Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat România să plătească daune morale și cheltuieli de judecată unui cetățean american, în cazul căruia s-a considerat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Instanța europeană a constatat că judecătorii Curții de Apel Cluj au refuzat să se pronunțe asupra cererii de despăgubire formulată de reclamant într-un proces penal în care figura ca parte vătămată, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului. ”Chiar instanțele naționale au considerat că aplicarea în cauza reclamantului a articolului 25 alin. 5 din Codul de procedură penală (nesoluționarea laturii civile în caz de achitare a inculpatului – n.n.) era de natură să încalce dreptul de acces solicitantului la justiție”, a arătat curtea europeană.
Pe 28 noiembrie 2008, cetățeanul american a depus o plângere împotriva unei persoane pe care a acuzat-o că l-a lovit și i-a provocat răni care au necesitat patru zile de tratament medical. Câteva luni mai târziu, victima s-a constituit parte civilă, dar abia în 2013 dosarul de loviri și alte violențe a fost trimis în judecată. Cetățeanul american a cerut daune morale de 1500 de lei.
Într-o hotărâre din februarie 2015, instanța de fond a constatat prescrierea răspunderii penale și l-a achitat pe inculpat. În schimb, judecătorul l-a obligat pe agresor să-i achite părții vătămate suma cerută. ”Făcând referire la articolul 6 din Convenție și la jurisprudența Curții, (instanța națională de fond – n.n.) a reținut că respingerea fără examinare a unei cereri civile de despăgubire, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, ar încălca dreptul de acces al persoanei la justiție”, se arată în hotărârea CEDO.
Inculpatul a atacat sentința, pe motiv că instanța nu se poate pronunța asupra cererii civile, întrucât a constatat că răspunderea penală este prescrisă. În 2016, Curtea de apel Cluj i-a dat dreptate și a stabilit că, în baza art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, în cazul închiderii procesului penal din cauza prescripției răspunderii penale, nu era necesar să se pronunțe asupra acțiunii civile aferente. ”Deși Curtea de Apel a considerat că această soluție era de natură să încalce dreptul reclamantului de acces la o instanță, a reținut că dreptul intern aplicabil nu poate fi ignorat”, a observat CEDO.
Art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală – În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
Argumentele CEDO
Cetățeanul american s-a adresat CEDO în 2016, fiind reprezentat de avocatul clujean Dan Sebastian Chertes.
Instanța europeană a considerat că atunci când ordinea juridică internă oferă justițiabililor o cale de atac, precum depunerea unei plângeri cu o acțiune civilă, statul are obligația de a se asigura că aceștia beneficiază de garanțiile fundamentale ale articolului 6 din convenție. ”În speță, Curtea de Apel a ales, spre deosebire de instanța de fond, să aplice articolul 25 alin. 5 din Codul de procedură penală și să nu se pronunțe asupra cererii civile”, a arătat CEDO.
Judecătorii europeni au combătut și afirmația reprezentantului Guvernului român, potrivit căruia reclamantul avea libertatea să introducă o acțiune în despăgubire în fața instanțelor civile după încheierea procesului penal: ”Curtea apreciază însă că nu i se poate cere persoanei în cauză, în împrejurări precum cele din speță, să introducă, la peste șase ani de la introducerea acțiunii civile și la peste șapte ani de la producerea faptelor, o nouă acțiune în fața instanțele civile să ceară despăgubiri pentru prejudiciul său.”
În plus, CEDO a observat că instanța de fond a considerat că aplicarea în cauza reclamantului a articolului 25 alin. 5 din Codul de procedură penală era de natură să încalce dreptul de acces al solicitantului la o instanță.
”De asemenea, Curtea ia act de informațiile furnizate de Guvern că dispoziția legală care a stat la baza deciziei Curții de Apel de respingere a cererii de despăgubire a reclamantului a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.586/2016 a CCR, pe motiv că, printre altele, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 al Convenției.”
Prin Decizia 586/2016, Curtea Constituțională a României a constatat că ”dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale”.
Astfel, CEDO i-a acodat cetățeanului american 3.000 de euro daune morale și 2.000 de euro pentru cheltuieli de judecată. Banii trebuie achitați de statul român.
”Ce îmi lasă un gust amar, pentru că și eu sunt un contribuabil, este faptul că, prin soluția dată de Curtea de Apel Cluj, s-a ajuns ca, după 6 ani, în loc ca despăgubirile morale și materiale să le plătească inculpatul, le plătește statul român, din banii noștri. Cel puțin la nivel de daune morale, suma este de 10 ori mai mare, pentru că instanța de fond acordase daune morale de 300 de euro, iar CEDO a acordat 3.000 de euro”, a explicat, pentru BihorJust, avocatul Dan Chertes (foto jos).
Avocatul clujean a precizat că o altă particularitate a acestei decizii CEDO o reprezintă acordarea daunelor materiale în valoare de 2.000 de euro: ”Noi le-am justificat cu onorariul de urmărire penală și cu toate actele pentru cheltuielile pe care petentul le-a făcut în procesul penal. Nici acelea nu au fost acordate de Curtea de Apel Cluj, fiind lăsată nesoluționată latura civilă, în timp ce, în fond, fuseseră reduse într-o anumită măsură de către judecătorie.”
Dan Chertes susține că, deși între timp s-a modificat și Codul de procedură penală în ceea ce privește nesoluționarea laturii civile în cazul prescrierii răspunderii penale, hotărârea CEDO e relevantă din perspectiva faptului că ”atunci aveam jurisprudență CEDO pe care o instanță superioară a refuzat să o aplice, față de instanța inferioară, care a aplicat-o”. Avocatul face referire la hotărârea în cauza Atanasova c. Bulgaria (nr. 72001/01, din 2 octombrie 2008).
DOCUMENT – Hotărârea CEDO în cauza Mena vs România (în limba franceză) – disponibilă AICI
