Titlul problemei de drept: Caracterul de titlu executoriu al unui contract de antrepriză, în condițiile în care art. 1869 și art. 2386 pct. 6 C. civ. recunosc antreprenorului un drept de ipotecă legală pentru garantarea plății prețului datorat pentru lucrare.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: încuviințare executare silită
- Acte normative incidente: art. 1869, art. 2386 pct. 6, art. 2431 C. civ., art. 632 alin. (2) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: contract de antrepriză, titlu executoriu, contract de ipotecă, ipotecă legală
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 1869 C. civ.: „Pentru garantarea plății prețului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiază de o ipotecă legală asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii.”.
De asemenea, art. 2386 pct. 6 C. civ. prevede că: „În afara altor cazuri prevăzute de lege, beneficiază de ipotecă legală:… arhitecții și antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat”.
Conform art. 2431 C. civ.: „Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condițiile legii, titluri executorii.”
Conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ.: „Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”
În contextul problemei supuse analizei, reținem că tezei finale a art. 632 alin. (2) C. proc. civ. i se poate atribui o dublă semnificație: doar legea poate conferi unui înscris valoare de titlu executoriu; cazurile în care un înscris are valoare de titlu executoriu sunt expres prevăzute de lege.
Aceste constatări odată făcute, reținem că înscrisului ce constată contractul de antrepriză nu i se poate recunoaște valoarea de titlu executoriu, în absența unei dispoziții legale exprese în acest sens. Pentru aceleași rațiuni, împrejurarea că art. 1869 și art. 2386 pct. 6 C. civ. recunosc antreprenorului un drept legal de ipotecă este, la rândul ei, insuficientă pentru a califica contractul de antrepriză ca fiind un titlu executoriu pentru valorificarea pe cale silită a garanției reale.
Este adevărat că art. 2431 C. civ. atribuie valoare executorie contractului de ipotecă. Referirea la contract indică indubitabil că norma privește doar ipoteca convențională, nu și pe cea legală. Prin urmare, acest text nu ar putea fi interpretat ca reprezentând sursa legală pretinsă de art. 632 alin. (2) C. proc. civ. ce ar conferi contractului de antrepriză valoare de titlu executoriu pentru ipoteca recunoscută prin lege antreprenorului pentru garantarea plății prețului lucrării executate.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că instituirea prin art. 1869 și art. 2386 pct. 6 C. civ. a unui drept de ipotecă legală în favoarea antreprenorului nu are și semnificația considerării contractului de antrepriză ca fiind titlu executoriu pentru realizarea pe cale silită a garanției reale.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.