iprian Blejan: Județul se sprijină pe umerii celor uitați. E timpul să-i respectăm din nou
Pe mâinile celor care astăzi nu mai pot urca singuri în autobuz s-au ridicat casele, drumurile, fabricile și pământurile Bihorului. Oameni simpli, muncitori, care au construit cu trudă ceea ce noi numim azi „dezvoltare”. Iar acum, când au nevoie de sprijin, sunt lăsați în urmă. Uitarea a devenit politică de stat. Nepăsarea – normă.
În satele bihorene, bătrânii se sting în liniște, departe de spitale, departe de medici. Pentru ei, o simplă durere devine o tragedie. Iar drumurile spre tratament sunt, adesea, imposibile.
Ciprian Blejan, candidat AUR la conducerea Consiliului Județean Bihor, vine cu o propunere clară: sănătate dusă la om, nu om dus cu greu la sănătate.
Unități mobile medicale în mediul rural, care vor face consultații generale, analize rapide, prevenție pentru vârstnici, persoane cu dizabilități, familii vulnerabile
„Oamenii care au ridicat acest județ nu cer favoruri. Cer doar respect și puțină grijă. E timpul să le oferim ambele”, spune Ciprian Blejan.
Cel de-al doilea proiect este un sistem județean de transport specializat va asigura deplasarea persoanelor vulnerabile – vârstnici și persoane cu dizabilități și familii fără acces facil la transport- la spitale, centre de tratament sau la azile.
Microbuze adaptate, operate de CJ Bihor, vor deveni o mână întinsă celor care, astăzi, sunt lăsați de izbeliște. Va fi o rețea permanentă, care să deservească satele și centrele DGASPC.
Finanțarea? Din fonduri europene și programe guvernamentale existente – dar neaccesate până acum, din lipsă de voință sau interes.
Aceste proiecte nu sunt vise. Sunt pași concreți spre un județ care își respectă cetățenii. Un județ în care nu contează cât de bătrân ești, unde locuiești sau dacă ai mașină. Contează că ești om. Și că statul trebuie să fie lângă tine.
„Adevărata dezvoltare nu se măsoară în kilometri de asfalt, ci în câtă grijă avem pentru cei mai vulnerabili”; spune liderul AUR Bihor.
Alegerile pentru Consiliul Județean Bihor au loc pe 4 mai. Câte mâini muncite mai trebuie să tremure singure, până înțelegem că respectul e datorie, nu opțiune?
