Andrei Oros a făcut liceul la Onisifor Ghibu. Iar școala care l-a format a marcat faptul că Andrei a terminat Facultatea de Inginerie Managerială și Tehnologică .
De-altfel, tânărul spune că nu a uitat de unde a plecat iar <pentru corpul didactic și colegial al liceului meu, mi-am asumat două datorii: să nu uit și să fac bine. Nu uit cine m-a format, cu cine am putut clădi și că atitudinea pe care trebuie să o am întotdeauna este cea de recunoștință. Mă străduiesc să fac bine, să pun în operă învățătura deprinsă în acea fază a vieții mele, să fac cinste numelui de Onisifor – care semnifică „purtător de folos”>, a spus tănărul pentru platforma școlii, logopaper.ro Pentru profesorii săi mesajul său a fost unul de mulțumire <pentru ecourile înțelepciunii pe care încă le resimt>. Echipa dascăl–elev, părinte-copil e esența evoluției, a progresului în concepția proaspătului șef de promoție.
Iată radiografia făcută de Andrei Oros școlii, sistemului de educație, parcursului profesional, colaborării dintre generații în discursul său de la final de studenție:
<Această colaborare între copil și părinte, între discipol și maestru, în esență între cel care devine și cel care a devenit, este fundamentul oricărei încercări de a evolua, de a ne depăși condiția. Nu putem să facem nimic trainic, nimic însemnat fără să lucrăm în echipă, iar prima echipă ne este familia.
Școala, prin dascălii care o compun, preia eforturile familiei și le duce mai departe. Școala operează o transfigurare a timpului, a efortului, a informației în ceva ce ne poate fi util. Din păcate, nu mereu suntem în poziția potrivită de a vedea utilitatea tuturor teoriilor deprinse. Aici intervine datoria noastră să le punem în practică și să le stabilim adevărata valoare… atunci când aduc beneficii în viețile oamenilor.
Inginerii lucrează pentru binele întregii umanități. Ieșim în lume cu însăși greutatea lumii pe umerii noștri. Așa cum inginerul instructează de la amvonul credibil al științei, dovedim că suntem într-adevăr acei oameni care găsim soluții pentru orice fel de probleme. Noi suntem cei care transformăm arta și știința în instrumentele necesare desfășurării vieții cotidiene, o viață pentru a cărei ușurință și confort se poartă războaie și se dărâmă imperii.
Indiferent de sarcina pe care o avem, indiferent de la cine o avem, trebuie să lucrăm așa cum am face-o pentru noi înșine. Trebuie să fim aceia care ne uităm la trecut și la prezent și decidem; ceea ce este bun de păstrat, ceea ce trebuie eliminat. Prin faptul că noi ne construim viitorul, chiar dacă va fi mai bun sau mai rău, ni-l vom putea asuma. Vom putea fi vertebrali și conștienți în efectele alegerilor noastre.
Oriunde am fi, orice am face, fiecare dintre noi ne reprezentăm neamul din care provenim, instituțiile care ne-au format, patria care ne-a ocrotit și profesia pe care o practicăm. Prin faptul că ne impunem standardele și caracterul, adică patosul și etosul, noi modelăm lumea – logosul. Ne generăm propriul câmp morfic, propriul sistem de referință. Este datina noastră să altoim ziua de mâine pentru belșug, pentru corectitudine, pentru identitate.
În mâinile noastre vor sta multe soarte, vieți, unelte, decizii, și nimeni nu ne poate spune cu adevărat ce ne rezervă viitorul. Să procedăm cu luare-aminte ne va ajuta mult, pentru că ceea ce ne-au învățat de fapt dascălii noștri este cum viața și universul răspund la acțiunile noastre.
Pe lângă toate acestea, nu este suficient să concepem produse și linii tehnologice performante, optimizate… trebuie să salvăm mediul înconjurător în același timp. Precum oamenii, și planeta noastră are nevoie de ingineri adevărați.
Vă invit ca în viața care ni se deschide în față să colaborăm, să acționăm, să ne asumăm… în sinergie, atât generația noastră, cât și generațiile de dinainte și de după noi. Omul sfințește locul, și responsabilitatea sfințește omul.
Închei cu un proverb japonez, care este de fapt un avertisment: viziunea fără acțiune este un vis, iar acțiunea fără viziune este un coșmar.
Vă urez perspective clare și dor de muncă!>