Avocatul Ștefan Panțuru, din cadrul Baroului Galați, a solicitat, într-un dosar de trafic de droguri aflat pe rolul Curții de Apel Galați, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru ca aceasta să stabilească dacă inculpatul trebuie să primească lămuriri şi clarificări cu privire la acuzaţiile care i se impută prin rechizitoriu chiar dacă s-a depăşit camera preliminară. ”Instanțele naționale române ar trebui să procedeze la interpretarea corectă a Codului de procedură penală și, ori de câte ori, după încheierea fazei de cameră preliminară, s-ar ivi situații în care acuzațiile aduse prin rechizitoriu sunt neclare sau împietează asupra dreptului la informare al acuzatului, instanța națională ar trebui să poată proceda ea însăși la remedierea rechizitoriului sau să restituie rechizitoriului procurorului pentru ca acesta să procedeze în consecință”, se arată în documentul întocmit de avocatul Panțuru. Curtea de Apel Galați se va pronunța asupra cererii de sesizare a CJUE pe 12 decembrie.
Potrivit cererii de sesizare a CJUE, curtea europeană ar urma să fie chemată să răspundă la următoarele întrebări:
1. Dacă articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13 și articolul 47 din Cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după ședința preliminară într-o cauză penală neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la acuzare.
2. Deficienţele şi lacunele rechizitoriului pot fi remediate de procuror şi ulterior camerei preliminare, iar în caz afirmativ, este obligată instanța de judecata să-i acorde timp inculpatului de a lua la cunoştinţă de aceste modificări şi să aibă dreptul de a propune noi probe?
3. Dar în situația în care procurorul nu face acest lucru în timpul judecăţii, judecătorul poate trimite cauza la parchet pentru refacerea rechizitoriului, după epuizarea camerei preliminare, în fața instanței de fond și chiar în fața instanței de apel, chiar dacă legislaţia internă îl împiedică să facă acest lucru?
În cauza aflată pe rolul Curții de Apel Galați, după ce s-a depăşit faza camerei preliminare, în cursul judecăţii s-au descoperit vicii cu privire la durata săvârşirii faptei, nedescrierea elementelor constitutive şi încadrarea juridică a acesteia. ”Legea română nu permite ca, după epuizarea camerei preliminare, cauza să fie trimisă înapoi la procuror pentru refacerea rechizitoriului. Dacă se epuizează camera preliminară, probele rămân câștigate cauzei, sub aspectul legalității administrării lor”, a precizat avocatul Panțuru (foto stânga).
În opinia acestuia, legislația nu este conformă cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13 și nici cu articolul 47 din cartă, din moment ce, după ședința menționată, lipsa unei căi procedurale care să permită remedierea viciilor din rechizitoriu împiedică persoana acuzată să cunoască în mod suficient de detaliat acuzatiile care i se aduc, ceea ce este de natură să împiedice exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
Extrase din cererea de sesizare a CJUE
În ceea ce privește momentul în care trebuie asigurat beneficiul drepturilor procedurale consacrate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13, acesta este cel târziu înainte ca instanța penală să înceapă examinarea acuzației pe fond și să deschidă dezbaterile [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2020, Kolev și alții, C-704/18, EU:C:2020:92, punctul 39, precum și Ordonanța din 14 ianuarie 2021, UC si TD (Vicii de formă ale actului de acuzare), C-769/19, nepublicată, EU:C:2021:28, punctul 44].
Drepturile care decurg din articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13 trebuie asigurate pe tot parcursul procedurii penale și, așadar, în speță, și după ședința preliminară într-o cauză penală.
Solicităm CJUE să pronunțe o hotărâre preliminară – dacă este contrară dreptului european legislația națională care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după ședința preliminară într‑o cauză penală neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la acuzare, respectiv că instanța este obligată să interpreteze legislația națională astfel încât să se permită modificarea acuzării chiar dacă s-a depăşit etapa camerei preliminare.
Instanțele naționale române ar trebui să procedeze la interpretarea corectă a Codului de procedură penală și, ori de câte ori, după încheierea fazei de camera preliminară, s-ar ivi situații în care acuzațiile aduse prin rechizitoriu sunt neclare sau împietează asupra dreptului la informare al acuzatului, instanța națională ar trebui să poată proceda ea însăși la remedierea rechizitoriului sau să restituie rechizitoriului procurorului pentru ca acesta să procedeze în consecință.
Având în vedere principiul separației funcțiilor judiciare, precum și dispozițiile art. 327 NCPP, considerăm că legea română ar permite exclusiv restituirea cauzei la procuror, fără ca instanța de judecată să poată ”ajusta” acuzația, deoarece aceasta ar reprezenta o depășire a limitelor competenței conferite de lege.
Aplicarea cu prioritate a dreptului unional ar fi în sensul restituirii rechizitoriului la procuror, în cazul existenței unor neclarități ale acuzației care afectează dreptul la informare al inculpatului ori dreptul acestuia la apărare, oricând după finalizarea camerei preliminare.
Instanțele naționale au obligația restituirii rechizitoriilor la procuror pentru înlăturarea pasajelor din probatoriul exclus de la dosarul cauzei, chiar și ulterior depășirii fazei de cameră preliminară, din punctul de vedere al apărării.
DOCUMENT – Cererea de sesizarea a CJUE:
