozițiile art. 241 alin. (3) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar și în lipsa inculpatului. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cazul înlocuirii măsurii preventive cu măsură preventiva a controlului judiciar pe cauțiune, de către procuror, de vreme ce dispozițiile art. 242 alin. (4 ind. 1) din Codul de procedură penală fac trimitere (și) la dispozițiile art. 216 alin. (3) și, prin aceasta din urmă, la dispozițiile art. 212 din același act normativ.
Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în cazul revocării măsurii preventive, de către procuror, în tăcerea legii (art. 242 alin. (4 ind. 1) din Codul de procedură penală).
În acest punct al analizei, de notat și că prin decizia nr. 576/2018 a Curții Constituționale (publicată în M.Of., Partea I, nr. 33 din 11 ianuarie 2019), s-au arătat următoarele:
„22. În ceea ce priveşte însă revocarea de către procuror a măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, Curtea observă că o precizare similară cu privire la procedura de urmat nu este necesară – sub aspectul asigurării exercitării efective şi depline a dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală -, întrucât toate garanţiile aferente dreptului la un proces echitabil, inclusiv componenta referitoare la dreptul la apărare, sunt prevăzute la momentul luării de către procuror a acestor măsuri – sediul materiei fiind reprezentat de dispoziţiile art. 212, respectiv ale art. 216 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 212 din Codul de procedură penală -, precum şi la momentul prelungirii lor de către procuror, prevederile art. 212 alin. (1) şi (3) aplicându-se în mod corespunzător, în temeiul dispoziţiilor art. 2151 alin. (2) fraza finală, respectiv ale art. 216 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 2151 alin. (2) fraza finală din Codul de procedură penală.
Curtea constată că, aşa cum s-a arătat mai sus, spre deosebire de înlocuirea de către procuror a măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, între ele, înlocuire care este determinată de modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea sau prelungirea acestor măsuri, revocarea presupune dispariţia oricărui temei pentru a subzista vreo măsură preventivă. Prin urmare, în cazul revocării de către procuror a măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul nu poate susţine că este expus din nou riscurilor pe care le presupun luarea şi, respectiv, prelungirea măsurii, întrucât el se află deja sub puterea măsurii preventive dispuse de procuror, având un anumit conţinut şi o anumită durată de timp – aspecte care nu pot fi modificate în dezavantajul inculpatului cu ocazia soluţionării cererii acestuia de revocare a măsurii.”
În schimb, asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului de respingere a cererii de revocare a măsurii preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă controlului judiciar pe cauțiune, de vreme ce dispozițiile art. 242 alin. (4 ind. 2) din Codul de procedură penală fac trimitere la cele ale art. 213 din același act normativ.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura soluționării unei cereri de înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură preventivă (decât controlul judiciar pe cauțiune), de către judecătorul de drepturi și libertăți, în procedura soluționării unei cereri de revocare a măsurii preventive sau de înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură preventivă, de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (8) din Codul de procedură penală. Potrivit acestora, când inculpatul este prezent, soluționarea cererii se face numai după ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se soluționează și în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deși a fost legal citat sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezența avocatului ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în cazul verificării măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, în tăcerea legii, în raport de dispozițiile art. 207 din Codul de procedură penală, care prin alineatul său (3) fac trimitere la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) și, prin aceasta, numai la cele ale art. 204 alin. (7) teza finală din același act normativ, nu și la dispozițiile art. 204 alin. 8 din Codul de procedură penală. Or, aceste din urmă dispoziții legale se referă la caracterul obligatoriu al asistenței juridice a inculpatului, prin un avocat ales sau numit din oficiu, în toate cazurile. Pe de altă parte, asistența juridică a inculpatului este obligatorie în procedura
contestației împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care dispune asupra măsurii preventive a controlului judiciar, inclusiv cu ocazia verificării acesteia, în raport de dispozițiile art. 205 alin. (8) din Codul de procedură penală.
Potrivit acestora, în toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu. Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în cazul verificării măsurii controlului judiciar de către instanța de judecată, în cursul judecății, în tăcerea legii, în raport de dispozițiile art. 208 din Codul de procedură penală, care prin alineatele sale (3) și (5) fac trimitere la cele ale art. 207 alin. (3)-(5) și, prin aceasta, la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) și, în continuare, numai la cele ale art. 204 alin. (7) teza finală din același act normativ, nu și la dispozițiile art. 204 alin. 8 din Codul de procedură penală. Or, aceste din urmă dispoziții legale se referă la caracterul obligatoriu al
asistenței juridice a inculpatului, prin un avocat ales sau numit din oficiu, în toate cazurile.
Asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie în procedura contestației împotriva încheierii instanței de judecată prin care dispune asupra măsurii preventive a controlului judiciar, inclusiv cu ocazia verificării acesteia, în tăcerea legii, în raport de dispozițiile art. 206 din Codul de procedură penală.
De principiu, prin dispoziții legale referitoare la asistența juridică obligatorie a inculpatului, legiuitorul a urmărit instituirea unei garanții a dreptului la apărare al inculpatului, prin apărător ales, care să contrabalanseze potențialele urmări grave față de care inculpatul se expune cu ocazia luării măsurii preventive a controlului judiciar sau cu ocazia dispunerii ulterioare cu privire la măsura luată. Aceasta deoarece, măsura controlului judiciar este o măsură preventivă care, chiar dacă se execută în stare de libertate, prin conținutul său dat de art. 215 din Codul de procedură penală, limitează atât libertatea individuală a inculpatului, cât şi exercitarea celorlalte drepturi fundamentale, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă,
familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii şi libertatea economică.
Cu toate acestea, se poate lesne observa inconsecvența legiuitorului în ceea ce privește:
luarea măsurii, asistența juridică nefiind obligatorie în procedura soluționării contestației împotriva încheierii instanței de judecată prin care se ia controlul judiciar;
modificarea măsurii, care, cum s-a arătat, poate presupune și impunerea unor noi obligații sau înlocuirea celor dispuse inițial într-o manieră mai restrictivă pentru inculpat, asistența juridică nefiind obligatorie în procedura modificării controlului judiciar de către procuror, de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, precum și în procedura soluționării contestației împotriva încheierii instanței de judecată prin care se modifică controlul judiciar;
verificarea măsurii, asistența juridică nefiind obligatorie în procedura verificării controlului judiciar în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, precum și în procedura soluționării contestației împotriva încheierii instanței de judecată prin care dispune asupra controlului judiciar cu ocazia verificării măsurii.
De altfel, revenind la problema de drept supusă discuției, cu ocazia verificării măsurii preventive a controlului judiciar în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, judecătorul de cameră preliminară, respectiv, instanța de judecată are obligația de a verifica menţinerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii anterior referite sau apariţia unor temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, una din soluțiile care pot fi astfel pronunțate fiind chiar menținerea măsurii preventive. Cu aceeași ocazie, controlul judiciar poate fi și modificat. Viciul de constituționalitate dat de lipsa asigurării dreptului la apărare nu poate fi însă constatat decât de Curtea Constituțională, din acest punct de vedere relevantă fiind Decizia nr. 614/2016, publicată în M.Of., Partea I, nr. 962 din 28 noiembrie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 215 ind. 1 alin. (2) din Codul de procedură
penală sunt constituționale în măsura în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură penală. De altfel, prin O.U.G. nr. 18/2016, legiuitorul a pus în acord dispozițiile legale cu decizia Curții, în prezent, asistența juridică a inculpatului fiind obligatorie la prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar de către procuror.
Totodată, asigurarea garanțiilor procesuale la momentul luării, respectiv, prelungirii măsurii preventive a controlului judiciar nu acoperă lipsa asigurării dreptului la apărare în momentul procesual al verificării măsurii.
Până la constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale sau până la o intervenție legislativă prin care să fie înlăturată omisiunea nedorită, materializată prin needictarea unei norme exprese sau de trimitere care să garanteze asistența juridică obligatorie a inculpatului cu ocazia verificării măsurii, obligativitatea asistenței juridice se limitează la cazurile prevăzute în art. 90 din Codul de procedură penală, printre acestea regăsindu-se și cel de la lit. c), care impune însă pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pentru infracțiunea săvârșită. Din rațiuni precizate anterior, se recomandă însă asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății, așadar, și cu ocazia verificării măsurii de către judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin aplicarea art. 91 lit. b) din Codul de procedură penală (în cazul în care organul judiciar apreciază că inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea), recunoscându-i inculpatului trimis în judecată sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar un grad ridicat de vulnerabilitate în raportul său cu organul judiciar.
Astfel spus și în continuare, asistența juridică a inculpatului nefiind obligatorie în procedurile prevăzute de art. 207 și art. 208 din Codul de procedură penală nu se pune problema delimitării momentelor procesuale în care apărarea trebuie asigurată, numai cu ocazia verificării măsurii ori în tot cursul procedurii de cameră preliminară, respectiv, al judecății.
De altfel, în ceea ce privește procedura în camera preliminară, potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu în cazurile prevăzute la art. 90 din Codul de procedură penală. În același timp, pregătind ședința de judecată în cursul judecății, președintele completului ia măsuri pentru desemnarea avocatului din oficiu în cazurile în care asistența juridică este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 361 alin. (4) din Codul de procedură penală. Trimiterea în judecată a inculpatului sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mică nu se regăsește printre cazurile de asistență juridică obligatorie a inculpatului în cursul procedurii în camera preliminară și în cursul judecății.
Și în această din urmă situație, pentru motivele deja expuse, asistența juridică poate fi privită ca obligatorie, prin aplicarea art. 91 lit. b) din Codul de procedură penală (în cazul în care organul judiciar apreciază că inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea).
Participanții la întâlnire au agreat, în unanimitate , opinia INM, pentru argumentele prezentate în susținerea acesteia , subliniindu-se că dispozițiile legale trebuie interpretate în mod restrictiv , fiind dispoziții procesual penale .
