Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit, joi, printr-o decizie pronunțată într-un caz pornit de la sesizarea a două organizații profesionale ale avocaților din Belgia, că obligația avocaților de a le notifica intermediarilor implicați într-o planificare fiscală potențial agresivă obligațiile lor de raportare încalcă secretul profesional al avocaților. Instanța a apreciat că, deși combaterea planificării fiscale agresive și prevenirea riscului de evaziune și de fraudă fiscală constituie obiective legitime, ingerința în secretul profesional al avocaților, supusă examinării sale în această cauză, nu este necesară pentru atingerea lor. ”În afara unor situații excepționale, clienții trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă”, a arătat CJUE.
Context
O directivă a Uniunii Europene prevede în prezent obligația tuturor intermediarilor implicați în modalități transfrontaliere de planificare fiscală potențial agresivă de a le raporta la autoritățile competente. Sunt supuși acestei obligații toți cei care participă la conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unor asemenea modalități, precum și toți cei care oferă asistență sau consiliere în acest sens și, în lipsa lor, contribuabilul însuși.
Însă, fiecare stat membru poate acorda intermediarilor și în special avocaților intermediari o derogare de la obligația menționată atunci când aceasta ar încălca secretul profesional. În aceste circumstanțe, se impune intermediarilor să notifice fără întârziere oricărui alt intermediar sau, dacă nu există un alt intermediar, contribuabilului relevant obligațiile de raportare care îi revin.
Două organizații profesionale de avocați au sesizat Curtea Constituțională din Beșgia după ce decretul flamand de transpunere a acestei directive prevede astfel că, atunci când un intermediar implicat într-o asemenea modalitate trebuie să respecte secretul profesional, el este obligat să îi informeze pe ceilalți intermediari în scris și în mod argumentat că nu își poate îndeplini obligația de raportare. Avocații consideră că este imposibilă îndeplinirea obligației de a informa ceilalți intermediari fără a încălca secretul profesional pe care trebuie să îl respecte avocații.
Instanța de contencios constituțional din Belgia a constatat că aceste acțiuni ridică problema validității directivei europene, în măsura în care ea a introdus obligația menționată, și solicită Curții să se pronunțe în această privință.
Argumentele CJUE
În hotărârea pronunțată astăzi, CJUE a amintit că articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienții lor, acoperind nu doar activitatea de apărare, ci și consultanța juridică. Este garantat astfel secretul acestei consultanțe, atât în ceea ce privește conținutul, cât și existența sa.
”Prin urmare, în afara unor situații excepționale, clienții trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă. (…) Or, obligația prevăzută de dispoziția directivei în cauză ca avocatul intermediar, atunci când acesta beneficiază de o derogare de la obligația de raportare ca urmare a secretului profesional pe care trebuie să îl respecte în temeiul dreptului intern, să notifice fără întârziere celorlalți intermediari care nu sunt clienții săi obligațiile de raportare care le revin presupune că acești alți intermediari iau cunoștință de identitatea avocatului intermediar care efectuează notificarea, de aprecierea sa potrivit căreia modalitatea în cauză face obiectul raportării, precum și de faptul că este consultat în legătură cu aceasta. În aceste condiții, obligația de notificare determină o ingerință în dreptul la respectarea comunicațiilor dintre avocați și clienții”, a arătat Curtea europeană.
În opinia CJUE, această obligație de notificare conduce la o altă ingerință în dreptul respectiv, care rezultă din divulgarea de către terții intermediari astfel notificați către administrația fiscală a identității și a consultării avocatului.
Curtea consideră însă că, chiar presupunând că obligația de notificare care revine avocatului supus secretului profesional este efectiv aptă să contribuie la combaterea planificării fiscale agresive și la prevenirea riscului de evaziune și de fraudă fiscală, ea nu este necesară pentru realizarea acestor obiective și în special pentru a asigura că informațiile privind modalitățile transfrontaliere sunt transmise autorităților competente.
Astfel, toți intermediarii sunt, în principiu, obligați să depună la aceste autorități informațiile menționate. Niciun intermediar nu poate să invoce în mod util faptul că ignora obligațiile de raportare prevăzute în mod clar în directivă, care îi revin în mod direct și individual.
”În plus, din moment ce fiecare intermediar este exonerat de obligația de raportare numai dacă are o dovadă că ea a fost deja efectuată de un alt intermediar, nu există niciun motiv de temere că intermediarii se vor baza, fără verificare, pe faptul că avocatul intermediar va efectua raportarea necesară. De altfel, atunci când prevede că secretul profesional poate conduce la o derogare de la obligația de raportare, directiva face din avocatul intermediar o persoană de la care ceilalți intermediari nu se pot aștepta, a priori, la nicio inițiativă de natură să îi scutească de propriile obligații de raportare”, a precizat Curtea.
În ceea ce privește divulgarea către administrația fiscală de către terții intermediari notificați a identității și a consultării avocatului intermediar, CJUE a arătat că nici această divulgare nu este necesară pentru urmărirea obiectivelor directivei. Prin urmare, Curtea a statuat că obligația de notificare prevăzută de directivă încalcă dreptul la respectarea comunicațiilor dintre avocat și clientul său.
DOCUMENT – Hotărârea Curții în cauza C-694/20 | Orde van Vlaamse Balies și alții:
